Economic

Cum şi-au tras Front(i)era în Moldova milionarii din Cayman

Steve C. Nicandros şi Pavel Filip în martie 2017, la semnarea declaraţiei de colaborare. Foto: gov.md
Autor: Mariana Raţă, Victoria Dodon, Anastasia Nani, Elena Zizulskaia (Ucraina), Dimitry Tikaradze (Georgia)
11/12/2017 10803

  • Frontera Resources International a obținut în concesiune 40% din teritoriul Republicii Moldova ca să caute petrol și gaze în urma unui concurs controversat, singurul concurent fiind reprezentat de un fost angajat al corporației. 
  • Succesele din țările vecine, cu care se laudă Frontera la Chișinău, nu corespund realității. În Georgia și Azerbaidjan proiectele investiționale s-au lăsat cu procese de judecată de milioane de euro, iar în Ucraina nici nu există vreun contract cu statul.
  • Rapoartele financiare ale companiei arată că Frontera înregistrează anual pierderi ce depăşesc de şapte-opt ori veniturile. Astfel, în 2016 corporația a avut venituri din vânzări de petrol și gaze de 3,1 milioane de dolari și pierderi nete de 23,6 milioane de dolari.
  • Frontera Resources înregistrează în schimb zilnic sute de tranzacții cu acțiuni la bursă. De multe ori, aceste tranzacții și creșterea prețului acțiunilor coincid cu lansarea unor noi proiecte investiționale. 

  

Întâlnirea din februarie 2016, de la Guvern, dintre Pavel Filip (stânga) şi şefii Frontera Resources International. Sursa: gov.md

După ce șefii Frontera au bătut palma cu premierul Pavel Filip, Zaza Mamulaishvili, preşedintele companiei americane, oferea într-o conferință de presă din martie 2017, cifre optimiste: o injectare de circa 500 de milioane de dolari într-o perioadă de 10-20 de ani şi sute de locuri de muncă cu salarii decente. Președintele corporației promitea să organizeze o discuție cu societatea civilă despre activitatea ulterioară a Frontera în Moldova, dar întâlnirea nu a mai avut loc. Cel puțin oficial, compania nu a mai contactat în ultimele luni nici cu autoritățile de la Chișinău.

„Din câte cunosc, reprezentanții companiei nu au mai organizat nicio întâlnire. Nu cunosc motivul. Știu că planificau, dar au amânat din cauza stării de sănătate a persoanei responsabile pe chestiunile ce urmau să fie discutate. Despre o eventuală vizită nu cunosc nimic”, ne-a spus Igor Odobescu, avocatul de la ACI Partners care reprezintă corporaţia Frontera la Chișinău. 

Vizitele de curtoazie

Semnarea contractului dintre Frontera Resources International şi Guvernul Republicii Moldova, de pe 2 ianuarie 2017, a fost anticipată de câteva evenimente şi un concurs cu mai multe semne de întrebare. Cu șase luni înainte de anunțarea cursei, în februarie 2016, şefii corporaţiei - președintele companiei, Zaza Mamulaishvili, și directorul executiv, Steve C. Nicandros - au fost la Chişinău „într-o vizită de prospecție”. În cadrul unei întâlniri cu prim-ministrul Pavel Filip, cei doi reprezentanţi ai firmei i-au spus demnitarului că sunt interesaţi ca Republica Moldova să devină un exportator de resurse energetice în regiune. Întâlnirea a avut loc cu două luni înainte ca membrii Consiliului privind Parteneriatul Public Privat să examineze un proiect privind posibila concesionare a zăcămintelor și hidrocarburilor din Moldova. 

Steve C. Nicandros (stânga) alături de Vlad Plahotniuc, în SUA. Sursa: pdm.md

În luna mai 2016, Vlad Plahotniuc, pe atunci prim-vicepreşedintele PD, s-a întâlnit în Texas, SUA, cu mai mulţi oameni de afaceri cărora le-ar fi prezentat oportunităţile de investiţie pe care le oferă Republica Moldova. În câteva fotografii, politicianul apare alături de Steve C. Nicandros, membru al Consiliului consultativ internaţional al Consiliului Atlantic, organizaţie la invitaţia căreia actualul lider al PD a călătorit în SUA. 

La 20 iulie 2016, peste aproape două luni după ce Vlad Plahotniuc şi Steve C. Nicandros şi-au strâns mâinile în Texas, Guvernul de la Chişinău a aprobat o hotărâre cu privire la organizarea unui concurs pentru concesionarea lucrărilor de explorare geologică a hidrocarburilor pe teritoriul Republicii Moldova, pentru o perioadă de peste 40 de ani. Potrivit acelui document, „obiect al concesiunii sunt lucrările de cercetare geologică, inclusiv de prospectare şi evaluare a zăcămintelor de substanţe minerale utile de importanţă naţională în scopul depistării acumulărilor de hidrocarburi (gaze naturale şi petrol) în partea de sud a teritoriului Republicii Moldova, mărginită la nord cu linia Ungheni-Basarabeasca, cu ulterioara lor exploatare”. Suprafaţa totală oferită pentru cercetări este de 12.125 de kilometri. Prin această decizie, autorităţile Republicii Moldova şi-au propus, cel puţin pe hârtie, să reducă dependenţa de importurile de resurse de energie primară. Executivul a precizat în acest document că concursul urma să aibă loc doar dacă „participă efectiv cel puţin doi participanţi, care nu sunt societăţi controlate sau afiliate”.

Concurs mimat?

La 5 august 2016, anunţul privind desfăşurarea concursului era deja publicat în Monitorul Oficial, fiind postat şi pe câteva pagini oficiale, cea a Agenţiei Proprietăţii Publice, Ministerului Mediului, Agenţiei pentru Geologie şi Resurse Minerale (AGRM), dar şi cea a Naţiunilor Unite.Termen-limită de depunere a dosarelor a fost 5 octombrie. La concurs au participat doar două companii, ambele dosare fiind înregistrate în anticamera AGRM în ziua-limită: Overseas Minerals Corporation şi Frontera Resources International.

Potrivit unui răspuns oferit Centrului de Investigaţii Jurnalistice de către Ministerul Mediului, au mai existat solicitări din partea unor companii din Ucraina, Azerbaidjan, Olanda, dar acestea nu au mai venit cu oferte. Frontera Resources International a fost desemnată câştigătoarea cursei cu votul tuturor membrilor comisiei de concurs. Overseas Minerals Corporation nu a corespuns niciunui criteriu din cele şapte stabilite de autorităţi, arată tabelul privind corespunderea conţinutului informaţiei prezentate de firme cu principiile de selectare. De exemplu, compania a fost înfiinţată în anul 2013, deşi potrivit cerinţelor, întreprinderile care s-au înscris în concurs trebuiau să aibă cel puţin 15 ani de experienţă tehnică, dar şi de explorare sau dezvoltare a hidrocarburilor. De asemenea, trebuiau să aibă experienţă internaţională de cel puţin 20 de ani în executarea lucrărilor de prospectare şi evaluare a zăcămintelor. Overseas nu a prezentat nici informaţii potrivit cărora ar dispune de tehnologii, echipament şi tehnici avansate. Pe de altă parte, Frontera Resources International a corespuns tuturor criteriilor. Reprezentanţii companiei s-au lăudat cu experienţă în Georgia, Ucraina, Azerbaidjan, Bolivia. Firma a prezentat documente potrivit cărora cifra de investiţii în aceste ţări se ridică la 610 milioane de dolari. În cererea de participare Frontera Resources a indicat că are 300 de angajaţi, pe când Overseas Minerals Corporation doar zece. Cifra de afaceri anuală prezentată de Frontera a fost de 30 de milioane de dolari pentru ultimii trei ani, iar a Overseas de doar trei milioane de dolari(Detalii în tabelul de mai jos)

Captură: linkedin.com

Membri ai comisiei de concurs au fost: Valeriu Munteanu, ministru al Mediului (președintele comisiei - n.r.), Andrei Juraveli, directorul de atunci al AGRM, Vladislav Stropşa, un subaltern de-al său, Maria Şendilă și Iurie Nastas, şefi de direcţii de la Agenţia Proprietăţii Publice şi Ministerul Finanţelor, Mihaela Martânov, asistentă în cabinetul Ministrului Justiţiei, şi Valerian Ciobotaru, reprezentant al societăţii civile, angajat al Institutului de Geologie şi Seismologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. „Am insistat şi am făcut public anunţul despre concurs în diferite publicaţii internaţionale. Am plătit circa 80.000 de lei ca să-l publicăm în revista «The Economist». Îmi spuneau alţi membri ai comisiei că e suficient să publicăm pe site-urile oficiale locale. Sunt departe de gândul că există cineva pe mapamond care a citit acest anunţ şi nu a venit să participe la concurs. Au venit doar două companii pentru că interesul este mic. Jucătorii mari nici nu se uită la Republica Moldova”, a explicat Valeriu Munteanu. Cât despre întâlnirea dintre Vlad Plahotniuc şi Steve C. Nicandros, fostul ministru al Mediului ne-a sugerat să-l întrebăm chiar pe liderul PD.  

Firma concurentă, reprezentată de un angajat al companiei câştigătoare

Cel care a depus la Chișinău oferta din partea Overseas Minerals Corporation, în calitate de reprezentant împuternicit, este Wade Lowry. Reporterii Centrului de Investigaţii Jurnalistice au identificat o persoană cu acelaşi nume pe LinkedIn, rețea de socializare destinată mediului de afaceri. Potrivit CV-ului publicat aici, Wade Lowry a fost, în perioada martie 2016 - martie 2017, timp în care au fost depuse actele şi s-a desfăşurat concursul la Chişinău, angajat al Frontera Resources în calitate de responsabil de dezvoltare a afacerilor. L-am contactat pe LinkedIn pentru o reacție. „Nu sunt în măsură să comentez”, ne-a răspuns atunci Lowry, refuzând să ofere alte detalii. Peste mai bine de două luni de la publicarea articolului, el a revenit cu o reacţie: „Nu sunt şi niciodată nu am fost reprezentant sau angajat al Overseas Minerals Corporation. Mai mult, semnătura de pe acte (cele prezentate la Chişinău - n.r.) nu este a mea. Nu am fost implicat în activităţile Overseas Minerals Corporation.” Totodată, el confirmă că a fost angajat al Frontera Resources. „În acea perioadă nu am fost implicat în nicio activitate a Frontera în Republica Moldova. La Frontera am fost manager pe operaţiuni şi activam în departamentul responsabil de agricultură”, a mai precizat Wade Lowry. 

Overseas Minerals Corporation figurează în acte drept o corporație internațională cu sediul la Road Town, capitala Insulelor Virgine Britanice, unul dintre cele mai populare paradisuri fiscale din lume. Ea a fost fondată în iulie 2013 și înregistrată de Intertrust Management Limited, companie ce prestează servicii corporative. Firma nu indică nicăieri, nici măcar în documentele depuse la Chișinău, vreo adresă electronică sau o pagină web oficială.

Cererea de participare a Overseas Minerals Corporation

Compania-fiică fondată cu un an înainte de câştigarea concursului

Harta regiunilor transmise în concesiune companiei Frontera. Autor: Alexandru Vremea

A doua zi după Revelion, la 2 ianuarie 2017, Ministerul Mediului a încheiat contractul cu compania desemnată câştigătoare. Hotărârea de Guvern din iulie 2016 şi contractul dintre cele două părţi obliga concesionarul ca în termen de până la 60 de zile după semnarea contractului să fondeze în Republica Moldova o societate comercială care să preia executarea lucrărilor. Frontera Resources International a creat însă compania-fiică cu un an înainte de concurs. Frontera Resources Energy SRL a fost înregistrată pe data de 28 octombrie 2015, fiind condusă de Gabriela Rebeja, angajată în biroul de avocaţi ACI Partners. Asta nu este însă singura companie din „familia” Frontera înregistrată la Chişinău. O altă firmă condusă tot de Gabriela Rebeja a fost fondată în aprilie 2012 - întreprinderea cu capital străin Frontera Resources SRL. În acest caz, fondatoare este Frontera Resources Overseas Corporation. „Am început să lucrăm cu Guvernul de aici încă acum cinci ani, când am avut o întâlnire cu premierul Vlad Filat. De atunci am lucrat cu succesorii dumnealui, adică domnul Leancă, domnul Gaburici, domnul Filip. De asemenea, am lucrat cu toţi miniştrii de Economie şi cu cei responsabili de resursele minerale. M-am întâlnit cu foarte mulţi politicieni, oficiali de rang înalt pentru a înţelege cum funcţionează lucrurile în Republica Moldova. După o perioadă lungă de conlucrare cu cinci guverne, răbdarea noastră a fost răsplătită prin faptul că am câştigat acest tender”, declara Zaza Mamulaishvili la conferinţa din martie 2017.

Avocatul Igor Odobescu nu a putut să ne explice de ce cele două companii  ale Frontera au fost fondate mai devreme decât desfăşurarea concursului propriu-zis. „Presupun că au avut anumite intenții de a se extinde pe piața Republicii Moldova, dar nu pot să spun în măsura și maniera în care urma să se întâmple acest lucru. Noi suntem juriști și am acționat conform instrucțiunilor lor”, a spus reprezentantul ACI Partners, precizând că colega sa Gabriela Rebeja este doar administrator nominal al celor două firme ale Frontera.

„Noi nu am avut tangenţă cu ei şi nu am încheiat niciun acord cu această companie. Tot ce îmi amintesc este că au intrat la premierul Vlad Filat. Atunci au fost doar nişte discuţii vagi în cadrul cărora se interesau despre o eventuală colaborare”, ne-a spus Gheorghe Şalaru, care în 2012 ocupa funcţia de ministru al Mediului.

De la conferinţa din martie 2017, reprezentanţii Frontera nu au mai făcut declaraţii publice la Chişinău şi nu au organizat evenimente în Republica Moldova. Potrivit AGRM, firma are la dispoziţie încă un an ca să înceapă lucrările de prospectare şi evaluare a zăcămintelor.
 

Inaugrarea lucrărilor REDECO în Victorovca, Cahul, 15 august 1997. Foto: Valeri Corcimari 

Primii exploratori în Moldova şi legăturile cu verișorul lui George W. Bush

Frontera Resources nu este prima companie americană care a semnat un contract de concesiune cu Guvernul de la Chișinău privind exploatarea resurselor de hidrocarburi din Republica Moldova. În anul 1995, un contract similar, pentru o perioadă de 20 de ani, a fost semnat cu firma Resource Development Company Ltd. (REDECO), din Delaware, SUA. În această „afacere”, potrivit unei hotărâri judecătorești din Statele Unite, au fost implicați doi foști ofițeri de informații din Marina SUA și Departamentul de Apărare al SUA, dar și un verișor al fostului președinte al SUA George W. Bush. REDECO s-a retras din Moldova în 2007, cesionând contractul companiei locale Valiexchimp, care are drept de exploatare a puțurilor de țiței de la Văleni și sondelor de gaze de la Victorovca, din raionul Cahul, până în 2020. Potrivit constatărilor Curții de Conturi din 2002 și 2010, pe tot parcursul funcționării acordului de concesiune, nici REDECO, nici Valiexchimp nu au întreprins acțiuni de „explorare”. Mai mult, potrivit unor contracte bancare, Valiexchimp și alte companii afiliate lui Valentin Bodișteanu, patronul firmei, au contractat credite, catalogate ulterior drept neperformante, de la Banca de Economii sub pretextul implementării contractului de concesiune. Mai multe despre asta citiți AICI

 
Clădirea unde se află birourile Frontera în Houston, Texas. Sursa: Google Maps

„Păienjenișul” de sub umbrela Frontera

Frontera Resources International LLC, care a depus actele la concursul din Republica Moldova, este doar una din reţeaua de subsidiare ale Frontera Resources Corporation, fondată în 1996 și înregistrată în paradisul fiscal din Insulele Cayman. Specializată în extracția petrolului brut și a gazelor naturale, corporația cu sediul în Houston, statul Texas, SUA, declară că strategia sa este identificarea oportunităților și funcționarea pe piețele emergente din Europa de Est, în jurul bazinului Mării Negre. Pe site-ul firmei, în calitate de cofondatori figurează doar Steve C. Nicandros și Zaza Mamulaishvili. 

Cel care, de fapt, a pus bazele corporației este americanul Bill White, cunoscut mai ales drept primar al orașului Houston între 2004 și 2010. El a intrat în politică în 1993, atunci când ex-președintele SUA Bill Clinton l-a numit secretar adjunct pe domeniul Energiei, devenind apoi și președinte al Partidului Democrat la Texas. Revista locală Texas Monthly povestea încă în 2009 despre începuturile companiei create de White:

„El a adunat un grup de cofondatori și investitori puternici, printre care şi fostul senator și secretar al Trezoreriei, Lloyd Bentsen, și fiul său Lan, director financiar executiv; fostul președinte Conoco Constantin «Dino» Nicandros; fiul său, Steve, fostul șef al Conoco Overseas Oil; capitalistul J. Livingston Kosberg din Houston. Fostul director al CIA, John Deutch, le-a fost pentru scurt timp consilier. Au existat și alți investitori, inclusiv Baker Hughes, Shell Capital, Deutsche Bank, Schlumberger și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Anume aici legăturile politice ale lui White au intrat în joc. Deși White a ajutat la finanțarea timpurie a existenței Frontera din propriul său buzunar, el a avut un rol executiv de scurtă durată, parțial pentru că petrecea cea mai mare parte a timpului călătorind prin stat și încercând să revigoreze Partidul Democrat muribund. Frontera a fost pur și simplu un proiect foarte ambițios pentru el. El a devenit președinte, Steve Nicandros a condus compania. În ansamblu, a fost un joc remarcabil, în întregime ideea lui Bill White.” 

White a lăsat Frontera la doi ani de la fondare, în 1998. Ulterior, acțiunile corporației au ajuns să fie tranzacționate la Bursa de Valori din Londra. De la fondare și până în prezent, sub umbrela Frontera Resources Corporation au fost înregistrate cel puțin 12 companii-fiice, identificate de reporterii Centrului de Investigaţii Jurnalistice. 

Infografic de Alexandru Vremea

 

TREI PERSONAJE-CHEIE ALE CORPORAŢIEI FRONTERA

Foto: Ed Schipul

William „Bill” White:

• Ex-primar al orașului Houston, Texas (2004-2010);

• Membru al Partidului Democrat și ex-președinte al formațiunii în Texas;

• Secretar adjunct pe Energie în timpul președinției lui Bill Clinton (1993-1995);

• Fondator și președinte al Frontera Resources Corporation (1996-1998);

• Președinte și director executiv al Wedge Group Incorporated, societate de investiții cu capital privat (1997-2003);

• În prezent este consilier la firma globală de consultanță financiară și de administrare a activelor Lazard. Din 2012, este președinte al filialei din Houston a companiei.

Foto: realitatea.md

Steve C. Nicandros:

• Co-fondator, director executiv (1997- iul. 2017), președinte al Consiliului de administrație al Frontera Resources; 

• Și-a început cariera în industria petrolieră în 1982, în cadrul Conoco Inc., companie petrolieră fondată în 1985 și care a devenit între timp brandul unei rețele de stații PECO din Statele Unite. Nicandros a activat drept președinte al Conoco Overseas Oil Company până în 1997;

• Membru al Consiliului consultativ internațional al Consiliului Atlantic și al Comisiei pentru comerțul cu energie, aer curat și resurse naturale a Camerei de Comerț din SUA, precum și a unei comisii privind  revigorarea economică a Ucrainei.

Foto: privesc.eu

Zaza Mamulaishvili:

• Cofondator, președinte, noul director executiv (din iulie 2017), membru al Consiliului de administrare al Frontera Resources; 

• Şi-a început afacerile în domeniul exportului de țiței și metale la începutul anilor 1990, când a fondat companiile MTA Ltd, exportator de țiței și metale din Europa de Est către piața internațională, și METEX, firmă specializată pe comerțul cu metale în Rusia, Ucraina și țările europene;

• Mai deține 39% din firma georgiană Rusmetali, cu activități de producere și vânzare a feroaliajelor și prelucrarea mineralelor utile. Acum câțiva ani, firma s-a aflat în vizorul procurorilor georgieni pentru spălarea a 2,4 milioane de lari (circa 750.000 de euro, conform cursului actual); 

• Ocupă și funcția de director în cadrul Consiliului Atlantic. 

 

EXPERIENȚA INTERNAȚIONALĂ

În Republica Moldova, reprezentanţii Frontera Resources International s-au lăudat cu o vastă experienţă în mai multe ţări, în special în Europa de Est, ceea ce ar fi cântărit greu în favoarea companiei. „Nu ne-am gândit să venim vreodată în Moldova pentru a explora zăcămintele de petrol. După ce am lucrat 15-20 de ani în regiunea Mării Negre, geologii noştri au identificat un bazin foarte interesant, bazinul Dunării şi Dobrogei. Dacă vă puteţi imagina sudul Moldovei, sud-estul României şi sud-vestul Ucrainei şi dacă ştergeţi graniţele politice aceasta reprezintă o mare regiune geologică. Credem că aici există un potenţial sporit de zăcăminte de petrol şi gaze. (...) Am lucrat în Ucraina, am lucrat în România şi iată aşa am ajuns în Moldova”, a declarat Zaza Mamulaishvili în aceeaşi conferinţă de presă din luna martie.  

Ucraina // ​Declaraţii tari şi fapte în aşteptare

Documentele pe care le-a prezentat Frontera Resources International la concurs nu indică despre vreo experienţă de lucru în România, iar în Ucraina corporaţia Frontera a intrat relativ recent, colaborarea din această ţară limitându-se deocamdată la două acorduri de intenţie. În 2015, compania a semnat cu Naftogaz SA, întreprinderea de stat a Ucrainei pentru extracția, transportul și prelucrarea petrolului și a gazelor naturale, un acord de intenţie strategic. Tot în Ucraina, în 2016, şefii Frontera Resources au semnat un acord de intenţie şi cu SA UkrGasVydobuvannya, o subsidiară a Naftogaz. În urma unor demersuri oficiale expediate la Naftogaz, jurnaliştii de la portalul „Ні корупції!” din Ucraina („Nu corupţiei!” în traducere din limba ucraineană - n.r.) au constatat că deşi reprezentanţii Frontera au făcut declaraţii tari începând cu anul 2015, oficial, compania nu a semnat încă niciun contract cu autorităţile de la Kiev. Reprezentanţii firmei au arătat la Chişinău că valoarea proiectelor din Ucraina se ridică la 300 de milioane de dolari (potrivit datelor din tabelul privind corespunderea conţinutului informaţiei prezentate de firme cu principiile de selectare, pe care ni l-a prezentat AGRM - n.r.). „Purtăm discuții cu Guvernul ucrainean pentru a ne asigura o bază prolifică în sud-estul Ucrainei. Cred că, dacă vom avea succes, vom lansa contractul aproximativ într-un an”, a spus Zaza Mamulaishvili în august 2017, în cadrul unui interviu pentru canalul online dedicat mediului de afaceri London South East

Mai multe detalii despre activitatea Frontera Resources în Ucraina, citiți AICI

Azerbaidjan şi Georgia sunt alte două ţări-cheie unde, susţin şefii firmei, îşi desfăşoară sau şi-a desfăşurat activitatea această companie. În Azerbaidjan, Frontera afirmă că investiţia s-a ridicat la 200 de milioane de dolari, iar în Georgia - la 400 de milioane (date din tabelul privind corespunderea conţinutului informaţiei prezentate de firme cu principiile de selectare, pe care ni l-a prezentat AGRM - n.r.). Ancheta noastră arată că proiectele pe care compania a încercat să le dezvolte în aceste state au ridicat în realitate mai multe semne de întrebare.   

Azerbaidjan // Cum a cedat Frontera contractul de stat în schimbul unei datorii la BERD​

Semnarea contractului din Azerbaidjan. William White (în picioare), lângă Ilham Aliev (stânga). Foto: azer.com 

Frontera Resources a „pășit” pe teritoriul azer în calitate de investitor în decembrie 1998. Compania a semnat un contract pentru prospecțiune și exploare comercială a rezervelor de petrol din câmpurile Kursangi și Qarabagli din Azerbaidjan, aflate la distanța de circa 100 de kilometri de capitala Baku. Semnarea contractului a fost precedată de o vizită oficială a președintelui azer Heydar Aliev în SUA, la invitația președintelui american Bill Clinton. În cadrul acestei vizite, Aliev a făcut cunoștință cu președintele corporației Frontera Resources, William Bill White, care deținuse anterior funcția de secretar de stat adjunct pe Energie al lui Bill Clinton.

Regiunea Kursangi și Qarabagli din Azerbaidjan, cu suprafața de 450 de kilometri, concesionată companiei Frontera. Sursa: azer.com

Potrivit contractului, tot petrolul extras în cadrul acestui proiect urma să fie comercializat în exclusivitate Companiei petroliere de stat a Azerbaidjanului (SOCAR), la un preț local, stabilit de ultima. Frontera s-a retras din „afacere” peste doar patru ani, cedând partea sa din contract Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), în schimbul unui împrumut de 60 de milioane de dolari, contractat în 2000 și nerestituit din cauza problemelor financiare. La plecarea din Azerbaidjan, Frontera a inițiat un litigiu împotriva SOCAR în Arbitrajul de la Stockholm, cerând despăgubiri de 23 de milioane de dolari. În martie 2005, Arbitrajul de la Stockholm a decis că Frontera are dreptul la despăgubiri de doar 1,2 milioane de dolari.

Ilham Shaban, directorul Centrului de Cercetări Petroliere din Azerbaidjan, a declarat pentru Centrul de Investigații Jurnalistice că pe toată perioada activității sale în statul azer, Frontera nu a întreprins nimic pentru explorarea regiunii, chiar dacă asta era o condiție din contract.

Mai multe detalii despre activitatea Frontera Resources în Azerbaidjan, citiți AICI

Georgia // 20 de ani de „poveste de succes”, aparenţă sau realitate?

Singurul birou pe care Frontera Resources îl are peste granițele SUA este cel din Georgia, de unde este originar Zaza Mamulaishvili. Aici compania a venit la un an de la fondare, în iunie 1997, printr-un acord de partajare a producției, încheiat cu guvernul de la Tbilisi. Într-un răspuns oficial, Ministerul Energiei din Georgia nu precizează dacă atunci s-a desfășurat vreun concurs pentru a selecta investitorul. Frontera a primit undă verde de explorare și extracție a petrolului și gazului pe un termen de 25 de ani (până în 2022), pe o suprafață de 5.060 de kilometri pătrați din sud-estul țării, printr-un proiect numit generic Block XII. 

Reprezentanții companiei cataloghează experiența din Georgia drept o „poveste de succes”. Ei spun că, în prezent, în proiectul georgian sunt implicați 300 de angajați, care, în cei 20 de ani de operațiuni, au evaluat sondele existente și au forat altele noi, au construit infrastructura necesară și o rețea de conducte pentru livrarea comercială a gazului. Din operațiunile efectuate, gazul este vândut pe piața internă prin intermediul rețelei naționale de distribuție a gazelor, în timp ce țițeiul este exportat pe piețe internaționale prin portul Batumi, de la Marea Neagră, fapt confirmat și de oficialii georgieni, dar care refuză să ofere date exacte despre cantitățile produse. 

Deși Frontera Resources a afirmat periodic că Georgia ar deține un potențial uriaș în ce privește gazele naturale și posibilitatea exportului pe piețele străine, producția de facto nu a corespuns promisiunilor, potrivit mai multor experţi din domeniu. Deocamdată, gazul extras este suficient doar pentru consum intern. Corporația a fost criticată anul trecut de însuși ex-ministrul Energiei, Kakha Kaladze, argumentând că sunt necesare investiții de miliarde pentru a demonstra estimările resurselor de gaz natural făcute de Frontera.

Mai multe detalii despre activitatea Frontera Resources în Georgia, citiți AICI

Problemele financiare și „iluzia” tranzacțiilor de la Bursa de la Londra

Atât Ilham Shaban, directorul Centrului de Cercetări Petroliere din Azerbaidjan, cât și Veaceslav Negruța, expert Transparency International-Moldova, presupun că Frontera are nevoie de aceste contracte investiționale în Europa de Est și Asia pentru a câștiga în urma tranzacțiilor la bursă.

Captură de pe pagina Frontera Resources Corporation de la Bursa de la Londra care arată pe ce piață sunt tranzacționate acțiunile companiei

Reporterii Centrului de Investigații Jurnalistice au încercat să verifice această ipoteză. Deși se listează la Bursa de la Londra, Frontera Resources este înregistrată pe o piață de tranzacționare (Trading service) mai modestă - SEAQ, în care nu neapărat există o tranzacționare activă. Frontera Resources Corporation achită o sumă minimă pentru a fi inclusă în acest segment, în schimb primește imaginea și reputația de a fi tranzacționată la Bursa de valori de la Londra. În realitate, asta nu înseamnă neapărat că acțiunile sunt tranzacționate la această bursă și că investitorii manifestă interes față de aceste acțiuni. Informațiile consultate de echipa CIJM pentru zilele de 23-27 noiembrie 2017 arată că Frontera a efectuat  doar tranzacții „off-book”, adică în afara Bursei de la Londra, iar compania doar a prezentat bursei informații despre aceste tranzacții și prețul acțiunilor. Bursa de la Londra nu verifică modul în care se formează prețurile la tranzacțiile „off-book”, iar din datele publice nu avem cum să cunoaştem dacă aceste informații sunt corecte sau eronate.

În mai multe situații, reporterii CIJM au remarcat că saltul prețului acțiunilor Frontera Resources a coincis cu lansarea unor anunțuri ale companiei fie despre obținerea unui nou contract de concesiune, fie de înregistrare a unor succese în proiectele investiționale deja existente. Spre exemplu, pe 3 martie 2017, ziua în care Fronera a anunțat despre semnarea Acordului de concesionare cu autoritățile din Republica Moldova, prețul acțiunilor a crescut de la 0,21 de pence, la 0,24 de pence. Pe 2 septembrie 2017, potrivit Bursei de la Londra, prețul acțiunilor Frontera a sărit până la 0,85 pence, un record pentru ultima perioadă. În aceeași zi, compania a lansat un comunicat despre finalizarea cu succes a lucrărilor de reparație a sondelor UD-2 din Georgia și de forare a unor sonde la adâncimea 3.326 de metri care va permite extragerea unor cantități mai mari de gaze. Pe 20 aprilie 2015, acțiunile Frontera au înregistrat un preț de vânzare de 1,09 pence, după ce firma a anunțat că o evaluare făcută de o companie independentă a estimat că în zonele explorate de compania americană s-ar găsi rezerve de peste 8 trilioane de metri cubi de gaze. 

Captură de pe site-ul Bursei de la Londra care arată că acțiunile Frontera se vând în afara bursei

Experții în tranzacții la bursă contactați de CIJM afirmă că pare puțin straniu și exagerat acest activism al tranzacțiilor cu acțiunile Frontera Resources (sute de tranzacții pe zi - n.r.), fiind o companie destul de mică și care probabil nu are mulți acționari, mai ales dacă luăm în considerație și indicatorii economici ai firmei. Fie acțiunile companiei sunt tranzacționate într-o zonă/țară mai puțin dezvoltată, în care zeci de mii de investitori dețin acțiuni ale Frontera și efectuează zilnic sute de tranzacții, fie că Frontera și-a angajat formatori de piață - „market maker” (un serviciu legal care îi ajută să mențină interesul față de acțiuni - n.r.). Aparent, Frontera investește mult în menținerea acestei imagini de companie care se tranzacționează activ, chiar dacă, potrivit rapoartelor sale financiare, nu are o activitate economică extinsă. De regulă, o astfel de strategie este folosită de unele companii pentru a găsi investitori strategici sau pentru a-și vinde propriile acțiuni.

Potrivit Raportului financiar al Frontera Resources pentru anul trecut, veniturile din vânzările de țiței și gaze pentru anul 2016 au totalizat 3,1 milioane de dolari. Pe de altă parte, compania a înregistrat pierderi nete de 23,6 milioane de dolari. De la sfârșitul anului 2016, compania și-a restructurat semnificativ bilanțul astfel încât datoriile de 32,2 milioane de dolari vor fi în curând eliminate. La data de 5 iunie 2017, capitalul social autorizat al companiei a crescut până la 17.250.000.000 de acțiuni. Cât privește prognozele de viitor, în raport se menționează că „veniturile, profitabilitatea și creșterea viitoare ale companiei depind substanțial de prețurile predominante și viitoare ale petrolului și gazelor naturale”. „Un declin substanțial sau extins al prețurilor la petrol și gaze naturale ar putea avea un efect negativ semnificativ asupra poziției financiare a companiei, asupra rezultatelor operațiunilor, fluxurilor de numerar și cantităților de rezerve de petrol și gaze naturale care pot fi produse economic”, se arată în document.

În cadrul unui interviu pentru portalul Agora, tot din martie 2017, Zaza Mamulaishvili a fost întrebat de ce afirmațiile sale privind succesul companiei sunt combătute de bursa londoneză. „Cred că ceea ce vedem în ultimele luni este că prețul acțiunilor crește. Am semnat acest contract cu Guvernul Republicii Moldova, dar costul acțiunilor a început să crească cu mult timp înainte. Dar să lăsăm asta la o parte deocamdată. Părerea mea e că valoarea Frontera este substanțial subevaluată. Cu timpul oamenii vor observa valoarea noastră, vom crea o valoare adăugată pentru acționari și pentru țara dumneavoastră”, a comentat el.

Reporterii Centrului de Investigaţii Jurnalistice au expediat încă pe 31 octombrie 2017 biroului central al companiei Frontera, prin e-mailurile oficiale ale corporaţiei, o solicitare de informaţii în care am adresat mai multe întrebări privind activitatea firmei atât în Republica Moldova, cât şi în Georgia, Azerbaidjan şi Ucraina. Până la data publicării articolului nu am primit un răspuns. Concomitent, solicitări similare am expediat şi reprezentanţilor Frontera de la Chişinău şi Tbilisi, de la care, la fel, nu obţinut răspunsuri. Nici la numărul de telefon indicat pe site-ul companiei nu am reuşit să discutăm cu vreun angajat din Houston al Frontera. 

Acest articol a fost publicat în cadrul proiectului «Follow the Money», realizat de RISE Moldova și TOL în baza unui grant oferit de Ministerul Afacerilor Externe al Cehiei și National Endowment for Democracy. Autorii sunt responsabili de conținutul articolului, iar acesta nu exprimă în niciun fel pozițiile oficiale ale Ministerului Afacerilor Externe al Cehiei și National Endowment for Democracy.

Investigaţii din aceeaşi categorie:

Articolul precedent la aceeaşi temă

Articolul următor la aceeaşi temă

Materialele de pe platforma www.anticoruptie.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Articolele publicate pe portalul www.anticoruptie.md sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Comentarii