La 10 aprilie 2026, Curtea Supremă de Justiție a respins contestația formulată de Victoria Sanduța împotriva hotărârii CSM din 1 iulie 2024, prin care i-a fost refuzată înaintarea propunerii repetate către președinție de numire în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă și a fost propusă eliberarea ei din funcție.

Pentru mulți, Victoria Sanduța este una dintre cele mai vocale și mai curajoase judecătoare din sistemul de justiție. Tocmai de aceea cazul ei depășește de mult dimensiunea unui dosar individual. El are potențial să devină, pentru întreg corpul judecătoresc, un exemplu de descurajare.

Cazul Victoriei Sanduța este important nu doar prin ceea ce i s-a întâmplat ei, ci prin ceea ce pot înțelege din acest exemplu ceilalți judecători.

Cel mai nociv efect al unor asemenea cazuri nu este întotdeauna sancțiunea directă aplicată unei singure persoane. Efectul cel mai grav este mesajul care se propagă în întregul sistem: că poți pierde nu doar liniștea, ci chiar mandatul, dacă ești prea vocal, prea critic, prea puțin dispus să taci atunci când vezi derapaje.

Apare autocenzura. Nu mai este nevoie să i se spună fiecărui judecător să tacă. Este suficient ca unul să fie pedepsit în mod vizibil, iar ceilalți să înțeleagă singuri lecția. În acel moment, frica începe să lucreze mai eficient decât orice ordin.

O astfel de atmosferă este profund periculoasă pentru independența justiției. Pentru că independența nu se pierde doar atunci când judecătorului i se dictează ce hotărâre să pronunțe. Ea începe să se erodeze și atunci când judecătorul ajunge să-și spună singur: mai bine nu vorbesc, mai bine nu critic, mai bine nu mă opun.

O justiție în care judecătorii învață prudența până la tăcere nu mai este o justiție cu adevărat independentă. Este o justiție în care libertatea interioară a magistratului începe să fie înlocuită de instinctul de conservare.

De aceea, asemenea cazuri trebuie privite nu doar ca dosare individuale, ci și ca semnale pentru întregul corp judecătoresc. Fiindcă, uneori, nu este nevoie să fie pedepsiți mulți.

Nu trebuie înlăturați toți judecătorii incomozi pentru a slăbi independența justiției. Este suficient ca unul să fie înlăturat în mod exemplar, iar ceilalți vor înțelege cât poate costa curajul.