Noi trăim într-o bulă. Noi, cei care respectăm regimul de carantină, care ieșim doar după strictă necesitate la magazin sau la farmacie, care purtăm măști și mănuși și dezinfectăm până și cheile, care ne vedem părinții și frații doar prin skype, chiar dacă stăm în același oraș. Avem săptămâni întregi în care ne izolăm prin case, lipsiți de Vitamina D, pentru binele comun. Ne plângem pe rețele sociale că am obosit. Ne susținem reciproc și avem impresia că viața s-a oprit în loc pentru toată planeta. O brânză s-a oprit.

Părinți, copii pe biciclete și bunicii lor se plimbă agale pe alee, nederanjați de oameni în uniformă. Grupuri mai mari sau mai mici de oameni fără măști râd, pe băncile din parc, scuipând elegant coji de semințe. Da da, în plină pandemie. Salutări polițiștilor ce au amendat femeia care citea, fiind singură, o carte, într-un parc. Vecinul de la etajul șase flegmează fix în fața mea, absolut nestingherit. „Alo, coronavirus? Noi nu ne temem de tine!” Ignoranță? Lipsă de respect pentru cei din jur? Nuuu, n-am auzit. Lumea mișună pe străzi. Precis toți au urgențe. Cine respectă carantina în orașul ăsta? Cine #stăacasă? Unde sunt polițiștii? Pun amenzi bătrânelor care au îndrăznit să iasă până la alimentară?

Am ieșit azi pentru prima dată în șase săptămâni mai departe de cartierul unde locuiesc. Am fost la spital, ca să transmit câteva produse unui om drag, infectat cu Covid-19. În timp ce mă apropii de ușa de la intrare aproape nu-mi vine să cred ce văd. O femeie fără mască și fără mănuși iese dintr-un spital unde se tratează bolnavi cu coronavirus. Pufnește nervoasă, tușește, trecând la doi metri de mine, își freacă ochii cu dosul palmei și dispare după colț. Întorc capul după ea. Ăăăă... Asta-i real? Doamna tocmai a vrut să ilustreze ce NU trebuie să faci pe timp de pandemie? De unde atâta ignoranță și indiferență pentru sănătatea proprie și mai ales a celor din jur? Bine că infecția se tratează. Da ignoranța?