(In)dependența de gaze a Republicii Moldova și a Ucrainei
Aspirațiile de aderare la Uniunea Europeană, făcute publice de Ucraina și Republica Moldova, au punctat pe agenda de lucru a autorităților îmbunătățirea stării de fapt în sistemul de aprovizionare cu gaze naturale. Totuși, o evaluare a situației la zi, efectuată de un grup de jurnaliști din cele două țări, scoate la iveală faptul că în tot acest timp au fost ascunse sub preș numeroase probleme în domeniu. Datorii de miliarde de euro acumulate prin mecanisme obscure, ilegalități fără vreun vinovat pedepsit și delapidări din banii publici sunt numai câteva dintre prejudiciile aduse intereselor consumatorilor.
MOLDOVA
Gazprom, cu pachet majoritar la Moldovagaz
"Moldova - în buzunarul Rusiei", titra presa la începutul anilor 2000, cu referire la înstrăinarea pachetului majoritar de acțiuni ale Moldovagaz. Cedarea patrimoniului a avut loc în 1998, când gigantul rus SAR Gazprom a obținut 50 la sută din capitalul social al Moldovagaz. Pentru reducerea datoriilor Republicii Moldova la gazele primite, pe 2 aprilie 1998, Parlamentul a aprobat Hotărârea "Cu privire la reorganizarea şi privatizarea complexului de gaze din Republica Moldova", prin care jumătate din acțiunile furnizorului național de gaze este transmis în favoarea concernului Gazprom. Acest lucru devine posibil prin comasarea SA Moldovagaz şi SA Gazsnabtranzit.
Atunci, la determinarea costului capitalului Moldovagaz au fost evaluate bunurile materiale ale sistemului gazoductelor de distribuţie. Conform prevederilor punctului 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1068, Departamentul privatizării şi administrării proprietăţii de stat urma să efectueze reevaluarea bunurilor complexului de gaze din Republica Moldova în anul 1999, prin intermediul unei organizaţii internaţionale de audit. Reevaluarea avea drept scop o eventuală rectificare a cotelor-părţi în capitalul social al SA Moldovagaz şi a datoriilor la plata consumului de gaze naturale. Acest lucru nu a fost făcut până în prezent. Altfel spus, nici astăzi nu se cunoaşte cât constituie valoarea reală a Complexului de gaze şi care ar trebui să fie cota-parte a Republicii Moldova la această companie după reevaluare.
Acțiunile date au venit în contradicție cu articolul 9, punctul 2, din Legea Republicii Moldova "Cu privire la investiţiile străine" din aprilie 1992. Aceasta prevede că „toate depunerile în capitalul social al întreprinderii cu investiţii străine se evaluează conform înţelegerii dintre fondatorii acesteia pe baza preţurilor de pe piaţa mondială. Estimarea definitivă (nu preliminară, așa cum s-a întâmplat în realitate - n.r.) a depunerilor respective se efectuează la momentul încheierii contractului consultativ al întreprinderii”. Câțiva ani mai târziu, un audit efectuat de Curtea de Conturi scoate la iveală faptul că atunci valoarea proprietăţii ar fi fost subestimată de aproximativ 20 de ori. Ulterior, datele au fost publicate în raportul IDIS Viitorul "Industria gazului în Republica Moldova: povara ignoranţei şi costul erorilor", din mai 2007. În prezent, SAR Gazprom deține 50% din acțiunile Moldovagaz, Agenţia Proprietăţii Publice de pe lângă Ministerul Economiei al Republicii Moldova - 35,33% și Comitetul de administrare a proprietăţii Transnistriei - 13,44%.
Curtea de Conturi și activitatea Moldovagaz
Ultimul control al Curții de Conturi privind activitatea principalului furnizor de gaze naturale din Republica Moldova datează încă din anul 2000. După 2009, nici dacă ar fi vrut, instituția nu putea controla activitatea SA Moldovagaz, deoarece la finele anului 2008 a fost modificată legea Curții de Conturi. Noua lege a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2009 și prevede că statul, prin intermediul Curții de Conturi, poate efectua un audit extern doar la "agenţii economici al căror capital social este de stat în întregime sau în al căror capital social cota statului este mai mare de 50%". O astfel de formulare exclude companii precum Moldovagaz fapt care, în opinia vicepreședintelui Curții de Conturi, lasă loc de gestionare ineficientă a partimoniului, abuzuri și delapidări.
"Capitalul social al unei întreprinderi este de 100 de milioane, la alta e 1,3 miliarde, cum e la Moldovagaz. Astfel, 60 de milioane putem verifica, iar 600 de milioane nu avem dreptul. Tot ce se întâmplă în complexul termoenergetic, în special la Moldovagaz, este grav și chiar mai mult decât grav", susține Tudor Șoitu, în prezent vicepreședinte al Curții de Conturi.
Abia peste șase ani în Parlament este propusă modificarea articolului numărului 28 din Legea cu privire la Curtea de Conturi. Inițiativa care s-a prăfuit pe rafturile parlamentarilor, a fost înaintată de deputații Iurie Leancă, Eugen Carpov, Ștefan Creangă, susținută de Curtea de Conturi și avizată pozitiv de Centrul Național Anticorupție. Abia pe 17 martie 2016 modificările au fost votate de către deputați în lectură finală. Noile modificări vor lărgi competențele instituției, iar Curtea de Conturi ar putea efectua verificări la agenții economici la care statul deține cel puțin 20 de procente din capitalul social. Există totuși și o altă cale prin care activitatea principalului furnizor de gaze naturale din Republica Moldova ar putea fi controlată în cadrul unui audit efectuat de stat. "Un astfel de control, Curtea de Conturi ar putea să-l facă prin intermediul ANRE", susține Tudor Șoitu. Această inițiativă nu s-a bucurat însă de susținere, ba chiar a fost condamnată de Comunitatea Energetică Europeană.
Tudor Șoitu, vicepreședintele Curții de Conturi
Reacția repezentanților Uniunii Europene vine imediat după ce, în vara anului 2015, Curtea de Conturi, într-o convorbire formală cu ANRE își manifesta intenția de a efectua un audit în cadrul acesteia. Drept urmare, în aceeași perioadă, este lansat un apel prin care Comunitatea Energetică Europeană își exprimă îngrijorarea privind un posibil atac la independența ANRE din Republica Moldova. Reacția este cu atât mai neclară cu cât, Comunitatea, care se prezintă drept un promotor al cerințelor și standardelor în energetică, caracteristice întregii Uniuni Europene, nu vede nicio problemă la același capitol în România. În țara vecină, Curtea de Conturi, de exemplu, poate efectua proceduri de audit financiar la Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, iar măsura nu este percepută de UE drept un atac la independența instituției. Mai mult, astfel de controale la ANRE din România sunt efectuate cel puțin o dată pe an, la fel ca și la alte instituții publice autonome, iar neregulile depistate sunt prezentate publicului larg.
Corespondența cu reprezentanții Comunității Energetice Europeane
UCRAINA
Ce se ascunde în spatele rapoartelor oficiale
Între timp, în Ucraina, principala cerință a Euromaidanului în 2013 a fost semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Ucrainenii au plătit un preț mare pentru ca acest acord să intre în vigoare. Astfel, la 27 iunie 2014, la Bruxelles, președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, a semnat un document istoric, ce a finalizat o perioadă îndelungată de pregătiri pentru semnarea acestui acord. Unul dintre elementele prioritare, pe baza căruia a fost elaborată și adoptată Strategia de dezvoltare a Ucrainei 2020, este anume problema legată de comerțul cu energie, gaze naturale, țiței și electricitate. Acordul de Asociere a intrat în vigoare pe deplin la 1 ianuarie 2016. A devenit oare piața de gaze din Ucraina mai transparentă și mai puțin coruptă?
În raportul anual cu privire la activitatea ex-premierului Ucrainei, publicat pe 15 decembrie 2015 pe site-ul oficial al Guvernului, Arseni Iațeniuk a lăudat punerea în aplicare cu succes, în proporție de 95,7%, a noii politici de independență energetică. Guvernul mai menționa că în ultimul an au crescut de 2,5 ori aprovizionarea cu gaze din Europa, fiind reduse cu 53% livrările din Federația Rusă. Totodată, se menționa că au fost înlăturați intermediarii de pe piața gazelor naturale din Ucraina, gazul fiind cumpărat direct de la partenerii din UE, la fel și în relația cu Gazprom. A scăzut consumul de gaze cu 20,4%, până la 23,4 miliarde de metri cubi și a crescut în mod semnificativ volumul de gaze din depozite. La 1 decembrie 2015, în subterane au fost stocate circa 16,2 miliarde de metri cubi de gaz, ceea ce este mai mult cu 15,7% față de 2014. Conform rezultatelor din primele nouă luni ale anului 2015, pentru prima dată în ultimii zece ani, Naftogaz Ucraina nu a înregistrat pierderi, iar compania a efectuat un audit independent al activităților economice și financiare. De asemenea, a majorat renta pentru obținerea gazelor și a eliminat așa-numita "activitate comună", în spatele cărora erau, de fapt, scheme frauduloase în domeniul gazelor.
La sfârșitul anului 2015, directorul de dezvoltare al companiei Naftogaz Ucraina, Iuri Vitrenko, a acordat un interviu mai multor posturi TV din Ucraina în care a vorbit despre starea pieței gazelor. Vitrenko a declarat că Ucraina a reușit să obțină independența de gazul rusesc în ultimul an și jumătate. "Acum, achizițiile de gaze sunt dictate în funcție de preț. Dacă, de exemplu, vom vedea că prețul gazului rusesc este semnificativ mai mic decât al celui european, vom achiziționa gazul rusesc. Dacă vom vedea că prețul gazului rusesc este mai mare sau se află la același nivel ca prețul gazului în Europa, vom cumpăra gaz european", a declarat Iuri Vitrenko, menționând că, deși la nivel de declarații Rusia consideră Ucraina o republică-soră, în realitate rușii vindeau gazul pentru ucraineni la un preț semnificativ mai mare decât pentru europeni.
De asemenea, Vitrenko, a adăugat că Ucraina rămâne dependentă de gazul importat, iar pentru a reduce această dependență sunt căutate noi căi de majorare a cotei de extracție a gazului propriu și de micșorare a consumului. "Ca și orice altă țară post-sovietică, Ucraina folosește energia ineficient. Industria noastră a redus în mod semnificativ consumul de gaze, în mare parte din cauza războiului. Pe de altă parte, populația a redus consumul de gaze din convingeri patriotice, dar și din considerente economice. Pentru a liberaliza piața noastră, vom trece treptat la prețurile de piață pentru gaze. Da, acest lucru implică o creștere semnificativă a prețurilor pentru populație, pe de o parte, iar pe de altă parte aceasta duce la faptul că subvențiile, care anterior au fost ascunse sub formă de reduceri la gaze, acum sunt deschise și disponibile pentru cei care au nevoie de ele".
Reguli noi, scheme vechi
Totodată, autoritățile din Ucraina au adoptat o serie de legi care au ca scop demonopolizarea pieței gazelor naturale. Guvernul ucrainean a majorat semnificativ exporturile sale de gaze în regim revers, din Uniunea Europeană, iar pentru Gazprom a majorat semnificativ prețul pentru tranzitul gazelor. Unul dintre punctele controversate din contractul de gaze semnat în 2009 între distribuitorii de gaze din Ucraina și Rusia este examinat la Curtea de arbitraj de la Stockholm. Cu toate acestea, în ciuda rapoartelor favorabile în domeniu, prezentate de funcționari, complexul energetic ucrainean rămâne a fi unul dintre domeniile cele mai puțin transparente pentru publicul larg. Până în prezent, în Ucraina piața gazelor naturale este monopolizată de Naftogaz Ucraina, care, spun unii experți, favorizează dezvoltarea schemelor de corupție. Monopolizat este, de asemenea, și sistemul de transport al gazelor.
Astfel, în opinia directorului de programe energetice ale Centrului pentru Economie Mondială și Relații Internaționale, a Academiei Naționale de Științe a Ucrainei, ex-reprezentant al Naftogaz Ucraina, Valentin Zemleanskii, nici după protestele de pe Maidan și semnarea Acordului de Asociere cu UE, situația nu s-a schimbat radical: piața rămâne monopolizată, iar acest lucru favorizează corupția. Altfel spus, în cazul în care există companii care sunt de acord să se plieze intereselor jucătorului-cheie, Naftogaz, atunci acestea vor funcționa, dacă nu sunt de acord - nu vor funcționa.
"Da, s-au adoptat legi care urmăresc demonopolizarea și liberalizarea pieței gazelor naturale, dar până acum acestea rămân a fi doar niște intenții. Monopolul Naftogaz a fost păstrat, piață nu există. O piață e atunci când este și concurență. Mai mult, în această situație statul este eliminat complet din joc, iar monopoliștii au libertate totală în acțiuni. Ei sunt susținuți, de asemenea, prin Memorandumul FMI", subliniază Valentin Zemleanskii.
Și fostul angajat al Ukrgazdobicha, în prezent analist la o companie de consultanță, Ghenadie Kobal, spune că piața de gaze din Ucraina are o serie de probleme: "Guvernul a făcut mai mulți pași, însă aceștia nu au contribuit la deschiderea și transparentizarea pieței. De exemplu, iarna trecută, 150 cele mai mari întreprinderi private au trebuit să cumpere gaze naturale de la monopolistul Naftogaz. Acesta a fost o lovitură dură pentru mediul de afaceri. Ulterior, decizia a fost anulată. Naftogaz rămâne până în prezent cea mai mare companie de pe piața gazelor naturale, singura care cumpără gaze naturale de la Ukrgazdobicha. Se pare că o companie cumpără gaz și tot ea îl produce și îl transportă."
Monopol = Corupție
La mijlocul lunii ianuarie 2016 compania Naftogaz a contractat 1,7 miliarde de metri cubi de gaze naturale de la cinci companii europene din împrumutul BERD. În decembrie și ianuarie, compania a inițiat 27 de proceduri de achiziții publice, 17 au fost desfășurate integral, astfel că aprovizionarea cu gaze a fost planificată până în martie în 2016. Câștigătorii procedurilor de achiziții s-au doverit a fi Noble Clean Fuels Limited, Engie SA, Axpo Trading AG, E.ON Global Commodities SE și Eni trading&Shipping S.p.A. Datele s-au conținut în răspunsul Naftogaz la solicitarea noastră oficială de acces la informații. Selecția s-a făcut din cei 11 furnizori care au promovat în prealabil procesul de preselecție, în conformitate cu standardele BERD. Criteriul principal, potrivit reprezentantului Naftogaz a fost cel mai mic preț, care a variat de la 188 la 211 de dolari pentru mia de metri cubi de gaze naturale. În plus, unele contracte încheiate de Naftogaz sunt din resurse proprii, dar despre acest lucru reprezentantul companiei nu ne-a furnizat detalii.
Ar trebui remarcat faptul că patru dintre aceste companii activează o perioadă de timp îndelungată pe piața energiei din Europa și au o reputație bună. Doar compania Noble Clean Fuels Limited este un off-shore, înregistrat în Marea Britanie, cu sediul central în Hong Kong, potrivit informațiilor dintr-o bază de date deschisă. Mai mult, Noble Clean Fuels Limited este companie-fiică a marii companii Noble Group, din Hong Kong, care activează de mai mult timp în Ucraina. Companie-fiică în Ucraina mai este și Noble Resources Ukraine, care din 2008 până în 2013 a fost condusă de actualul deputat din partea partidului Samopomosch, Ivan Miroshnichenko, fapt indicat în biografia sa oficială. Anume candidatura sa pentru postul de vicepremier, în decembrie 2014, a fost susținută de Arseni Iațeniuk. Acesta menționa atunci că punctele-cheie în creșterea economiei ucrainene sunt sectorul agrar și cel energetic, fapt pentru care Miroshnichenko ar fi candidatura perfectă pentru funcțai de vicepremier. Ulterior, la începutul anului 2015, compania Noble Clean Fuels Limited devine furnizor de gaz în regim revers.
Un alt scandal cu implicarea furnizorilor de gaze naturale din Europa, este asociat cu întreprinderea Trail Stone și a izbucnit după un discurs rostit de deputata Iulia Timoșenko de la tribuna Parlamentului. Astfel, în octombrie 2015, lidera Partidului Batikivshina a spus că Ucraina cumpără gaz de la compania Trail Stone, la un preț mai mare chiar decât cel cotat la bursă: "Am în mână unui document și informații despre cotațiile la birjă. De când a venit la guvernare, această conducere a fost creată compania Trail Stone, care este reprezentată de cetățeanul ucrainean Pavel Levin, care are tangență directă cu conducerea companiei Naftogaz. În condiții dubioase, anume această societate vinde în Ucraina gaze naturale de import la un preț mai mare decât cotațiile la bursă".
Discursul Iuliei Timoșenko
Este de remarcat că societatea Trail Stone, care face parte din compania americană Riverstone Holdings LLC, a fost înființată în 2013 și are birouri în Berlin și Londra. Livrările de gaz către Ucraina sunt realizate de către filiala germană a companiei. În lista de contacte de pe site-ul Trail Stone, într-adevăr figurează Pavel Levine, pe care l-am rugat să comenteze declarația făcută de Iulia Timoșenko. Acesta a ignorat însă scrisoarea noastră. Faptul că societatea se bucură de lobby puternic din partea premierului ucrainean și deține o poziție de lider printre furnizorii de gaze naturale din Europa a devenit cunoscut vara trecută. Astfel, după ce s-a întors de la o conferință privind investițiile, ce a avut loc la Washington, în iulie 2015, Arseni Iațeniuk a declarat: "În sectorul energetic, de asemenea, am semnat un memorandum cu filiala europeană a companiei americane Riverstone și vom mări volumul de achiziție a gazelor naturale pentru necesitățile industriale și economice ucrainene".
Anterior, șeful Direcției Integrare Europeană din cadrul Ministerului Energeticii și a Industriei Cărbunelui, Michael Bno-Ayriyan, remarca faptul că în primul trimestru al anului 2015, compania Trail Stone a ajuns pe locul trei în topul celor mai mari furnizori de gaze naturale din Uniunea Europeană în Ucraina. "Chiar dacă unele companii au venit pe piață, totuși nu există niciun mecanism de piață. În primul rând, este necesar să fie schimbată abordarea. Ar trebui să funcționeze Comitetul Antimonopol. Naftogaz Ucraina, Ukrtransgaz sunt monopoliste pe piață. Pentru ca o companie să ajungă pe piață, aceasta are nevoie să transporte gazul, adică, nu le poate evita. În cazul în care companiile europene vor depune plângeri, atunci probabil ca va fi schimbat mecanismul", concluzionează avocatul Andrei Leshchenko.
REGIUNEA TRANSNISTREANĂ
Datoria de aproape cinci miliarde de dolari
În prezent, Moldovagaz are față de Gazprom o datorie de aproximativ cinci miliarde de dolari, 90% din această sumă aparține regiunii separatiste din stânga Nistrului. Deși în instanțe naționale și internaționale au fost adoptate decizii ce obligau la stingerea datoriei, acestea nu au mai fost puse în executare. Astfel, SA Moldovagaz continuă să livreze în stânga Nistrului de aproape două ori mai mult gaz decât se consumă pe teritoriul controlat de autoritățile de la Chișinău, chiar dacă ar putea să nu primească banii niciodată.
Totodată, datoria ce crește ca pe drojdii îi oferă gigantului Gazprom oportunitatea să păstreze Republica Moldova în zona sa de influență absolută. Printre riscurile folosirii resurselor naturale ca instrument politic se numără sistarea livrării de gaze naturale sau preluarea rețelelor de distribuție a gazelor în contul datoriei, scenarii aplicate și anterior de concernul rus.
Situația este cu atât mai curioasă cu cât regiunea transnistreană, cu o populație estimată de aproximativ jumătate de milion de persoane, consumă anual mai mult gaz natural decât regiunea din dreapta Nistrului, unde datele Biroului Național de Statistică arată că numărul populației stabile este de peste 3,5 milioane de persoane. La 1 iulie 2015 datoria Moldovagaz față de Gazprom constituia 4,85 de miliarde de dolari SUA, din care puțin peste 4,35 miliarde de dolari SUA constituiau datoriile Tiraspoltransgaz. Consumul de gaze naturale într-un volum exagerat de mare, raportat la numărul populației din regiune, are o singură explicație, în opinia expertului în energetică, Sergiu Tofilat. Este vorba despre faptul că gazul neachitat este utilizat pentru producerea de energie electrică, care, ulterior, este vândută în dreapta Nistrului.
Am solicitat și autorităților separatiste date privind profilul consumatorului de gaz natural din regiune. Printr-un răspuns semnat de directorul Tiraspoltransgaz, accesul la aceste informații ne-a fost refuzat. Potrivit sursei, datele privind volumul de gaze consumat în industrie și cele cu privire la consumatorii casnici reprezintă "informație confidențială sau secret de stat". Răspunsul Tiraspoltransgaz
Același răspuns l-am primit și atunci când am vrut să aflăm care este sursa de import al gazului și care sunt prețurile plătite de consumatorii de gaz din regiune. Chiar dacă informația este publicată pe pagina oficială a Tirapoltransgaz, reprezentanții instituției ne-au dat un răspuns formal, prin care ne-au comunicat că informația solicitată este confidențială. Aceleași întrebări le-am adresat și așa-numitului minister al economiei din regiune, printr-o scrisoare recomandată, dar nu am primit vreun răspuns timp de aproape două luni.
Hotărâri judecătorești neexecutate
În martie 2015 a fost ultima dată când concernul rus Gazprom a ameninţat că va sista livrările de gaze către Republica Moldova din cauza datoriilor acumulate. Măsura nu este una nouă și vine în contextul în care în ultimii ani au avut loc mai multe procese de judecată privind recuperarea datoriei. La nivel național este vorba despre cel puțin trei hotărâri pronunțate de Judecătoria Bender, prin care Tiraspoltransgaz este obligat să-și achite datoria acumulată. Prima decizie pronunțată de Judecătoria Bender este din septembrie 2013. Atunci magistrata Arina Ilanji a dispus încasarea datoriei de circa 1,5 miliarde de dolari SUA în favoarea Moldovagaz. Actele de primire-predare semnate între Moldovagaz și Tiraspoltransgaz confirmă furnizarea a circa cinci miliarde de metri cubi de gaze în perioada 2010 - 2012. Decizia a fost casată de Curtea de Apel Bender, care, la fel a dat câștig de cauză pentru Moldovagaz și a obligat Tiraspoltransgaz să achite și penalitatea în sumă de peste 75 de milioane de dolari.
Și următoarele două procese de judecată din octombrie 2014 și decembrie 2015 au fost câștigate de Moldovagaz la Judecătoria Bender. Este vorba de datorii în sumă de 900 de milioane și, respectiv, 600 de miloane de dolari, pe care compania Tiraspoltransgaz este obligată să le restituie în contul Moldovagaz. Hotărârile sunt definitive, după ce nu au fost atacate la Curtea de Apel Bender în termenul prevăzut de lege. Potrivit avocatului Roman Zadoinov, hotărârea definitivă a instanței trebuie prezentată spre executare în maxim trei ani. „Dacă hotărârea care este definitivă nu este prezentată spre executare în termen de maxim trei ani de la data emiterii deciziei, atunci ea își pierde valabilitatea. Dacă ea a fost prezentată spre executare în termen de trei ani, în termen de prescripție, atunci intră în alt termen, termenul rezonabil de executare a unei hotărâri de judecată”, susține Roman Zadoinov.
Totodată, conform contractului de livrare a gazelor semnat în 2006 între Gazprom și Moldovagaz, singura instanță de soluționare a eventualelor conflicte este Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Federaţiei Ruse. Până acum, în arbitraj internațional au fost cel puțin zece dosare câștigate de Gazprom, care presupun că Moldovagaz ar trebui să întoarcă datoriile istorice pentru gazele naturale. Chiar dacă încă nu a demarat procedura de executare a deciziilor de judecată, fostul șef al ANRE, Victor Parlicov, susține că acest lucru s-ar putea întâmpla imediat ce Republica Moldova va lua vreo decizie politică importantă fără a o coordona cu Federația Rusă.
„Gazpromul e mai mult decât o companie privată. Dacă s-ar comporta ca o companie privată, n-ar exista asemenea probleme, însă Gazpromul deseori se comportă ca o extensiune economică a Ministerului Afacerilor Externe rusesc. Când ai rol strict economic, te axezi pe maximizarea profiturilor. Când ai rol de instrument politic, tu te ocupi de politică”, consideră Victor Parlicov.
Totuși, nu toate datoriile pentru gazele naturale ar trebui să le achităm Gazpromului. Asta pentru că în decembrie 2005 SAR Gazprom a semnat un contract de cesiune prin care transmite datoria în sumă de 1,2 miliarde de dolari SUA în favoarea SRL Factoring-Finans. Acest lucru nu a fost coordonat cu autoritățile de la Chișinău, din acest considerent acestea refuză să-l accepte, cel puțin la nivel de declarații. Potrivit prevederilor contractului de cesiune a creanţelor, Factoring-Finans urma să achite Gazpromului până la 30 decembrie 2005 suma valorii cesionate. Ulterior, în raportul financiar al SAR Gazprom pentru anul 2005, la pagina 39, este menţionat faptul că SRL Factoring-Finans a achitat suma dată.
Ce se va întâmpla dacă nu vom livra gaze naturale în stânga Nistrului
Expertul energetic Sergiu Tofilat este una dintre persoanele care a cerut explicații autorităților privind gestionarea datoriei Moldovagaz față de Gazprom. Împreună cu alți câțiva activiști civici, acesta a formulat o petiție semnată ulterior de aproximativ 4.000 de persoane prin care a adresat Ministerului Economiei o serie de întrebări privind situația creată. În răspuns, viceministrul Economiei Valeriu Triboi vorbește despre neputința autorităților constituționale de a acționa în partea stângă a Nistrului.
„În cazul neîncheierii contractului de livrare a gazelor naturale între SA Moldovagaz și SRL Tiraspoltransgaz, persistă riscul și există posibilitatea tehnică ca ultima să sustragă nesancționat gaze naturale, ca o consecință a locației geografice a regiunii transnistrene în zona amplasării conductelor de tranzit, în direcția Balcani, la hotarul Ucraina-Republica Moldova, care nu se află sub jurisdicția autorităților din Republicii Moldova”, se menționează în răspunsul Ministerului Economiei. Totodată, reprezentanții instituției mai susține că nu dețin informația dacă gazele naturale utilizate de CERS Moldovenească pentru producerea energiei electrice sunt incluse în datoria autoproclamatei republici transnistrene față de SA Moldovagaz, „deoarece Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan nu se află sub jurisdicția autorităților din Republica Moldova”.
Răspunsul semnat de viceministrul Valeriu Triboi, adresat Consiliului Marii Adunări Naționale
Pe pagina web a Tiraspoltransgaz este indicat că aceasta vinde instalații în domeniul aprovizionării cu gaze, iar în acest sens cooperează cu întreprinderi din Rusia, Ucraina și Italia. În cazul Ucrainei, Tiraspoltransgaz cooperează cu Întreprinderea mixtă Atem-Frank și Jitomirteplomas. În realitate, aceste companii ucrainene se regăsesc pe pagina web a Atem, alături de compania Jitomirteplomas. Domeniul de activitate al întreprinderii ține de fabricarea și vânzarea tehnicii de termoficare. Totodată, am contactat compania Atem pentru a afla dacă putem cumpăra producția lor în regiunea transnistreană, întrebare la care am primit un răspuns pozitiv. Astfel, în realitate, compania Tiraspoltransgaz are o activitate cât se poate de fructuoasă - aceasta colectează plățile pentru gazul consumat de la locuitorii din regiune, are activitate antreprenorială și plătește taxe în bugetul republicii separatiste, nerecunoscute pe plan internațional.
Discuția cu reprezentantul Atem
Despre o eventuală finanţare a regimului separatist prin intermediul gazului rusesc se discuta în presa rusă încă în septembrie 2013. Atunci jurnaliștii de la postul de televiziune TVRain elucidau faptul că autoritățile autoproclamate din stânga Nistrului au creat un "fond de stabilizare", alimentat cu bani proveniți din vânzarea de gaz rusesc către populație. Ulterior, în 2015, existența acestui fond a fost confirmată și de liderii regiunii separatiste.
Intermediarul are în spate firme off-shore
Mai nou, și energia electrică ce se presupune că este produsă din gaze naturale care nu sunt achitate către Moldovagaz ajunge în Republica Moldova prin intermediul unei întreprinderi ce își pierde originile în firme off-shore. Electricitatea ajunge în Republica Moldova prin intermediul unei întreprinderi ce își pierde originile în firme off-shore. Până la începutul anului 2015, Centrala de la Cuciurgan, care alimentează cu energie electrică Republica Moldova, avea contract direct cu Union Fenosa, încheiat prin compania de stat Energocom. De la 1 ianuarie 2015, autoritățile constituționale au anunțat însă despre existența unui intermediar - compania EnergoKapital, care a fost fondată, la rândul ei de două companii offshore. Director este Mihail Dobrov, care în ultimii ani a fost administratorul Dnestrenergo, o companie de stat în autoproclamata republică. Din actele de constituire aflăm că EnergoKapital a fost înregistrată în octombrie 2014, cu doar două luni înainte de a fi inclusă în schemă. Potrivit presei locale, aceasta are doar un singur angajat, iar licența de activitate și-a primit-o într-un termen-record de numai trei zile.
Cele două firme care au fondat EnergoKapital sunt SA Bas Market, cu sediul al Tiraspol, și Ornamental Art Limited, din Hong Kong, care se pierde în alte companii din off-shore. Ultima are ca fondatoare firmele Prosper Trading Limited, din China, și Energy Assets Development LP din Marea Britanie, iar director este un Shum Way Lap. Potrivit unei investigații jurnalistice publicate de theblacksea.eu, anul trecut, Energy Assets Development LP s-a mutat la o nouă adresă, 18/2 Roystons Mains Street, la care este înregistrată şi Fortuna United Ltd - o firmă implicată direct în devalizarea Băncii de Economii, Băncii Sociale şi Unibank din Republica Moldova. Mai exact, compania, ce are ca proprietari firme înregistrate în Seychelles, a luat credite neperformante în valoare de 825 de milioane de euro de la Banca Socială.
Potrivit expertei în energetică din România, Otilia Nuțu, în aceste condiții, beneficiarii finali sunt aproape imposibil de identificat, însă aceasta nu exclude că ar fi vorba tot de cetățeni ruși, aspect care ar întări dependența Republicii Moldova de Federația Rusă. „Moldova plătește pentru energia electrică mult mai mult decât plătim noi în România. Adică, prețurile pe piața engros la noi sunt de 40 - 42 de euro pe megawat oră, moldovenii plătesc 65 de euro pe megavat oră. Deși plătesc suma aceasta atât de mare, banii respectivi nu sunt folosiți pentru plata gazului consumat la producția de energie electrică ci se duc într-o companie off-shore. Compania respectivă are acționari pe care nimeni nu-i cunoaște. Este foarte posibil ca, fără să știe, cetățenii Republicii Moldova să plătească de fapt pentru companii care fie sunt deținute de autoritățile de acolo, fie de ruși în mod direct, fie de cine știe cine”, afirmă Otilia Nuțu.
Am solicitat de la ANRE actele de constituire ale EnergoKapital, dar ni s-a comunicat că nu le dețin, deoarece au fost ridicate de Procuratură, dar nu au putut să ne spună cu ce scop. În actele pe care le deține Camera Înregistrării de Stat (CÎS) pentru această companie am depistat că împuternicirea din 17.10.2014, eliberată pe numele Valerii Andriușin pentru a depune actele la CÎS, are numele companiei schimbat în EnerkgoKapital.
Schimonosirea denumirii prin plasarea unei litere, spune economistul Dumitru Alaiba, este o practică folosită pentru a putea scăpa de răspundere în cazul unui proces în instanță. „Prima dată a fost observat așa ceva în cazul atacurilor raider la MAIB, din 2011, apoi și în alte cazuri. Ei fac asta intenționat ca să aibă o cale de ieșire, să îi spunem așa, iar funcționarul care aprobă sa aibă o scuză birocratică. Ulterior ar putea spune că el credea că este vorba despre o altă companie. În cazul în care ANRE dorește rezolvarea unei probleme, cred că are suficiente motive pentru a declara nulă autorizarea după ce află că este informație contradictorie referitor la numele companiei sau fondatorii netransparenți prin off-shore. Plus la toate motivele de mai sus adaugi faptul că actele sunt sechestrate de Procuratură, lucru care într-o țară normală înseamnă că e vreo problemă”, afirmă Dumitru Alaiba, economist și fost șef al secretariatului Consiliului economic al prim-ministrului. Potrivit unui extras din raportul anual pentru executarea bugetului din stânga Nistrului, în ultimii doi ani compania EnergoKapital a ajuns a treia companie în topul plătitorilor de impozite din regiune.
RESTANȚE ÎN FAȚA UE
Securitate și eficienţă energetică, independență, transparenţă și previzibilitate - sunt doar câteva dintre principiile prevăzute de Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană la capitolul ce vizează domeniul energetic. Odată cu semnarea documentului de către Republica Moldova și Ucraina, pe 27 iunie 2014, obiectivele conexe sunt acceptate de autoritățile statelor semnatare. În continuare, autoritățile din ambele țări ar fi trebuit să-și canalizeze acțiunile pentru asigurarea competitivității și accesului celor două state la energia sigură, sustenabilă ecologic și la prețuri accesibile pe piaţa energetică europeană.
În timp ce politicienii din Republica Moldova vorbesc despre integrarea europeană ca o realitate palpabilă, ce ține de viitorul apropiat, experții în domeniul energetic semnalează restanțe care fac imposibil un astfel de scenariu. La capitolul securitate energetică există cel puțin trei acte reglementatoare ale Uniunii Europene, iar termenul pentru transpunerea lor în legislația Republicii Moldova a expirat. Este vorba despre Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului UE și Regulamentul 715/2009 al Consiliului UE. Acestea datează din 13 iulie 2009 și urmau să fie transpuse de către Republica Moldova până la 1 ianuarie 2015. Totodată, este vorba și despre Regulamentul 994/2010 al Parlamentului European și al Consiliului UE, prevederile căruia autoritățile aveau obligația de a le transpune în legislația Republicii Moldoova până la 31 decembrie 2015. Acestea ar veni să implementeze norme comune pentru Moldova și UE în sectorul gazelor naturale, dar și să reglementeze condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale.
Deși Acordul de Asociere semnat de Republica Moldova cu UE prevedea obligația primei de transpunere a Directivei și regulamentelor până la 1 ianuarie 2015 și, respectiv, 31 decembrie 2015, acest lucru nu s-a întâmplat nici la început de 2016. Lucrul pe acest segment a fost abandonat după ce, în 2014, susținute de Secretariatul Comunității Energetice, autoritățile moldovenești au elaborat un nou proiect de lege privind gazele naturale. La aproape doi ani distanță, legea a fost aprobată doar de Cabinetul de miniștri, pe 28 octombrie 2015, iar de atunci se prăfuiește pe rafturile parlamentarilor. Astfel, sunt sfidate atât obligațiile asumate față de Uniunea Europeană, cât și cele de nivel național, prevăzute în Programul legislativ aprobat în luna iulie 2015, act subsemnat de democratul Andrian Candu.
Odată votată, noua lege ar urma să spargă monopolul de pe piața gazelor naturale, iar noii furnizori vor avea acces la rețeaua de conducte. Mai mult, spre deosebire de legea în vigoare, proiectul prevede și o serie de obligații pe care le are operatorul sistemului de distribuție. În continuare, acesta ar putea percepe o taxă pentru cedarea dreptului de folosință a rețelelor ce-i aparțin, dar nu va avea niciun drept să refuze accesul de noi producători sau furnizori de gaze pe piața din Republica Moldova. Independența de facto a operatorului conductelor de gaz, nu doar juridică - cum prevede actuala Lege a gazelor, este o condiție-cheie și pentru asigurarea funcționalității gazoductului Iași-Ungheni. La 14 august 2014, la Bucureşti, a fost semnat un Acord ce prevede că gazoductul de pe teritoriul Republicii Moldova să fie gestionat de întreprinderea de stat Vestmoldtransgaz, iar în România de compania Transgaz.
Potrivit celei mai recente analize a sectorului energetic realizată de Institutul de Politici și Reforme Europene de la Chișinău, pe lângă restanța de aprobare a noii Legi cu privire la gazele naturale, Guvernul trebuie să grăbească și aprobarea legislației secundare pentru implementarea acesteia. În total, există 43 de directive și regulamente UE relevante sectorului energetic, pe care Republica Moldova s-a angajat să le transpună în legislația națională. La începutul lunii martie curent Guvernul, în comun cu Parlamentul Republicii Moldova a elaborat şi aprobat Foaia de parcurs privind acţiunile prioritare ce necesită a fi întreprinse pentru a accelera procesul de implementare a Acordului de Asociere Republica Moldova - Uniunea Europeană. Documentul reprezintă o listă de măsuri, angajamente şi termene de implementare a mai multor acțiuni, inclusiv în domeniul energetic. Astfel, până la sfârșitul lunii martie curent, parlamentarii urmau să adopte legea privind gazele naturale, iar până în aprilie actuala guvernare se obliga să elaboreze și o foaie de parcurs privind liberalizarea pieței gazelor.
Ecoul "amendamentului Furdui": Devierile calculate vor intra în tarifele viitoare
Actul cunoscut ca "amendamentul Furdui", este una dintre modificările legislative cu cel mai mare impact direct asupra tarifului la gaz achitat de consumatorii finali. Denumit după numele lui Sergiu Furdui care l-a promovat în Parlament în 2014, pe când era deputat liberal-democrat, amendamentul punea pe umerii consumatorilor moldoveni toate costurile pentru tranzitul gazelor rusești spre Uniunea Europeană. Inițiativa trezește cu atât mai multe semne de întrebare cu cât Simion Furdui administrează de mai bine de zece ani afaceri în domeniul aprovizionării cu gaze. Acesta a fost în perioada 2002 - 2003 preşedinte al Consiliului de Administraţie SA Moldovagaz, iar mai târziu și director al SRL Gazenergomontaj. Ca urmare a adoptării amendamentului în conturile furnizorului erau colectate taxele pentru tranzitarea gazelor atât din facturile cetățenilor, cât și de la concernul Gazprom. Astfel, după intrarea în vigoare a legii, costurile pentru întreținerea magistralelor nu s-au mai împărțit la 20 de miliarde de metri cubi, ci numai la un miliard, pentru că tranzitul nu mai cădea sub incidența reglementării. În aceste condiții, spune fostul director al ANRE, Victor Parlicov, suma achitată anual de cetățeni pentru întreținerea sistemului ce făcea posibilă tranzitarea gazului rusesc, se ridica la aproximativ 300 de milioane de lei anual.
Propunerea de a anula amendamentul a venit tot de la un deputat liberal-democrat - Ştefan Creangă, preşedintele Comisiei parlamentare pentru buget şi finanţe. Legea prin care a fost anulat "amendamentul Furdui" a fost votată în lectură finală, în Parlament, pe 20 noiembrie 2015. Documentul a fost promulgat de președintele Nicolae Timofti peste aproximativ două săptămâni de la votul din Parlament, dar a intrat în vigoare abia pe 18 decembrie, odată cu publicarea sa în Monitorul Oficial. Un calcul elementar arată că în perioada în care Amendamentul a fost în vigoare, inclusiv în luna de după anularea acestuia în Parlament, până la promulgare și publicare în Monitorul Oficial, consumatorii plăteau suplimentar 800.000 de lei pe zi pentru a acoperi cheltuielile de transportare a gazelor spre mai multe țări din Uniunea Europeană. "Toate devierile calculate în perioada asta vor intra în tarifele viitoare. Sunt absolut sigur că Furdui când a propus știa ce conține. Ceilalți 50 și ceva de deputați care au votat e problema lor dacă n-au înțeles, trebuiau să mă întrebe. Nu m-a întrebat nimeni", afirmă Victor Parlicov, în prezent expert în energetică în cadrul IDIS Viitorul.
Această investigaţie a fost realizată ca parte a proiectului "Iniţiativa anticorupţie Moldova-Ucraina", implementat de Centrul de Investigaţii Jurnalistice, Institutul de Informaţii în Masă şi Freedom House, cu suportul financiar al Guvernului Canadei.
Investigaţii din aceeaşi categorie:
Materialele de pe platforma www.anticoruptie.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Articolele publicate pe portalul www.anticoruptie.md sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.
Comentarii