Odată ce tehnologiile informaționale au avansat, mulți profesioniști din diverse domenii au o libertate de exprimare largă pe orice temă pe diverse platforme on-line. Deseori, suntem martori la comentariile unor profesioniști din diverse domenii care sunt discriminatorii pe criterii de rasă, sex, orientare sexuală, identitate de gen, stare civilă etc. ori intigă la ură.

Societatea civilă rămâne uimită de aceste comentarii, expuneri publice și se întreabă dacă este ori nu etic să se expună un profesionist din medicină, ori un specialist din cadrul celor care trebuie să apere drepturile și libertățile fundamentale ale omului, ori oamenii din politic și alții în așa fel? Ce înseamnă de fapt etica profesională, de unde până unde se răspândește? Trebuie oare aceasta să aibă aplicare doar la locul de muncă și doar strict în timpul orelor de muncă ori trebuie să fie aplicată și atunci când nu ne vede nimeni? ( în afara orelor de muncă)

Am să încerc să explic mai jos pe scurt, din experiența și din cunoștințele obținute, din studierea mai multor coduri de etică elaborate de mai multe instituții internaționale.

Etica profesională se bazează de fapt pe un set de principii care sunt menite să ne ajute să guvernăm procesul decizional și să distingem binele de rău. Acestea sunt stabilite printr-un cod de etică, aceste principii prezintă misiunea și valorile unei organizații, modul în care profesioniștii din cadrul organizației trebuie să abordeze probelemele și standardele la care sunt angajați salariații.

Atunci când vorbim de etică, Integritatea, trebuie să fie pe primul loc. Aceasta înseamnă că trebuie să ai principii etice și morale puternice și este o trăsătură esențială pe care angajatorii o apreciază foarte mult.

Integritatea este fundamentul unei relații de succes. Promovează o cultură profesională în care indivizii pot depinde unii de alții și se pot trata reciproc cu respect. Drept urmare, oamenii sunt de obicei mai productivi și motivați la locul de muncă.

Integritatea este acțiunea comportament onorabilă, chiar și atunci când nimeni nu te privește. Oamenii cu integritate respectă principiile morale și etice în toate aspectele vieții nu doar la locul de muncă.

Atunci când persoana este integră aceasta este mai bine echipată pentru a oferi servicii de înaltă calitate și pentru a menține o reputație pozitivă. Când persoana cu care lucrați este integră, puteți avea încredere că va lucra cu sârguință în interesele oamenilor.

Acum aș vrea să mă opresc puțin la etica avocaților, și celor care prestează servicii publice.

Atunci când un avocat/ă reprezintă un client acesta nu trebuie să încalce drepturile terților, un avocat/ă nu trebuie să utilizeze mijloace care nu au alt scop substanțial decât să jeneze, să întârzie sau să împovăreze o terță persoană sau să folosească metode de obținere a probelor care încalcă drepturile legale ale unei astfel de persoane. ( regula 1.1 din codul de etică a Asociației Baroului din SUA)

Cu regret, în Moldova o să observați cum inclusiv în procesele de judecată, oponenții vin cu argumente ce au un singur scop, să jeneze, să umilească ori să discrimineze oponenții ori martorii acestora, ceea ce la noi se consideră apărare, libertate de exprimare, judecată de valoare, la americani se consideră încălcarea codului de etică. Într-un proces judiciar scopul profesioniștilor este să stabilească adevărul și să restabilească drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Nu poți să aperi drepturile unei persoane, încălcînd flagrant drepturile altor persoane.

Menținerea integrității profesiei

- Este o abatere profesională pentru avocații americani (ar fi cazul și pentru cei din Moldova) în următoarele situații:

- săvârșește o faptă penală care se reflectă negativ asupra onestității, încrederii sau capacității avocatului ca avocat

- să se angajeze într-un comportament care implică necinste, înșelăciune, înșelăciune sau denaturare

- să se angajeze într-o conduită care dăunează administrării justiției;

- să se angajeze într-o conduită pe care avocatul o cunoaște sau ar trebui să știe în mod rezonabil că este hărțuirea sau discriminarea pe criterii de rasă, sex, religie, origine națională, etnie, dizabilitate, vârstă, orientare sexuală, identitate de gen, stare civilă sau stare socioeconomică în conduită legat de practica avocaturii etc.

După cum observăm, Etica profesională trebuie să se extindă și în afara orelor de muncă. Se presupune că specialiștii, în cazul dat avocații, juriștii, cei din sistemul de justiție, cunosc ce înseamnă discriminare și criteriile de discriminare, astfel aceștea nu au nici un drept legal ori dacă vorbim de etică, nici un drept etic să vină cu mesaje publice care discriminează, deoarece se presupune că avocații, juriștii, cei din domeniul justiției cunosc ori ar trebui să cunoască în mod rezonabil ce înseamnă discriminare, ce înseamnă hărțuire, ce înseamnă umilire și jignire. Nu putem să venim cu un mesaj public ori privat care discriminează persoanele în baza unui criteriu prevăzut de lege și să facem referire că e opinia noastră, că noi spunem ce ne place nouă și că noi avem alte viziuni decât cele ce ni le impune legea. Plăcerile personale ar fi bine să rămînă ne vociferate în public, atîta timp cît ele sunt contrare eticii profesionale, legislației naționale și internaționale.

Un alt principiul al eticii este Obiectivitatea care nu permite părtinirea, conflictul de interese sau influența nejustificată.

Competența profesională și îngrijirea cuvenită are scopul de a menține cunoștințele și abilitățile profesionale la nivelul necesar. Din punct de vedere etic, trebuie să ne asigurăm că un client sau angajator va primi servicii profesionale, competente pe baza evoluțiilor actuale în practică, legislație și tehnici. Trebuie să acționezi cu sârguință și în conformitate cu profesionalismul aplicabil, standartele necesare. Cu alte cuvinte, dacă nu cunoști activitatea, este corect să fii obiectiv și să renunți la caz.

Confidențialitatea are ca scop să respecte informația dobîndită ca urmare a relațiilor profesionale, prin urmare, nu dezvăluie niciuna, astfel de informații către terți fără autoritate adecvată și specifică, cu excepția cazului în care există un drept ori o obligație legală, profesională sau etică de a divulga. Informația nu poate fi folosită în avantajul personal al specialistului ori altui terț.

Comportamentul professional – acest principiu prevede ca specialistul/a trebuie să-și asume responsabilitatea personală pentru demonstrare, conducerea, adoptarea la cele mai înalte standarde de profesionalism prin respectarea legilor și reglementărilor relevante, prin acceptarea obligației morale de a acționa într-o manieră profesională în interes public, evitând orice comportament care discreditează profesia.

Curajul moral – presupune  manifestarea tăriei și hotărârea de a exercita scepticism profesional, pentru a-i provoca pe alții care se comporte necorespunzător. Trebuie să reziști exploatarea oportunităților profesionale în beneficiul privat, mai degrabă decât interesului public. Curajul moral poate menține cele mai înalte standard etice de comportament, nu numai pentru a-și păstra propria reputație, ci și pentru a le asigura responsabilități față de profesia lor iar interesul public să fie menținut.

Interesul public înseamnă acționarea în interesul societății și trebuie să fie o cerință fundamental generală a oricărei profesii. Acționarea în interes public este ceea ce distinge profesiile de alte ocupații. Societatea pune încredere în profesii “să facă ceea ce trebuie” în numele lor. Avocații, medicii, economiștii, etc. au datoria de a acționa într-o manieră profesională iar interesul propriu fiind secundar intereselor celor ce se bazează pe munca lor.

În concluzie, ori de câte ori un profesionist din orice domeniu care acordă servicii publice iese în public, ar trebui să aibă un comportament etic adecvat și să pună în prioritate interesele societății și nu interesele și plăcerile personale.