Social

„DULCE” ILEGALITATE

De ce aleg munca la negru cofetarii casnici și cum (nu) îi ajută statul

Colaj CIJM
Autor: Mihaela Cibotaru
19/03/2024 3486

Zeci, sute sau, poate, mii de cofetari amatori din Republica Moldova (nu există statistici) vând deserturi produse în „laboratoarele” improvizate în bucătăria de acasă. Unii nici nu bănuiesc că desfășoară o activitate ilegală; mulți știu, dar preferă să riște sancțiuni decât să-și deschidă o afacere, iar alții spun că au încercat, dar s-au împiedicat de legislația neclară, procesul anevoios, rigorile exagerate și costurile mari. La rândul lor, autoritățile afirmă că susțin micii producători, dar prioritară e protecția consumatorului, așa că legea interzice comercializarea alimentelor produse fără autorizații și în condiții casnice. Totodată, promit că vor relaxa legislația, după modele din alte țări. Între timp, an de an, bugetul ratează mii de lei impozite și taxe neplătite (volumul exact nu l-a estimat nimeni).

În ajun de 8 martie, am făcut un mic experiment. Am dat la căutare pe câteva rețele de socializare „torturi la comandă în Chișinău” și, ignorând brandurile de cofetărie cunoscute, am contactat, la întâmplare, câteva pagini care propuneau torturi și alte delicii artizanale. În multe cazuri, numărul de telefon nu este indicat și am putut discuta doar prin mesaje în privat. Nici prețurile nu sunt afișate, de obicei. Totodată, cei cărora le aparțin aceste pagini nu-și dezvăluie numele complet și nu pun poze cu ei.

  

În timpul discuției, am întrebat dacă ne pot oferi certificat de calitate. Unii și-au cerut scuze și au spus că nu. Alții au zis că, de fapt, nici nu mai iau comenzi, că doar de probă au plasat anunțul, că sunt amatori și fac doar pentru prieteni și tot așa. Câțiva nici nu au mai răspuns la mesajele noastre, iar cineva ne-a întrebat: ce fel de certificat de calitate? Ulterior, le-am zis că suntem reporteri, realizăm un material de presă și vrem să discutăm. Deși e vorba de probleme ce-i afectează, nimeni nu a acceptat. Fără răspuns au rămas și solicitările similare postate în grupuri de cofetari și patisieri.

În anonimat, de frica amenzilor

„Fac torturi acasă, adică activează nelegal, și le e frică de controale și amenzi. Sunt foarte atente cine și cum le contactează”, ne explică Olga, vânzătoare într-un magazin specializat de ustensile și ingrediente de cofetărie și patiserie. Nici ea nu a dorit să-i dezvăluim identitatea, de aceea numele este schimbat. „Știu cazuri. Puține, dar au pățit-o. Le-a pârât cineva și s-au trezit cu Fiscul sau poliția la ușă și apoi cu amenzi de mii de lei. Majoritatea cofetarilor casnici sunt femei, multe au început să facă dulciuri spre vânzare fiind în concediu de îngrijire a copilului, pentru că nu-și găseau de lucru, sunt mame singure sau aveau ceva timp liber seara și în weekend. În pandemie multe și-au descoperit această pasiune, iar ulterior au început să coacă și la comandă. Ca să facă un ban în plus. Dar nu faci mari venituri lucrând de acasă. Nu-ți ajunge timp, mâini, spațiu... Două, trei, cinci, hai maxim zece torturi pe săptămână. Dar ca să deschizi o afacere ai nevoie, pe lângă multe altele, de investiții”, povestește Olga, din experiența clientelor magazinului, dar și a sa proprie, pentru că și ea face din când în când torturi de vânzare. Nu-și face deloc promovare și acceptă comenzi doar de la cunoscuți sau prin recomandare. 

 

Pierduți între instituții, autorizații și rigori

Violeta, care a acceptat să discute cu Anticorupție.md la fel anonim, face torturi de mai mulți ani – inițial cocea pentru diverse ocazii în familie, apoi pentru prieteni, după care „vorba bună” i-a adus și primii clienți. Nu are studii acreditate în domeniu, dar a făcut câteva cursuri online, unde a prins din secretele și rigorile meseriei. La un moment dat, s-a gândit că ar putea renunța la activitatea de bază și să-și deschisă o afacere în domeniul cofetăriei. A început să caute informația necesară la cunoscuți, în grupuri specializate pe rețelele de socializare, apoi a mers la Fisc.

„Nu am experiență în afaceri, eu știu și îmi place să coc. Am aflat că inițial trebuie să înregistrez un SRL, cu trei angajați, inclusiv contabil, și să închiriez un spațiu în care să lucrez. Apoi trebuie să obțin toate documentele și autorizațiile necesare de la primărie, ANSA, ANSP și alte instituții. Trebuie să închei contracte cu prestatori pentru produsele pe care le voi utiliza, să elaborez cartelele tehnologice pentru produse. Da, mai trebuie să cumpăr echipament și ustensile pentru bucătărie, aparat de casă și altele, să închei contracte cu prestatori de servicii (apă și canalizare, curent electric)! Reieșea că eu, care voi coace, cel puțin la început, în cel mai bun caz, două torturi pe lună, trebuia să fac investiții pe care nu știu dacă mi le-aș putea permite și dacă aș avea o afacere!”, ne spune Violeta.

A renunțat și nu a continuat documentarea pentru a afla toată lista de cerințe și reguli. „Ca să am dreptul legal să coc torturi și să le vând, trebuie să merg la mai multe instituții decât am clienți pentru care gătesc”, râde trist femeia.

 

„Fără lactate și ouă de casă

„Nu pot spune că sunt foarte deschise autoritățile în a explica ce și cum trebuie să organizezi. Poate că e o impresie subiectivă, dar mi-a părut că intenționat răspund cu jumătate de gură, în speranța că, poate, li se oferă ceva, neoficial, ca să dea toată informația de care are nevoie omul”, povestește Ana. Și ea a avut intenția să deschidă o cafenea, încurajată de prieteni și membrii familiei, care îi lăudau capacitățile culinare. „Prima dată m-am blocat când mi-au spus condițiile pentru încăperea în care să produc – un anumit spațiu, cu așa poziționare, cu geamuri de anumite dimensiuni... Oare nu e destul să fie echipat și curat?”, se revoltă ea.

Apoi una din principalele probleme a fost legată de materia primă pe care o folosește în producere – Ana gătește doar cu ouă și produse lactate de casă. „Folosesc exclusiv produse de casă – iau oua și lactate de la mama și câteva vecine de-ale ei – știu exact că animalele sunt sănătoase și produsele – proaspete. Însă este nevoie de certificate pentru toate produsele, fiecare lot de produse, dar și certificatele costă și e nevoie de timp pentru a le obține. Chiar mi-au sugerat la una din instituții că ar fi mai simplu pentru mine dacă aș folosi în producere prafuri și produse conservate. Ditamai încurajare pentru micii producători care vor să gătească din produse de casă”, povestește Ana, care treptat a renunțat la ideea unei afaceri.

 

Ilegal și în afara controlului privind siguranța alimentară

Producerea sau vinderea produselor alimentare este posibilă doar în spații și condiții care corespund prevederilor legale, iar operatorul din domeniul alimentar trebuie să dețină autorizație sanitar-veterinară sau certificat de înregistrare în domeniul siguranței alimentelor. „Actualmente fabricarea produselor de patiserie în condiții casnice și comercializarea către consumatori nu este permisă, respectiv, nu poate fi supusă autorizării sanitar-veterinare sau înregistrării în domeniul siguranței alimentelor. Totodată, orice activitate din domeniul alimentar саrе nu а fost autorizată sanitar-veterinar sau nu а fost înregistrată în domeniul siguranței alimentelor se consideră ilegală și se sancționează contravențional în conformitate cu prevederile legislației”, arată Agenția Națională Pentru Siguranța Alimentelor (ANSA) în răspunsul său către CIJM.

Totodată, autoritatea comunică faptul că, în 2023, Parlamentul a votat anumite modificări la legea pentru facilitarea activității în domeniul alimentar, care au intrat în vigoare în februarie 2024. Astfel, în lege au fost incluse anumite „facilități pentru producătorii de cantități mici de produse alimentare de origine animală și/sau de origine non-animală, inclusiv produse care pot fi considerate artizanale sau tradiționale”.

 

ANSA menționează că în urma modificărilor aprobate, micii producători nu vor mai trebui să obțină certificare în domeniul analizei riscurilor în punctele critice de control (HACCP), ci vor putea aplica așa-numitele Bune practici de igienă, ce urmează a fi aprobate de Guvern.

Modificările adoptate includ și simplificarea cerințelor pentru anumite categorii de producători, astfel că care produc vin vor putea să-și vândă produsul la pensiunile turistice și agroturistice, vilele turistice, casele rurale și în satele de vacanță. O altă inovație este introducerea Ghidurilor de bune practici, care, odată întocmite cu participarea mai multor actori din domeniu, vor fi aprobate de ANSA și transmise operatorilor din domeniul alimentar, precum și publicate pe pagina web a autorității. Însă cofetarii care vor să producă la domiciliu prăjituri pentru vânzare în continuare rămân în afara legii și cu interdicție de a-și comercializa produsele.

În ceea ce ține de verificarea conformității și respectării regulilor, ANSA organizează controale la sediul micilor producători – planificate sau inopinate, în funcție de risc. Autoritatea menționează că „Agenția nu este în drept să efectueze controale de stat privind respectarea conformității cu legislația a produselor alimentare fabricate în condiții casnice și la domiciliul privat al cetățenilor”. Adică, nu poate intra în bucătăriile casnice pentru a verifica siguranța alimentelor fabricate acolo. Respectiv, ANSA recomandă consumatorilor să procure produse alimentare doar de la operatori care dețin autorizații și a căror activitate poate fi verificată.

 

Activitate economică fără plata impozitelor

Regulile și rigorile stabilite de autorități pentru a proteja consumatorul par să fie piedici pentru legalizarea afacerilor cofetarilor. Mulți producători casnici de torturi cedează în fața unui proces lung, nu foarte clar și deloc simplu de legalizare a activității și continuă să producă neoficial, creând concurență neloaială micilor întreprinzători înregistrați legal. Deși desfășoară activități economice, ei nu contribuie la bugetul de stat, iar activitatea lor este o zonă oarbă pentru autorități.

Aparent, vânzarea ocazională a torturilor produse în condiții de casă nu este obiectul interesului Serviciului Fiscal de Stat (SFS). În răspunsul său, SFS subliniază că persoana fizică este obligată să-și înregistreze activitatea în cazul în care „desfășoară o anumită activitate în vederea obținerii unui venit permanent”, iar pentru asta trebuie să se adreseze la Agenția Servicii Publice.  

Totodată, SFS menționează că pentru producerea torturilor persoana care își legalizează activitatea „urmează să obțină actele permisive stabilite de prevederile Legii 231/2010 cu privire la comerțul interior și Legii 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător”.

 

Cum deschizi o afacere și cine te ghidează?   

Pe portalul Servicii.gov.md sunt descriși doar sumar pașii pe care trebuie să-i urmeze o persoană în inițierea unei afaceri, în general. Întâi de toate, trebuie să decidă dacă vrea să activeze ca persoană juridică (SRL, SA) sau persoană fizică (Întreprindere individuală), apoi trebuie:

- să înregistreze afacerea, iar după ce primește actul de înregistrare

- să deschidă un cont bancar – la oricare bancă comercială. Contul bancar va deveni activ după luarea în evidență de către SFS.

- să fie luat în evidența instituțiilor publice.

Dacă activitatea urmează să fie desfășurată ca persoană juridică, va trebui să obțină semnătura electronică și să angajeze un contabil. În funcție de specificul activității comerciale ce urmează să fie desfășurată, vor trebui obținute suplimentar alte acte permisive, cum ar fi licențe, autorizații, certificate.

În cazul în care afacerea a fost înregistrată cu statut de persoană fizică, fondatorul urmează să înregistreze entitatea la Direcția deservire fiscală relevantă a SFS și să angajeze un contabil. La fel, va trebui să obțină codurile statistice pentru entitatea creată de la Direcțiile (secțiile) pentru statistică municipale și raionale.

Însă pentru a afla condițiile specifice de deschidere a unei afaceri într-un domeniu anume, cum ar fi, de exemplu, cofetăria, persoana trebuie să se documenteze de sine stătător, din diferite surse, deoarece pașii de urmat nu sunt descriși pe niciun site al instituțiilor de stat. De ajutor pot fi organizațiile neguvernamentale și proiectele care oferă sprijin, ghidare, instruire și chiar granturi pentru inițierea afacerilor. 

 

Statistici incomplete și estimări inexistente

Autoritățile nu dețin o statistică separată privind cazurile de activitate de întreprinzător în lipsa înregistrării oficiale. Prepararea torturilor pentru vânzare în condiții de casă ține de încălcarea prevederilor Codului Contravențional (CC) (art.263 alin. 1), se arată în răspunsul SFS, și poate fi sancționată cu amendă de la 30 la 90 de unități convenționale (600-1800 de lei), dacă activitatea este desfășurată fără înregistrare la organul înregistrării de stat sau la o altă autoritate publică competentă, și/sau de la 60 la 180 de unități convenționale (1200-3600 de lei) dacă activitatea este desfășurată fără autorizație, licență sau certificat, eliberate de autoritatea competentă.

„În context, în cadrul controalelor fiscale, la constatarea desfășurării activității de întreprinzător fără înregistrare, inclusiv prin producerea/ comercializarea produselor de cofetărie (patiserie, panificație) în condiții de casă, angajații SFS întocmesc procese-verbale contravenționale în baza articolului menționat supra”, scrie SFS. Autoritatea menționează că ține evidența cazurilor contravenționale pe articole din CC, și nu pe genurile de activitate, astfel, conform art. 263 alin. 1 din CC, în anul 2023, au fost întocmite peste 2400 de procese verbale, iar suma amenzilor aplicate a fost de 4,33 milioane de lei.


Verificarea persoanelor care desfășoară activitate ilegală de întreprinzător este inițiată de SFS în baza „informațiilor parvenite conform petițiilor/ sesizărilor/ solicitărilor de la persoane terțe (cetățeni, persoane juridice, autorități publice), precum și în urma autosesizării autorității fiscale”. În afară de verificări și aplicarea amenzilor pentru activitate ilegală, instituția încearcă să contracareze acest fenomen oferind asistență și consultanță privind înregistrarea activității în formele organizatorico-juridice prevăzute de legislație.

Statistica Inspectoratului General al Poliției (IGP), la fel, este ținută după articolele CC încălcate, și nu pe genuri de activitate. În anul 2023, potrivit informației IGP, au fost înregistrate 6954 de contravenții în baza art. 263 al. 1 CC, numărul acestora fiind aproximativ același pe parcursul ultimilor trei ani.

 

Autoritățile nu au informații privind numărul cofetarilor care produc torturi și prăjituri la negru, respectiv, nu poate fi evaluat nici un eventual venit la buget în cazul legalizării activității acestora. Cert este că potențialul e foarte mare și un prim pas ar fi un cadru legislativ mai permisiv.

Totodată, activitatea în cadrul ilegal are riscuri nu doar pentru consumator – și cofetarii care lucrează de acasă sunt în situația de a nu-și putea apăra drepturile. De exemplu, în cazul în care clientul, din motive obiective sau mai puțin obiective, refuză să achite pentru produsul primit.

 

„Legalizarea necesită timp și nervi, dar trebuie făcută”

Feodosia Bivol a pășit în domeniul cofetăriei cu intenția să deschidă o afacere. Întâi s-a angajat într-o secție de producere, ca să vadă procesul din interior și să înțeleagă cum funcționează sistemul. Apoi a început să coacă torturi acasă și aproape un an a făcut dulciuri doar pentru prieteni și rude. A testat și adaptat rețete, după care a început procedura de legalizare a afacerii și tot atunci au apărut și primii clienți.

Femeia de afaceri spune că susține restricția privind pregătirea torturilor în condiții de casă. „Nu poți să asiguri toate condițiile necesare în bucătăria în care au acces membrii familiei. Ai nevoie de o încăpere separată pentru producere – cât de mică, dar separată”, spune ea, dar menționează că cerințele prevăzute în lege sunt exagerate pentru o producere mică. „Legislația este prevăzută pentru producerea mare și nu este adaptată pentru o mini producere. De exemplu, cerința de a organiza mai multe secții - spațiul trebuie să fie divizat pentru: coacere, făină, lactate, ouă, creme, legume. Dar în tot acest spațiu de lucru patiserul se află singur sau mai are un ajutor, volumul de producere este mic, iar toate procesele - prepararea, coacerea, pregătirea cremei sau a decorului, se desfășoară pe rând, încât chiar nu este nevoie de mai multe secții”, explică Feodosia Bivol. 

Întreg procesul de înregistrare a afacerii a durat aproximativ un an și jumătate. „Este nevoie de timp, nervi și răbdare”, concluzionează Feodosia Bivol, menționând că ea s-a ambiționat să respecte toate cerințele, să facă totul corect la fiecare etapă și nu a ezitat să contacteze și să ceară informații de la reprezentanții autorităților.

 

Cadru legal complicat și nebulos

Totuși, spune ea, antreprenorii la început de cale ar avea nevoie de ghidare. „Cadrul legal existent este complicat și o simplă persoană, fără studii juridice, nu ar putea să-l înțeleagă integral, încât să priceapă toate cerințele pe care trebuie să le respecte. Este nevoie de un ghid de practici, încât persoana să se poată informa privitor la toate etapele și procedurile pe care trebuie să le parcurgă pentru a înregistra o afacere, să fie explicate clar regulile de organizare a spațiului, alte rigori, pentru a nu lăsa loc pentru interpretări”, consideră Feodosia Bivol.

Totodată, potrivit ei, nu există o atitudine proactivă din partea autorităților, așa încât persoana care vrea să deschidă o afacere să fie ajutată să înțeleagă toate detaliile și posibilitățile. „Persoana care produce și vinde torturi merge și obține permisiune pentru a vinde torturi de la vitrină, dar ei nu i se spune explicit că ea nu va avea voie, de exemplu, să vândă prăjituri ambalate, pentru aceasta trebuie un alt permis. Ea nu va putea vinde prăjituri la bucată, dacă persoana vrea să servească ceva în cafenea – pentru aceasta este nevoie de un alt permis. Un al treilea permis trebuie obținut pentru a avea dreptul să vinzi ceai sau cafea și omul nu are cum să cunoască aceste detalii și le află pe parcurs, în cadrul controalelor, acestea fiind încălcări pentru care primești amenzi”, explică antreprenoarea.

În pofida procesului dificil și de durată, Feodosia Bivol vede doar avantaje pentru cofetari în urma legalizării activității. „În primul rând, ai siguranță – ai certificate de calitate pentru materia primă pe care o procuri, de la prestatori verificați, respectiv este asigurată și securitatea clientului. Obții dreptul de a elibera certificat de calitate pentru produsul tău, respectiv poți colabora cu diverse localuri, care nu au voie să vândă torturi fără asemenea certificate, iar aceasta îți permite să te dezvolți tu în calitate de cofetar și afacerea ta. Având o activitate legală, te ordonezi, te responsabilizezi, ai un plan de producere, de dezvoltare, de creștere”, nu obosește să enumere producătoarea.

 

Mentalitate strâmbă și lipsa educației financiare

Ea consideră că activitatea ilegală, în particular în acest domeniu, există din cauza mentalității strâmbe și a lipsei educației financiare. „Așa este mentalitatea noastră, dacă este o posibilitate cât de mică de a nu achita impozite, de a șmecheri, persoana se va folosi de aceasta. Totodată, aceste persoane nu înțeleg că lucrează în detrimentul lor – și financiar, și pentru sănătate. Ele când stabilesc prețurile nu calculează electricitatea, apa, gazul consumate, chiar și cheltuielile pentru telefon – acestea sunt trecute ca cheltuieli de familie. Ele lucrează noaptea, în detrimentul somnului, ceea ce afectează calitatea vieții și chiar sănătatea”, punctează Feodosia Bivol.

Ea le încurajează pe femei să se informeze și să-și legalizeze activitatea. „Multe nu cunosc că TVA este achitat nu din venitul obținut, ci din diferența dintre venit și cheltuielile pentru produse, sau rămân surprinse să afle că întreprinderile nou create au moratoriu la TVA. Cofetarii nu achită TVA dacă nu au vânzări în valoare de 1,2 milioane de lei pe parcursul a 12 luni. Micii producători nu ajung la așa vânzări, eu am deschis cafeneaua cu trei ani în urmă și încă nu am atins așa volum de vânzări”, subliniază femeia de afaceri. Ea adaugă că valoarea taxelor achitate nu este atât de mare, încât să riști să primești o amendă, care este destul de mare, dacă te „prinde” Fiscul cu producere ilegală.

Și Diana Chistol, care propune consumatorilor din Chișinău dulciuri vegane, spune că cerințele înaintate de autorități sunt rezonabile, deoarece e vorba de domeniul alimentar și responsabilitatea pentru sănătatea clienților. „Într-adevăr, cerințele sunt mari, la fel ca și pentru companiile mai mari, dar consider că este necesar, pentru că producem alimente pentru oameni și cred că trebuie să ținem cont de toate regulile, chiar dacă sunt aspre. Este bine pentru noi, deoarece ne motivează să facem totul corect, bine și util pentru consumatori”, spune ea.

În cazul Dianei, legalizarea a durat un pic mai mult, deoarece în momentul în care ea își deschidea afacerea nu existau norme pentru produsele vegane și a fost nevoie de clarificarea unor chestiuni suplimentare. „Procesul a mers un pic mai greu, dar nu este imposibil”, spune Diana, subliniind că în Republica Moldova există toate condițiile pentru cineva care dorește să-și deschidă o afacere în acest domeniu.

 

Calea legalizării cofetarilor în Europa

Producerea torturilor la negru e un fenomen ce există nu doar în Republica Moldova, dar și în țări mai dezvoltate din Europa, inclusiv unde condițiile înaintate de autorități sunt incomparabil mai lejere. În Franța este suficient să urmezi o instruire, care se finalizează cu examen și, în baza diplomei primite, te poți înregistra ca antreprenor și să produci torturi de acasă. Ecaterina este stabilită în Franța de 13 ani și de mai mulți ani face torturi la comandă. „Am foarte puține comenzi și lucrez doar cu clienții mei sau prin recomandarea lor, căci îmi este frică să nu fie vreun control. Intenționez să fac studii pentru a obține diplomă și să-mi pot deschide un atelier în curte”, spune ea, în timp ce e preocupată de un alt „proiect” al ei – copilașul nou-născut. Nu poate începe studiile cât îngrijește de copilul mic, deoarece lecțiile au loc zilnic, ca la școală, timp de cel puțin opt luni, după care urmează și practica obligatorie în cofetării și patiserii, povestește Ecaterina.

Instruirile pentru cofetari sunt contra plată, însă, dacă persoana este înregistrată la Centrul de angajare (echivalentul  Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă din Moldova), are posibilitate să meargă la instruire gratuit.

Ecaterina spune că, deși ar avea dreptul să lucreze în propria bucătărie, vrea să aibă un spațiu separat pentru producere. „E foarte greu să gătești în aceeași bucătărie pentru familie și să faci torturi - din punct de vedere al organizării, al curățeniei”, explică ea, de aceea deja intenționează să înceapă reparația în spațiul rezervat pentru laborator. Deși producerea torturilor de acasă este legală, iar condițiile de accedere în profesie sunt relativ simple, și în Franța sunt foarte multe femei care muncesc la negru.

 

Job adevărat, cu taxe achitate

Victoria Bucur, stabilită tot în Franța, a început să producă torturi, ca multe dintre femei, în timpul concediului de maternitate. Ea urmase cursurile de bază în cofetărie în Republica Moldova, însă fără o diplomă acreditată. „Cunoșteam regulile generale de igienă, condițiile de păstrare și am început să lucrez în bucătăria proprie. Însă am vrut să am un job adevărat, să activez legal, să achit taxe, inclusiv fondul de pensii, să nu stau cu teama controalelor, așa că am urmat cursuri pentru cofetari ca să-mi pot legaliza activitatea. Cursurile au durat doi ani, cu perioadă de stagiu, curs practic, și s-au încheiat cu examene. Cu diploma primită am mers la Camera de comerț și mi-am deschis activitate”, povestește Victoria. Și ea spune că a simțit necesitatea să aibă un spațiu separat pentru producere, așa că și-a organizat un laborator în incinta casei – o bucătărie separată.

Micii producători din Franța nu sunt deranjați nici de controale excesive din partea autorităților, deși acestea pot avea loc în orice moment, neanunțat. În mai bine de doi ani de când produce torturi și prăjituri, Victoria nu a avut niciun control. „Cunosc cum se întâmplă de la prietenele mele, care au cofetărie – inspectorii opresc orice activitate, nimeni nu poate intra sau ieși din local și timp de jumătate de oră verifică absolut tot. Nu spun nimic la plecare, iar concluzia este transmisă prin poștă”, a povestit Victoria.

Spune că a simțit pe propria piele efectele concurenței neloaiale, în momentul în care în localitate au apărut încă șase cofetari, ea fiind singura cu activitate legalizată. Întrebată de ce alte persoane nu-și legalizează activitatea, în condițiile în care procesul pare atât de simplu, Victoria a explicat că problema constă în durata studiilor. „Cursurile pe care le-am făcut durează doi ani, frecvență la zi, de la ora 9 la 5. A fost o perioadă destul de grea, dar nu imposibilă”, își amintește Victoria de unele zile în care se trezea la ora 4 dimineața și revenea acasă la 7 seara. Majoritatea femeilor au familie, copii și își pot permite să urmeze instruirile doar dacă soțul muncește ca să întrețină familia, iar cineva le ajută cu copiii.

 

„Statul te susține, în Franța”

Potrivit Victoriei, instruirea costă 12 mii de euro pe an, ea însă a beneficiat de acoperirea integrală a cheltuielilor de către Centrul de angajare. „Pentru Franța nu o fi o sumă atât de mare, dar pentru noi, cei din diasporă, este o sumă considerabilă și este foarte important că statul oferă un asemenea sprijin”, subliniază ea.   

Chiar dacă nu are venit în vreo lună, ea depune rapoarte la Fisc lunar, e adevărat, online, printr-o aplicație. „Sistemul ne-a venit în întâmpinare și ne-a facilitat foarte mult lucrul – noi nu avem nevoie de studii în contabilitate ca să înțelegem cum să facem o declarație pe venit. Avem o aplicație pe telefon, indici suma care ți-a intrat, automat este calculată suma taxelor care trebuie achitate, care constituie 21%. Achităm și o taxă – una infimă - pentru dezvoltare, iar suma acumulată o putem folosi la final de an sau o dată în doi ani pentru a mai urma un curs de perfecționare. Iar în primul an de activitate, ca antreprenor începător, am achitat doar jumătate din valoarea taxelor, adică cca 11%, tot cu suportul Centrului de angajare”, continuă să povestească Victoria despre felul în care statul francez susține micii antreprenori și, în particular, emigranții.

 

Afacere deschisă online, în Danemarca

Atunci când vestea despre torturile gustoase coapte de Snejana Rapa, stabilită de mai mulți ani în Danemarca, a depășit cercul prietenilor ei și comenzile s-au înmulțit, ea a înțeles că e vremea să-și deschidă o afacere. „Îmi era frică să lucrez la negru și am hotărât să legalizez activitatea. În Danemarca ai voie să fondezi o firmă-hobby dacă te încadrezi în suma de 50.000 de coroane daneze, bani neimpozitați. Toată birocrația se face ușor, pe internet, firma se deschide simplu - bifezi într-o listă punctele care corespund activității tale, iar odată deschisă, autoritățile trimit un reprezentant pentru a efectua un control”, povestește Snejana. Totodată, nu e nevoie să ai studii profesionale de cofetar, este suficient să urmezi instruiri de preparare a prăjiturilor.

Inițial, producerea torturilor a migrat într-un mic laborator, amenajat pentru acest scop în una din odăile casei, unde a lucrat timp de doi ani. Controalele, de obicei, sunt neanunțate, iar prima vizită, își amintește Snejana, a stresat-o mult, deoarece, în funcție de rezoluția inspectorului primești permisiunea de a produce în condiții de casă sau refuz. „Eu eram foarte stresată, deoarece nu știam multe lucruri, însă doamna care venise mi-a spus că statul danez susține micii antreprenori și nu ar trebui să fiu atât de stresată. Chiar dacă nu ai toate actele în regulă, la început, nu îți pun amenzi, atât timp cat ești dispus să soluționezi totul cât de curând”, spune femeia. Cerințele nu sunt exagerate, persoana trebuie să aibă actele în regulă, iar spațiul în care produce deserturile – să fie curat. De menționat și faptul că toate controalele efectuate de autorități sunt contra cost.

După ce a acumulat experiență producând dulciuri acasă, perioadă în care nu a achitat impozite, deoarece s-a încadrat în suma neimpozabilă, Snejana a decis să deschidă un laborator mai mare în oraș. „Toată schimbarea birocratică tot pe net am făcut-o și am avut un nou control de la ministerul de resort, să verifice dacă localul este potrivit pentru producerea de torturi și prăjituri”, spune ea, menționând că și costurile devin mai mari, și vizitele neanunțate mai frecvente. Documentul cu concluziile vizitei inspectorilor de la Ministerul Alimentației îi este înmânat proprietarului afacerii pe loc, iar acesta este obligat să-l afișeze la vedere în local, așa încât toți clienții să-l poată vedea. Totodată, rezultatele controalelor sunt publicate și pe pagina web a autorității.

 

În afara legii, nu doar cofetarii

Interdicția de a comercializa produse preparate în condiții de casă vizează nu doar produsele de cofetărie, dar și conservele, murăturile, pâinea, semifabricatele etc. „Deși toată lumea o face, toți în Moldova pregătesc bucate de casă, vând și cumpără bucate de casă”, menționează Tamara Șchiopu, președinta de onoare a Asociației EcoLocal. „Autoritățile preferă să închidă ochii la aceste „ilegalități”, decât să abordeze realitatea și să legifereze ceea ce a alcătuit dintotdeauna esența comerțului rural și țărănesc”, consideră experta, subliniind paradoxul dintre politicile naționale, care promovează produsul autentic artizanal și turismul, care se bazează pe bucatele de casă, și legislația care interzice comercializarea acestora.

Tamara Șchiopu consideră că Republica Moldova ar putea prelua practicile din Occident, prin care micii producători artizanali ar trebui să aibă dreptul de producere după ce urmează instruiri accesibile privind normele cu privire la siguranța alimentară. În alte țări, acestea sunt desfășurate online, se încheie cu testări și ulterior producătorilor le sunt eliberate certificate. „Legalizarea activității la domiciliu ar micșora esențial riscurile la care sunt supuși consumatorii în situațiile în care producătorul nu cunoaște bunele practici, nu le aplică, nu ține registre de cumpărături și de procedee, nu are o trasabilitate a ingredientelor pentru cazurile în care ar putea fi alerte”, specifică ea. „Cele mai delicate, mai noi, mai interesante produse se nasc în bucătăriile artizanilor. După care, dacă cererea depășește capacitatea unei bucătării de casă, producătorul investește în spații comerciale , etc.”, mai spune președinta EcoLocal.

 

Bune practici din Marea Britanie

Potrivit Tamarei Șchiopu, în Marea Britanie o persoană care dorește să producă pentru vânzare produse alimentare are o cale foarte simplă de parcurs. Ea trebuie să se înregistreze online la autoritatea publică locală, completează formulare în care indică ce fel de produse și unde vor fi ele confecționate, fără să se facă diferență între spații domestice sau comerciale. În anumite situații, dacă persoana va lucra cu lactate sau carne crudă, poate fi nevoie de licențe suplimentare. Persoana trebuie să încarce copia certificatului primit în urma instruirii sau este încurajată să urmeze instruirea online, după care administrația locală ii trimite prin email un caiet de sarcini, pe care producătorul îl va completa de fiecare dată când pregătește bucate pentru vânzare. După aceasta, este programată prima vizită de inspecție la locul de producere, iar controalele au loc cel puțin o dată la 18 luni, în mod programat. Doar în cazul unor reclamații din partea consumatorilor, autoritățile pot organiza inspecții inopinate. Verificarea se încheie cu un card de pontaj, care indică nivelul de siguranță alimentară a localului (maxim 5 puncte), pe care producătorul îl afișează în încăpere, pe tarabe, pe pagina web, aceasta fiind și o formă de promovare.

 

Legalitate cu piedici

Recent, Expert-Grup a elaborat un comentariu privind vulnerabilitățile cadrului legal din Republica Moldova, care face extrem de dificil, dacă nu imposibil, accesul producătorilor casnici în piețe. Cu o procedură extrem de birocratizată, cu reguli risipite în o sumedenie de acte normative, oamenii se pot pomeni că trebuie să revină cu produsele acasă, neavând dreptul să-și expună marfa în piață. Totodată, sunt analizate și riscurile de corupție care apar în diferite momente ale acestui proces.

 

Pentru o imagine mai clară, autorii analizei au elaborat și o schemă a parcursului unui producător casnic până la taraba din piață.

 

Investigația a fost realizată în cadrul Proiectului „Consolidarea unei rețele de jurnaliști de investigație în Republica Moldova și creșterea capacității acestora de a investiga cazurile de corupție”, desfășurat de Centrul de Investigații Jurnalistice și Asociația Presei Independente, cu suportul proiectului „Consolidarea Statului de Drept și a Mecanismelor Anticorupție în Republica Moldova”, cofinanțat de Uniunea Europeană, Ministerul Federal German pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (BMZ), Guvernul Marii Britanii, și implementat de Agenția de Cooperare Internațională a Germaniei (GIZ).

 

 

Investigaţii din aceeaşi categorie:

Articolul precedent la aceeaşi temă

Articolul următor la aceeaşi temă

Materialele de pe platforma www.anticoruptie.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Articolele publicate pe portalul www.anticoruptie.md sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Comentarii