Integritate

SCHEMELE LUI ENI (I)

Casa Albă a Termocomului, vândută pe bănuți de către fina lui Nagacevschi unor „prieteni ai lui Dodon”

Colaj CIJM
Autor: Pavel Păduraru, jurnal.md
13/09/2023 6444

De nouă ani, S.A. „Termocom” nu mai activează, însă continuă să existe, iar din această stare de lucruri, la prima vedere, se pare că are de câștigat un singur om. Tot de aproape un deceniu, S.A. „Termoelectica”, care a preluat atribuțiile „Termocom”-ului, nu se poate descurca cu uriașele sale datorii, în special pentru gazele rusești. În ciuda acestei situații precare, în anii 2020-2021, cele două companii au înstrăinat la prețuri derizorii mai multe bunuri imobile, printre care și unul de importanță strategică pentru stat. Jurnal.md a descoperit schemele prin care au fost efectuate două din aceste tranzacții. În ambele cazuri, cumpărătorul este același – o firmă condusă de doi frați despre care presa a scris că ar fi apropiați de Igor Dodon.

Pentru a se înțelege mai clar cum s-a ajuns la implementarea acestor scheme, vom prezenta mai întâi o scurtă cronologie a procesului de restructurare a complexului termoenergetic din R. Moldova, care s-a încheiat în 2015, prin crearea întreprinderii de stat „Termoelectrica”, și care a fost catalogat de către administrația Chișinăului de atunci drept un atac raider asupra acestui sistem, pus la cale de Partidul Democrat.

Reforma a început cu datorii de miliarde ale „Termocom” și „Termoelectrica”

Până în 2014, întreprinderea municipală „Termocom” a fost principalul furnizor de energie termică în Chișinău, deși intrase în insolvență tocmai în 2001, ca urmare a cererilor introductive înaintate de „Moldovagaz” și cele două centrale electrice cu termoficare: CET-1 și CET-2. În 2002, instanța de insolvabilitate a validat creanțele față de „Termocom” în sumă de circa 1,1 mlrd de lei și a aprobat un plan de reorganizare a companiei. Această procedură a fost prelungită ani în șir prin hotărâri de guvern, însă lucrurile degradau, datoriile companiei atingând în 2013 suma de 2,5 mlrd de lei. În situația creată, în martie 2014, Curtea de Apel Chișinău a intentat procedura falimentului întreprinderii, în funcția de lichidator fiind desemnat Veaceslav Eni.

Ulterior, CET-1 și „Termocom” au fuzionat prin absorbție cu CET-2. Iar la sfârșitul acelui an, conform Legii nr.188 din 28 septembrie 2014, pentru a asigura furnizarea neîntreruptă a energiei termice către consumatori, „Termocom” a cedat către CET-2 toate bunurile care asigurau activitatea de distribuție și furnizare a acestei energii, în calitate de subansamblu funcțional, la prețul de 1,9 mlrd de lei, care a fost stins în întregime prin compensare. E adevărat că peste trei ani, în 2017, „Termocom” și „Termoelectrica” au semnat două acorduri adiționale la acest contract, majorând prețul subansamblului funcțional cu aproape 8,4 mln de lei, în urma evaluării și înregistrării la Cadastru a unor bunuri transmise către CET-2, care în 2014 nu erau înscrise în Registrul bunurilor imobile.

Din păcate, nu am reușit să aflăm cu ce datorie a rămas după aceasta „Termocom”, căci actualii reprezentanți ai companiei s-au eschivat să ne răspundă la întrebări, iar pe portalul național al instanțelor de judecată unele decizii cu privire la acest subiect lipsesc sau apar doar ca pagini curate.

În cele din urmă, în iunie 2015, CET-2 și-a schimbat denumirea în „Termoelectrica”, iar director general al întreprinderii a fost desemnat același Veaceslav Eni. În locul său, noul lichidator la „Termocom” a devenit Cristina Burzacovschi (astăzi Sacaliuc), fina de cununie a lui Fadei Nagacevschi, ex-ministru al Justiției din partea PSRM. Jurnal.md a mai scris că, în 2017, Burzacovschi și Eni au făcut donații de zeci de mii de lei pentru PD.

Cum unele bunuri ale „Termocom” și „Termoelectrica” au fost comercializate la prețuri de nimic

 

Nici la „Termoelectrica” lucrurile nu stăteau prea bine. În 2020, datoriile companiei pe termen lung, numai față de „Moldovagaz”, au ajuns la cel puțin 2,2 mlrd de lei. Mai mult, din momentul fondării întreprinderii, conturile sale bancare se aflau sub sechestru și astfel „Termoelectrica” nu putea efectua plăți fără acordul furnizorului de gaze. Chiar dacă, din 2016, compania a început să achite integral consumul curent al gazelor naturale, datoria istorică a rămas în mare parte aceeași până în 2021, când guvernul a decis cesionarea către „Energocom” a 1,3 mlrd de lei din această restanță.

Având în vedere aceste datorii, Veaceslav Eni ar fi trebuit să economisească orice ban și să se abțină de la cheltuieli nemotivate. Același interes ar fi fost cazul să-l aibă și Cristina Sacaliuc, pentru a încheia în termeni legali procedura falimentului, care, conform legii, nu poate dura mai mult de trei ani, dar în acest caz se tărăgănează deja al nouălea an.

Însă lucrurile au decurs altfel, fiindcă cei doi au înstrăinat obiecte importante ale întreprinderilor pe care le administrau la prețuri de nimic. De regulă, se întâmpla în felul următor: bunurile erau expuse la licitații cu strigare, apoi, pe motiv că nu există cumpărători, se organizau licitații cu reducere cu doar doi participanți.

Conform Regulamentului privind licitaţiile cu strigare şi cu reducere, pasul reducerii nu poate depăşi 5% din preţul de expunere, însă reducerea poate continua până la 50% din preţul inițial. Același act prevede că, în cazul înregistrării la licitaţia cu reducere a unui singur participant, bunul poate fi înstrăinat fie la preţul de expunere, fie în limita unui singur pas. De aici rezultă că, dacă se dorea înstrăinarea unui bun la cel mai mic preț posibil, la licitație era de dorit să participe doar doi potențiali cumpărători, dintre care unul să se înscrie la licitație pur formal. Căci, în caz contrar, acesta ar cumpăra bunul cu un pas înainte. Așa s-a întâmplat și în cazurile despre care vorbim.

Casa Albă, vândută de șase ori mai ieftin și dată în locațiune companiei „InfoBon” la un tarif exagerat

Fosta clădire administrativă a „Termocom”, supranumită Casa Albă, a fost construită în 1995 pe str. Tudor Vladimirescu 6/1, în Chișinău. Clădirea are cinci etaje, o suprafață la sol de 414,7 metri pătrați și o suprafață interioară de 1690 de metri pătrați, fiind estimată la Cadastru la prețul de 8,9 mln de lei.

Înainte de a fi scoasă la vânzare de către „Termocom”, agenția imobiliară „Vlasercom” a evaluat-o la peste 6 mln de lei. Cu toate acestea, în ianuarie 2020, în rezultatul unei licitații cu reducere și cu doi participanți, clădirea a fost comercializată firmei „Olioterra” la un preț de numai 3,3 mln de lei, fără TVA. Și aceasta deoarece, conform Codului Fiscal, livrarea proprietății întreprinderilor declarate în proces de insolvabilitate, cu excepția celor în procedură de restructurare și realizare a planului, nu constituie obiect impozabil cu TVA.

Cu alte cuvinte, din tranzacția respectivă, statul nu a câștigat nimic, iar „Termocom”, reprezentat de Cristina Sacaliuc, a suportat doar pierderi uriașe. Al cui să fi fost interesul? Se pare că tot al lui Eni. Pentru că, la finele lui 2020, „Olioterra” a dat în locațiune companiei „InfoBon” – întreprindere-fiică a „Termoelectrica” – două etaje din acest imobil, cu suprafața de circa 500 de metri pătrați, la prețul de 10 euro pe metru pătrat, fără TVA. Din informațiile pe care le-a obținut Jurnal.md, în numai doi ani, 2021 și 2022, „Olioterra” și-a recuperat practic toată investiția, încasând de la „InfoBon” 3,1 mln de lei.

Potrivit unor experți imobiliari, solicitați de redacția noastră, prețul pentru închirierea unui metru pătrat în sectorul Râșcani al capitalei era în acea perioadă de 6-7 euro, iar prețul de vânzare al unui metru pătrat constituia circa 600-700 de euro. Prin urmare, Casa Albă putea fi vândută cu cel puțin 20 de mln de lei.

Compania „Olioterra” este unul dintre printre principalii producători de ulei de floarea-soarelui din R. Moldova. A fost fondată în 2002 de către frații Liviu și Dinu Secrieru, primul fiind și administratorul firmei. În 2011-2017, firma a câștigat contracte în valoare de peste 16 mln de lei cu mai multe instituții de stat, în special cu Ministerul Apărării și Departamentul Trupelor de Carabinieri al MAI. Despre frații Secrieru, presa a scris că ar fi prieteni cu Igor Dodon și că l-ar fi ajutat pe cumnatul ex-președintelui să intre în posesia unor terenuri de pe malul Nistrului.

La rândul său, „InfoBon” a fost fondată de către „Termoelectrica” în februarie 2017 și se ocupă cu distribuirea consumului de energie termică pe apartamente, cu perfectarea ordinelor de plată pentru consumatorii finali și cu încasarea acestor plăți pentru a fi transferate fondatorului.

După plecarea lui Eni, prețul chiriei pentru „InfoBon” a scăzut mai mult de două ori

La sfârșitul lui 2021, după căderea guvernării Plahotniuc, Veaceslav Eni și-a dat demisia din fruntea „Termoelectrica”, la scurt timp după ce Procuratura Anticorupție i-a intentat un dosar pentru îmbogățire ilicită. Ulterior, el a fost bănuit într-o altă cauză penală de abuz de putere. Odată cu venirea în funcție a directorului general interimar Vasile Leu, în februarie 2022, „Olioterra” a semnat cu „InfoBon” un acord adițional la contratul de locațiune, prin care a fost diminuat prețul chiriei de la 10 euro la 8,33 euro pe metru pătrat, fără TVA, pentru oficii, și la 6 euro, fără TVA, pentru spații tehnice.

Ulterior, la insistența noului director, „Termoelectrica” a reziliat contractul de locațiune cu așa-numiții prieteni ai lui Dodon, iar din noiembrie 2022 „InfoBon” a trecut în sediul companiei-mamă.

„De atunci, „InfoBon” achită lunar pentru oficii doar câte 6,90 euro pe metru pătrat, inclusiv TVA, iar pentru spații tehnice – câte 4,85 euro cu TVA. Chiar dacă „InfoBon” achită în continuare pentru chirie, cel puțin acești bani rămân în cadrul întreprinderii și nu ajung pe mâini străine”, a declarat Vasile Leu pentru Jurnal.md.

Într-adevăr, dacă „Oliaterra” primea de la „InfoBon” circa 5000 de euro pe lună, „Termoelectrica” încasează în prezent doar circa 2000 de euro lunar, adică cu 3000 de euro mai puțin.

Numai din acest punct de vedere, însăși crearea întreprinderii „InfoBon” trezește unele semne de întrebare. În ultimă instanță, această companie se pare că a slujit doar ca un paravan pentru unele tranzacții oculte inițiate de conducerea de altădată a „Termoelectrica”. Ce se întâmplă în realitate cu banii achitați de către cetățeni pentru energia termică puteți afla din a doua parte a acestui material, care va fi publicată săptămâna viitoare. Tot atunci veți afla cum un alt bun al „Termocom”, mult mai valoros, a ajuns printr-o schemă similară, cu sprijinul „InfoBon”-ului, tot în posesia „Olioterra”, dar și cum au reacționat la această investigație persoanele implicate în această suspectă afacere.

 

Investigația este realizată în cadrul proiectului „Jurnalism de investigație pentru transparență și bună guvernare”,  desfășurat de Centrul de Investigații Jurnalistice, cu sprijinul financiar al Ambasadei SUA în Moldova.  Conținutul investigației este responsabilitatea exclusivă a autorilor și nu corespunde neapărat cu punctul de vedere al Ambasadei SUA în Moldova.

Investigaţii din aceeaşi categorie:

Articolul precedent la aceeaşi temă

Articolul următor la aceeaşi temă

Materialele de pe platforma www.anticoruptie.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Articolele publicate pe portalul www.anticoruptie.md sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Comentarii