Mihai Poalelungi, preşedintele CSJ, despre corupția din sistemul judecătoresc, intițiativele sale criticate de experți și presiunea mediatică

Anastasia Nani
2015-09-28 00:00:00
Foto: Anticoruptie.md

Mihai Poalelungi, președintele Curții Supreme de Justiție, crede că din 2012, când a revenit în țară și a fost numit în funcție, lucrurile în sectorul judecătoresc, contrar opiniei publice, s-au îmbunătățit. Într-un interviu acordat portalului Anticorupție, magistratul susține că în această perioadă a scăzut nivelul corupției, iar la CEDO nu mai sunt admise atât de multe plângeri din partea reclamanților din Republica Moldova. Nu a reușit să scape însă de eticheta că ar fi „omul lui Plahotniuc” și asta, explică Mihai Poalelungi, pentru că încă de la început tunurile mediatice ar fi fost îndreptate împotriva lui. În cadrul aceluiași interviu, președintele CSJ a acuzat experții în domeniu că ar pune presiune pe ambasadorii străini ca aceștia să nu accepte un pachet de inițiative propus de un grup de judecători pe care îl conduce.

Anticoruptie.md: Domnule Poalelungi, un grup de judecători pe care îl conduceți a venit cu un pachet de inițiative legislative, 17 la număr. Experții în domeniul Justiției afirmă că acestea ar da peste cap mersul reformei. Cum comentați afirmațiile?

Mihai Poalelungi: Cine sunt acești experți din domeniu? E vorba despre Centrul de Resurse Juridice, condus de Vlad Gribincea. Spuneți-mi vă rog cine mai este împotrivă? Nimeni. A venit Gribincea și l-a adus pe Pavel Postică de la Promolex. Iată ei sunt împotrivă. Mie mi-e interesant de ce, când vrei să faci ceva bun, numaidecât se găsește cineva care este împotrivă. Spuneți-mi vă rog, spre exemplu, diminuarea garanțiilor de imunitate a judecătorilor, cu ce e rea această inițiativă? Noi cerem ca nouă să ne fie diminuată imunitatea în contravenții administrative. Dacă noi am pleda pentru imunitate, atunci aș înțelege. În opinia mea, este o atitudine subiectivă, răutăcioasă a lui Vlad Gribincea. În opinia lui, orice inițiativă care nu vine de la Centrul de Resurse Juridice este rea. Este o abordare urâtă, cel puțin nu este bărbătească. Următorul aspect: noi am vorbit despre crearea judecătoriilor anticorupție. După părerea noastră, examinarea cauzelor anticorupție se tergiversează pentru că majoritatea sunt examinate la Chișinău, unde judecătorii au 800-1.000 de dosare în procedură. Ce se întâmplă? Dosarul este trimis în instanța de judecată, din motiv că nu este examinat cu celeritate, hotărârile nu au impactul scontat în societate. Avocații, mulți dintre ei, sunt maeștri în sens negativ în a tergiversa examinarea cauzei, până societatea uită că cineva a fost arestat. Cum s-a întâmplat, de exemplu, cu cazul lui Nicolae Vicol (fost șef la FISC – n.r.). Nu știu dacă este vinovat sau nu, vorbesc despre faptul că există deja sentința primei instanțe. Cu atât mai mult, mai este și practica asta urâtă a unor judecători de a lăsa luarea în arest a persoanelor după ce hotărârea va deveni irevocabilă. După câte vedeți, toți fug peste hotare. Nu știu unde, dar nu sunt pe loc. Am propus lichidarea Judecătoriei Militare, unde sunt doi judecători și nu au de lucru, au aproximativ 15-20 de dosare pe an. Adică, în comparație cu ceilalți judecători, în principiu, nu au de lucru. În Europa există tendința de a lichida judecătoriile militare și noi pledăm pentru același lucru. Mai exact, putem spune că vrem reorganizarea Judecătoriei Militare într-o judecătorie anticorupție unde va fi posibil să fie examinate toate cauzele anticorupție și vor fi judecători pecializați. În plus, ei vor autoriza toate perchezițiile, ascultările și tot ce ține de lucrul judecătorilor de instrucție. Am mai propus să fie instalate camere video, ca procesele să fie plasate online. Chiar mă miră, de ce unii se împotrivesc. Ce e aici rău?

 

În cadrul unui interviu pentru portalul Anticorupție, Pirkka Tapiola, șeful Delegației UE la Chiținău, spunea că ați ajuns la un acord formal și că doar propunerile susținute de majoritatea actorilor din Justiție vor fi promovate. Ce inițiative au susținere?

Diminuarea garanțiilor judecătorilor, din câte îmi amintesc, a fost acceptată. Crearea judecătoriilor anticorupție – acceptată. Noi am propus reorganizarea Curții Supreme de Justiție, încât 50% să fie judecători de carieră și 50% - persoane din societatea civilă, din mediul academic, pentru că considerăm, că în ultimă instanță, hotărârile judecătorești trebuie să fie, aș spune alegoric, un fel de opere de artă. Nimeni să nu mai pună la dubii hotărârea ultimei instanțe, cu atât mai mult că prin asta noi implicăm societatea civilă în actul final al justiției. Dacă la momentul actual ar fi persoane din societatea civilă sau din mediul academic la CSJ și am propune ca ei să fie eliminați, să fie numai judecători, aș înțelege asta. Sunt convins că noi ne dorim o reorganizare corectă.

Declarația respectivă a domnului Pirkka Tapiola ne duce la gândul că nu aveți până la urmă sprijinul Uniunii Europene.

Am avut discuții cu domnul Tapiola, de mai multe ori. Asta nu înseamnă că UE sau SUA, sau Parlamentul trebuie să fie numaidecât de acord cu toate propunerile pe care le-am făcut. Pare o situație interesantă. Nimeni nu face propuneri în acest sens. Noi ne-am asumat răspunderea să facem propuneri, că știm situația mai bine din interior și sunt foarte mirat de faptul că există o astfel de rezistență, în primul rând, din partea Centrului de Resurse Juridice. Orice am spune noi, este rău. Îmi amintesc că s-a prununțat împotrivă și așa numita “Obșestvennaia palata din Găgăuzia”, de care prima dată am auzit. Am impresia că se face o presiune asupra ambasadorilor și în primul rând asupra ambasadorului UE, domnului Tapiola, ca să nu accepte niciun fel de propuneri dacă nu vin de la domnul Vlad Gribincea. Bunăoară, una dintre propuneri este ca membrii Consiliului Superior al Magistraturii, nepreluând atribuții ale Comisiei Naționale de Integritate, să verifice bunurile judecătorilor, așa încât magistratul care nu-și poate motiva legalitatea dobândirii bunurilor să fie eliberat de la lucru pentru lipsă de integritate. În opinia noastră, o asemenea prevedere ar trebui să-i vizeze pe toți funcționarii de stat, nu numai pe judecători. Toți cei care sunt salarizați de la stat și vor fi eliberați de la lucru pentru lipsă de integritate, să nu mai poată munci la stat. Dacă mergem pe calea asta acum, nu numai în cazul judecătorilor, dar și în privința tuturor agenților de stat, inclusiv deputați, miniștri etc, ne spălăm de oamenii corupți din tot statul.

Nu au mai existat astfel de propuneri anterior?

Am mai discutat astfel de propuneri și la nivel înalt. Cineva, vreo doi ani în urmă, mi-a spus că aceasta este o propunere radicală și prematură. Ei bine, nu vorbesc ca să fie verificați în felul ăsta miniștrii, procurorii, deputații, propun ca noi să fim verificați în felul acesta, pentru că autocurățirea în cazul dat este cea mai bună soluție. Poftim, CNI să-și facă lucrul, dacă are pretenții față de judecători, să trimită dosare la Procuratură, să fie pornită urmărirea penală. Dumneavoastră înțelegeți însă că o eventuală cale penală este de durată, apar diferite greutăți în felul acesta. Ceea ce noi propunem este simplu. N-o să-mi vină judecătorii la ședințele CSM și să-mi explice că bunica sau altcineva le-a dăruit nu știu ce bun, pentru că știu ce salarii au primit aceștia pe parcursul vieții. Unii judecători care au casă și mașini scumpe nu pot demonstra de unde le au. De ce așa împotrivire în privința la asta? Dacă tot propunerea vine din partea noastră și există suspiciuni că ceva nu este în regulă, să fie exclus președintele CSJ din lista membrilor CSM. Să verifice ceilalți membri.

De ce veniți abia acum cu aceste inițiative?

Răspunsul este foarte sincer: am lansat ideile în momentul în care au apărut.

Dar cu cine le-ați consultat?

Împreună cu Victor Micu, președintele CSM, am invitat să facă parte din Centrul de Reforme în Sistemul Judiciar judecători de la CSJ și curțile de apel. Sunt și magistrați începători, din instanța de fond. Am considerat că aceștia vor veni cu idei noi, care, în virtutea vârstei, nouă, celor cu experiență, pot să nu ne vină în cap.

Aceste proiecte au nevoie de bani. Pe sprijinul cui mizați?

Care bani? Să parcurgem toate propunerile. Diminuarea garanțiilor judecătorilor - bani nu trebuiesc; crearea unei judecătorii anticorupție - există sediul Judecătoriei Militare cu toată infrastructura, deci bani nu trebuiesc; reorganizarea CSJ- spuneți-mi ce bani trebuiesc ca să fie modificată legea? Reorganizarea Curții de Apel și crearea, în limitele personalului și competențelor existente, a două curți de apel separate pentru municipiul Chișinău și, respectiv, pentru raioanele din centrul țării - nu trebuiesc bani. Există două sedii și vorbim despre limitele personalului și a numărului de judecători existent. Acordarea CSM a dreptului de a verifica averile judecătorilor - nu trebuie nimănui să-i plătești nimic. Transferul Departamentului de Administrare Judecătorească de la Ministerul Justiției la CSM, ca să nu fie o dublă conducere din partea Ministerului și a Consiliului - nu trebuiesc bani. Crearea în cadrul Parlamentului a unei comisii permanente pentru supravegherea executării hotărârilor judecătorești naționale și internaționale - nu e nevoie de nimic. Achitarea taxei de stat după terminarea procesului de către partea care a pierdut - nu trebuiesc bani. Vreau să vă explic că aici chiar am fost mirat să aflu că s-a vehiculat precum că această propunere ar facilita oligarhii. Oligarhii ar plăti orice taxă fixată. Dumneavostră mergeți prin instanțe și întrebați oamenii care vin și depun cerere, ei sunt în posibilitate să achite taxa de stat la depunerea cererii de chemare în judecată? Circa 50% nu-și pot permite acest lucru. Cel care o face, o lună sau două după asta nu are cu ce să-și crească copiii. Punem oamenii în dificultate. Nu mai vorbesc de faptul că, în cazul dat, noi asigurăm accesul cetățenilor la justiție. Propunem să plătească taxa de stat cel care a pierdut procesul. E logic.

Și celelalte proiecte?

Stabilirea termenelor de examinare a cauzelor civile: șase luni pentru prima instanță și trei luni pentru instanța de recurs. Ce e rău în asta? E adevărat că în lege este scris că termenele trebuie să fie rezonabile. Rezonabile sunt atunci când acestea sunt respectate rezonabil. Pentru că la noi termenele nu sunt respectate în foarte multe cazuri, cerem să fie propuse modificări. Dacă aș propune să trecem de la termene concrete la termene rezonabile, aș înțelege opunerea așa-numiților experți. Modificarea codului de procedură civilă și penală s-a făcut nu de către Centrul de Reformă în Sistemul Judiciar, ci de către grupuri de judecători de la CSJ, de la curțile de apel, judecătorii și profesori universitari. Aceste modificări au mers separat, noi pur și simplu le-am trimis împreună. Ei au lucrat cam un an și jumătate. Instituirea medierii obligatorii în cazul cererilor civile în primă instanță - avem legea cu privire la mediere și este foarte bună. Nu avem însă cultura medierii în societate. Dacă nu vom promova cultura medierii în afara instanțelor de judecată, această lege n-o să funcționeze. Mi-aș dori ca aceasta să fie ca-n SUA unde 95% din cauze civile se mediază și numai 5 % ajung în instanța de judecată. Uitați-vă la practica României. Ei au o lege de mai demult. Câte dosare se mediază? Nimic. Nu este cultura medierii în țările noastre. De aceea, am propus, ca în afară de lege, să promovăm medierea în afara instanțelor de judecată, dar ar trebui promovată de experți din țările cu precedent cum ar fi Marea Britanie, Cipru, SUA, unde există cultura medierii în afara instanței de judecată, dar, în același timp, să preluăm practica Germaniei, unde și judecătorul poate să fie mediator.

Ce ar presupune asta mai exact?

Este depusă cererea de chemare în judecată. De exemplu, sunt judecător în prima instanță, cel la care a venit cererea. Invit părțile, inclusiv un avocat, și le explic esența litigiului, legea pertinentă, posibilele expertize care pot să fie, costuri, posibila hotărâre judecătorească, adica le spun totul și le propun ca în aceste condiții să încerce să încheie o tranzacție de împăcare și să nu ajungem la un proces judiciar. Nu mai vorbesc de faptul că toți consideră că orice tranzacție de împăcare este mai bună decât orice hotărâre judecătorească. Oricât de legală ar fi hotărârea, omul rămâne nemulțumit. În situația în care părțile nu ajung la înțelegere, dosarul este transmis în cancelaria instanței și computerul îl repartizează unui alt judecător, nu celui care a participat la mediere și care și-a expus opinia. Ce e rău în faptul că le voi explica oamenilor la ce au și nu au dreptul? Cu părere de rău, foarte mulți avocați, din greșeală sau nu, depun cerere de chemare în judecată incorect și oamenii, fiind convinși că au dreptate, umblă ani de zile prin instanțe și la sfârșit pierd procesul, dar și bani.

Deci, din tot ce am propus noi necesită bani propunerea privind majorarea numărului de inspectori-judecători de la cinci la 15, cu asistarea acestora de către funcționari publici. Avem la CSM numai cinci inspectori judiciari. Să verifice peste 400 de judecători este imposibil, cu atât mai mult că nu sunt asistați de nimeni. În cazul dat, într-adevăr este nevoie de cheltuieli din partea statului.

Societatea civilă să-i selecteze pe cei care ar urma să devină inspectori judecători și să-i verifice ei pe magistrați în cadrul CSM. Mie mi se pare că este o idee bună. De ce trebuie să fie cineva împotrivă? Totodată, am mai propus reglementarea prin lege a posibilității încadrării la Institutul Național al Justiției a formatorilor din Uniunea Europeană, adică nu numai să organizeze seminare aici, dar să predea cursuri întregi la institut. Înțeleg că acest lucru necesită cheltuieli suplimentare. Am vorbit desprea aceasta și cu Pirkka Tapiola. L-am rugat și i-am sugerat că ar fi bine ca UE să plăteacă salarii magistraților europeni. Dacă se dorește, cei străini ar putea să participe la examenele de intrare la INJ, dar la cele de absolvire. Iată doar acestea două necesită finanțare, dacă nu calculăm hârtia pentru scrierea proiectelor de lege. Am dat toate propunerile fostului ministru al Justiției, Vladimir Grosu, dar și actualului ministru al Justiţiei, Vladimir Cebotari. Am avut o întâlnire cu prim-ministrul Valeriu Streleț. M-am expus pe fiecare punct, ce trebuie și de ce și i-am trimis toate proiectele.

Deci, acum proiectele sunt la Guvern?

Sunt și la Ministerul Justiției, și la Guvern. Vorbeam despre crearea în cadrul Parlamentului a unei comisii permanente pentru supravegherea executării hotărârilor judecătorești. În primul rând, aceasta este o preactică preluată din Marea Britanie, n-am inventat-o noi. Am auzit acum câteva zile că Liliana Palihovici, împreună cu alți doi deputați de la PLDM, au făcut o propunere parțială în acest sens despre supravegherea executării hotărârilor CEDO. Mă rog, noi ne-am expus opinia, iar ei decid.

Apropo, nu ați renunțat la nicio inițiativă din cele 17?

Am propus introducerea recursului individual la Curtea Constituţională, adică instituirea unui filtru intern prin intermediul Curţii Constituţionale. Este cerinţa Consiliului Europei, cerinţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, având în vedere caracterul cererilor care vin la CEDO şi nu numărul lor - ca în fiecare ţară să fie instituit un filtru intern. Acesta poate fi instituit la Curtea Constituţională, dar rămâne ca politicienii, judecătorii de la Curtea Constituţională să ia o decizie în acest sens. Mie îmi pare că asta ar fi bine. De ce hotărârea pe care o pronunţăm noi la CSJ să nu fie verificată de Curtea Constituţională prin prisma respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale - să constate o violare sau să respingă cererea. Dacă s-a constatat o violare, acest lucru va servi temei pentru noi, de revizuire a hotărârii judecătoreşti.

Oficiali UE au subliniat în repetate rânduri că nu văd îmbunătăţiri în sectorul Justiţiei. De ce stagnează reforma?

Am vorbit cu Pirkka Tapiola în privinţa următorului aspect: când se vorbeşte despre Justiţie în sensul limbii engleze şi despre cel în limba română sau franceză. În engleză „Justice” include instanţele de judecată, Procuratura, Poliţia, CNA etc. În sensul legislaţiei noastre, Justiţia nu are treabă cu Procuratura, CNA sau Poliţia. Aţi observat că în ultimul timp apar astfel de afirmaţii: „Nu se fac reforme în Justiţie. Nu se adoptă Legea cu privire la Procuratură”. Spuneţi-mi vă rog ce treabă am eu cu chestia asta? Un alt aspect: în 2011, procentul de admisibilitate a cererilor din Republica Moldova la CEDO era de 30, în timp ce media pe Curte era de cinci. Pentru anul trecut, media era 4,84 împotriva Republicii Moldova, în timp ce procentul de admisibilitate este de 1,8. Spuneţi-mi, vă rog, cum nu sunt îmbunătăţiri?

Mai multe rapoarte arată că flagelul corupţiei rămâne o problemă gravă, inclusiv în sistemul judecătoresc... 

Dacă vorbim despre corupţie, în opinia mea, s-a reuşit lichidarea corupţiei la CSJ în proporţie de 70-80 %. În privinţa a 20-30 la sută mai avem de lucru. În celelalte instanţe de judecată mai avem de lucru în proporţie de 50-60%. Este percepţia mea, personală.

Cum aţi făcut aceste estimări?

Aşa cred din ceea ce văd. Calitatea lucrului judecătorilor s-a îmbunătăţit şi am demonstrat-o prin cifre. Acestea sunt oferite de către CEDO anual, şi nu de către noi. Dacă ar veni de la CSJ, aţi putea pune la îndoială dacă corespund sau nu realităţii. Cu atât mai mult, numărul de condamnări ale Republicii Moldova la CEDO scad din an în an. Obervaţi că majoritatea ţin de tratamentul inuman şi degradant, condiţiile de detenţie şi, în proporţie mică, condamnările vizează sistemul judecătoresc. Este o realitate care nu poate fi pusă la îndoială. Dacă vom promova în toată ziua la nivel de Guvern, Parlament şi voi, mass-media, numai negativism despre judecători, atunci nimeni nu ne va crede.

Acum câţiva ani, când aţi venit în această funcţie, îmi declaraţi în cadrul unui interviu pentru publicaţia “Adevărul” Moldova că dacă un magistart lucrează toată viaţa cu 4.000 de lei pe lună, dar şi-a construit casă cu trei etaje şi şi-a luat o maşină scumpă, l-aţi obliga să demonstreze de unde a luat banii. Dacă nu poate dovedi că totul e legal, atunci să fie bun să cedeze locul. Au mai rămas mulţi magistraţi care ar trebui să cedeze locurile?  

În opini mea da, deşi să ştiţi că din 2011 până acum magistrații din sistemul judecătoresc s-au schimbat în proporţie de 40%. Au venit tineri care, evident, sunt mai buni. Spuneţi-mi vă rog s-a schimbat şi imaginea despre sistem? Nu. Prin urmare, problema nu e doar în asta. Dacă nu aş fi magistrat şi aş sta într-o parte ca să ascult ce declaraţii se fac, aş crede că vinovaţi sunt doar judecătorii. Chiar mă mir de anumite declaraţii. Judecătorii sunt învinuiţi de faptul că s-a furat miliardul. Toţi strigau că Banca de Economii a fost privatizată ilegal, la fel ca şi concesionarea Aeroportului Internaţional Chişinău. Am căzut de acord cu societatea, cu experţii şi am pronunţat hotărârea prin care am întors banca statului. Când am întors-o s-a constatat că ea a fost devalizată. A început gălăgia precum că de ce a fost întoarsă banca. Spuneţi-mi vă rog, eu ca judecător trebuia să verific: dacă banca e furată să nu o întoarcem la stat, dacă n-a fost furată să o întoarcem. Noi am întors banca şi suntem învinuiţi de nu ştiu ce. Am participat la devalizarea băncii sau cum? Dacă cineva din judecători a luat credite neperformante, nu mă interesează, de fapt, cine sunt ei - judecători, procurori, miniştri, politicieni - să-i arestaţi pe toţi şi încercaţi să întoarceţi banii înapoi.

Mai declaraţi anterior că Justiţia de la noi e ca un costum Pierre Cardin din stofă autohtonă. Mai e valabilă această constatare?

Problema cea mai mare în ţara noastră, inclusiv în Justiţie, în opinia mea, este educaţia acestui popor. Dacă ar depinde de mine, aş investi banii în Educaţie - începând cu educatorii de la grădiniţă, până la preşedintele Academiei de Ştiinţe. Din păcate la capitolul Educaţie stăm foarte prost, nu şi la ceea ce ţine de instruire. Avem persoane bine instruite, dar care nu au şapte ani de acasă.

De mai multe săptămâni avem proteste în centrul Capitalei, le putem numi şi mitinguri anticorupţie. Oamenii sunt nemulțumiți inclusiv de faptul că nu funcționează Justiția.

Este un protest al oamenilor împotriva proastei guvernări. Trebuie să recunoaştem asta, inclusiv cei de la putere. Cred că fiecare trebuie să poarte răspundere în limita competenţelor. După cum am mai spus, să nu-mi invoce cineva faptul că sunt vinovat că cineva a furat banca. Haideţi să ne clarificăm cine şi ce a făcut sau ce nu a făcut în funcţia pe care o deţine. Recent, într-o discuţie cu Pirkka Tapiola, am căzut de acord să trimită un grup de magistraţi europeni să verifice activitatea CSJ. Am mai discutat şi despre faptul ca în Moldova să vină un expert anticorupţie care să participe permanent la şedinţele CSM.  

De ce CSM este reticent atunci când trebuie să dea acordul procurorului general privind începerea urmăririi penale în cazul anumitor judecători?

Cazurile când CSM respinge cererile sunt foarte rare. Pur şi simplu, în presă, îndată este difuzată informaţia despre activitatea Consiliului şi a judecătorilor. Luaţi însă informaţia de la CSM ca să vă convingeţi că în majoritatea cazurilor membrii Consiliului au dat acordul de tragere la răspundere penală. Sincer, aş fi bucuros nici să nu particip la astfel de acţiuni. Nici nu-mi place, funcţia de membru al CSM.

De ce întârzie reforma Procuraturii atât de mult?

Cred că din cauza disensiunilor politice. Nu cred că este vreo problemă să fie adoptată această lege. Eu văd reforma acestei structuri un pic altfel. Aş opta pentru sistemul din România şi l-aş prelua exact aşa cum este acolo şi nu aş inventa bicicleta. Cu toţii suntem de acord că acolo funcţionează. De ce trebuie să inventăm ceva moldovenesc, dacă suntem aceiaşi români.   

Acum câteva luni judecătoarea Svetlana Filincova de la CSJ a ajuns în atenţia opiniei publice în cazul gestionării frauduloase a zeci de dosare. Într-un final, bănuiţi sunt doar trei angajaţi ai Curții. Vi se pare echitabil?  

Am fost cel care a insistat ca în judecătorii şi la Curtea Supremă de Justiţie să fie instalat programul de repartizare aleatorie a dosarelor. Să ştiţi că nicăieri în altă ţară nu mai există un astfel de sistem la CSJ. Ca să nu fiu acuzat de manipulare, am insistat să avem un astfel de program. Am aflat din presă despre acest caz. Să răspundă cel care este vinovat de manipularea programului.

În scurt timp a urmat plecarea dumneaei din funcţia de vicepreşedinte al CSJ, nu şi din cea de judecător, ceea ce pare ciudat...

La CSJ sunt două colegii: penal şi civil. Există manager de program atât în civil, cât şi în penal. Personal, nu am treabă nici cu unul, nici cu celălalt. Dacă cineva a fost suspectat, organele de anchetă să se clarifice. Îmi este complicat să afirm că cineva este vinovat.

Nu pot să nu amintesc și despre cazul judecătoarei Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău, cercetată penal pentru o decizie greșită. Magistrata v-a acuzat și pe dumneavoastră că dosarul penal este o răfuială pentru că anterior a refuzat să execute niște comenzi. Ce v-a făcut să vă implicați personal și să cereți CSM să examineze abaterile?  

Pot să vă dau dosarul să-l citiți și să vă faceți concluziile de rigoare. Când am văzut care sunt acțiunile judecătorilor după ce a fost anulată această hotărâre, am trimis materialele la CSM. Consiliul a dat acordul cu multă gălăgie. Reiese că nu ar trebui să întreprind ceva. Haideți să stăm într-o parte, să nu facem nimic și vom fi buni. La noi, cu părere de rău, eşti bun dacă nu faci nimic. Dacă încerci să faci ceva, eşti corupt, oligarh sau bandit.

Atunci când aţi venit în fruntea CSJ aveaţi eticheta că aţi fi omul democratului Vlad Plahotniuc. Nu aţi scăpat de ea nici pe final de mandat.   

Ce pot să fac dacă Jurnal TV în toată ziua, regulat şi cu plăcere, transmite tot felul de prostii despre mine. Eu doar nu am televiziune unde să spun că nu e aşa. Prima m-a întrebat Angela Gonţa (fostă prezentatoare la Pro TV Chişinău – n.r.) care a invocat că aş fi zburat cu un avion privat şi că aş fi examinat un dosar în care era vizat Vlad Plahotniuc. Niciodată nu am zburat cu avioane particulare şi nu am examinat dosare în care ar fi figurat Vlad Plahotniuc. Apoi Ion Bultmalai (fost deputat PLDM, decedat în decembrie 2014- n.r.) a declarat că aş fi participat într-un dosar legat de Banca de Economii, iar declaraţiile lui au fost preluate de Jurnal TV. Eram oare aici, în Moldova, când acţiunile au fost transmise dintr-o parte în alta? Am încercat să-i întreb pe cei de la Jurnal TV ce au cu mine. Mai târziu a apărut problema că aş fi luat credit de la Victoriabank, fără vreun gaj. De fapt, era vorba despre banii mei, câştigaţi la CEDO. Pentru că în Moldova procentul la depozit era mai mare, am început să transfer banii începând cu 2009. Aici depozitul era de 7%, în timp ce la Strasbourg, Franţa, era de 1,25%. Câştigam astfel.

Şi totuşi, când aţi discutat ultima dată cu Vlad Plahotniuc?

Sincer, nu ţin minte. Dacă vreţi să ştiţi, înainte de a reveni, am discutat doar cu Alexandru Tănase, pe atunci ministru al Justiţiei, şi, ulterior, cu prim-ministrul (în acea perioadă premier era Vlad Filat, liderul PLDM – n.r.). 

În curând vă expiră mandatul. Se vehiculează că aţi opta pentru funcţia de magistrat la Curtea Constituţională, unde există o funcţie vacantă de judecător. Vă doriți să ajungeți acolo?

Nu am auzit astfel de vorbe. Nu ştiu dacă mi-aş dori să ajung acolo. Acum îmi termin teza de doctor habilitat. Am fost la susținerea prealabilă, mi-a rămas doar partea oficială. În plus, mă ocup de reforma despre care v-am spus. Nu sunt sigur nici dacă îmi doresc un nou mandat la Curtea Supremă de Justiţie. Voi vedea.

Reacția lui Vlad Gribincea, președintele Centrului de Resurse Juridice din Moldova (CRJM), în urma declarațiilor făcute de Mihai Poalelungi:

Respect opinia lui Mihai Poalelungi. Cu unele chestiuni suntem de acord, însă, cu regret, nu împărtășim multe alte viziuni. Când spun "noi" am în vedere nu doar opinia CRJM, ci a principalelor ONG-uri active în domeniu. Personal salut inițiativa judecătorilor de a propune modificarea legislației și mă bucur că, în sfârșit, ei au creat un centru care va genera inițiative în acest sens. Societatea civilă susține una din cele 17 inițiative lansate, iar cu altele, cum ar fi medierea sau taxa de stat, a fost de acord de principiu, însă a propus soluții alternative.  

Obiecțiile societății civile se referă nu la sursa inițiativelor, ci la esența acestora. Unele inițiative lansate sunt contrare Strategiei de Reformare a Sectorului Justiției, cum ar fi, de exemplu, divizarea Curții de Apel Chișinău în două instanțe judecătorești. Altele, cum ar fi reformarea Curții Supreme de Justiție, având în vederea realitățile de moment, ni se par periculoase. Nu va aduce efect pozitiv nici scurtarea termenelor de examinare a cauzelor. Problema justiției moldovenești nu este în termenul lung de examinare a cauzelor, ci în calitatea actului de justiție. Prin introducerea în lege a unor termene scurte de examinare a dosarelor, calitatea actului de justiție, și așa insuficientă, va scădea și mai mult. Pe de altă parte, pachetul de inițiative nu a fost însoțit de o justificare convingătoare și nu analizează multe probleme care ar putea fi generate în caz că inițiativele vor fi implementate. De exemplu, sistemul actual de încasare al taxei de stat pentru examinarea cauzelor în instanțele judecătorești este, în principiu, bun. De ce ar trebui schimbat? Poate e mai ușor de îmbunătățit după cum a propus societatea civilă și fără a avea pierderi la buget. Un sondaj recent efectuat în rândul judecătorilor confirmă că majoritatea inițiativelor lansate nu sunt susținute plenar de judecători.

Un alt aspect care a deranjat societatea civilă a fost modul de promovare a inițiativei. Deși este vorba de modificarea radicală a legislației, termenul de consultare a fost foarte scurt, se pare că observațiile primite în rezultatul consultărilor nu au fost analizate, iar varianta finală a proiectelor de lege nu poate fi găsită pe paginile web ale Curții Supreme de Justiție, Ministerului Justiției sau ale Parlamentului. Mai mult, deși s-a promis că inițiativele vor fi promovate prin Ministerul Justiției, se pare că acest lucru nu va avea loc, proiectele fiind promovate cu o insistență de invidiat.

Probabil cea mai mare îngrijorare pe care o are societatea civilă în legătură cu inițiativele lansate ține de faptul că acestea nu țintesc în problemele din justiție, ci în efectele acestor probleme. Cea mai mare problemă a justiției moldovenești este calitatea actului de justiție și acest fapt este, în mod constant, reiterat chiar de Curtea Supremă de Justiție. Cu regret, inițiativele lansate nu vizează această problemă. În schimb, se pune accent pe chestiuni tehnice, care în niciun caz nu pot înlătura această problemă. Din contra, scurtarea termenului de judecare a cauzei va diminua din calitatea actului de justiție, deoarece, pentru a respecta termenele impuse de lege judecătorii vor finaliza dosarele de frica procedurilor disciplinare, chiar dacă dosarul încă nu este gata pentru a fi dată o hotărâre corectă. 

Implementarea Strategiei de Reformare a Sectorului Justiției, în bază căreia Parlamentul a decis în 2011 să reformeze justiția, întârzie serios. Având în vedere că multe din inițiativele lansate contravin acestei Strategii, ONG-urile se tem că acceptarea inițiativelor vor îngreuna și mai mult implementarea ei. Mi se pare normal ca într-o democrație să existe opinii diferite și ca fiecare să respecte opinia celuilalt, chiar dacă nu este de acord cu ea. În discuții în contradictoriu se stabilesc cele mai bune soluții și contăm mult pe faptul că opinia ONG-urilor va fi luată în calcul. În ultima instanță, decizia va fi luată de Parlament, însă cei care promovează anumite inițiative ar trebui să-și asume de la bun început riscurile care însoțesc inițiative riscante.

Anastasia Nani
2015-09-28 00:00:00

Comentarii