Social

Persoanele cu dizabilități: Acces (ne)îngrădit la transport public

Autor: Natalia Cozma, Mariana Colun
28/02/2020 2500

Sute de persoane dependente de scaunul rulant sunt nevoite să apeleze la servicii de taxi atunci când trebuie să se deplaseze la distanțe mai mari de casă, de exemplu atunci când merg la medic. Transportul public încă nu este adaptat la necesitățile acestor persoane, asta deși mai multe acte normative în vigoare îi obligă pe transportatori să creeze condiții pentru toate categoriile de călători.

Servicii de taxi achitate din pensia de dizabilitate

Olga Cebotari. Foto: ea.md

Olga Cebotari are 47 de ani și locuiește într-un sat din raionul Drochia. Femeia suferă de dizabilități locomotorii, la fel ca și cei trei frați pe care îi are. Pentru întreaga familie, investigațiile medicale echivalează cu un drum lung spre centrul raional, pe care îl pot parcurge numai cu taxiul. Motivul este că transportul public, care costă mai puțin, este inaccesibil.

„Când ești în scaun rulant, transportul public nici nu se oprește să te ia. Suntem nevoiți să luăm taxi, care, la fel, e fără condiții speciale de acces pentru persoane cu dizabilități. Dacă este un șofer sufletist, ne ajută să urcăm, în caz contrar trebuie însoțitor. Eu, ca să mă deplasez undeva, am nevoie de doi însoțitori, ca să mă ajute, să mă ridice. În zilele când am seminare, traininguri, trebuie să iau două persoane cu mine”, ne spune Olga.

De câțiva ani Olga Cebotari activează la un centru care acordă asistență socială copiilor cu dizabilități, celor care au abandonat școala sau care provin din familii vulnerabile. Cei care sunt în scaun rulant ajung foarte greu la activitățile organizate de centru, iar cel mai greu le vine copiilor care se deplasează din satul vecin, de la distanța de câțiva kilometri.

Femeia spune că pentru activitatea sa la centru are nevoie de zeci de deplasări în fiecare lună pentru care cheltuie în jur de 4.000 de lei, o sumă uriașă pentru o persoană care trăiește din alocația pentru dizabilitate. Situația se complică atunci când trebuie să ajungă la Chișinău, în acest caz costul unei călătorii ajunge și la 2.000 de lei.

Lipsa accesului liber la transportul public îi taie din oportunități, deoarece nu poate participa la toate acivităție la care este invitată. În această situație sunt mai multe persoane, afirmă Olga. „Sunt probleme foarte mari cu persoanele în vârstă care au dizabilități, sunt țintuite la pat și nu au posibilitatea să se ducă să facă o investigație sau o consultație medicală. Cea mai mare dorință a noastră este să avem măcar un mijloc de transport adaptat din sat în raion. Este imposibil de trăit așa”, spune ea.

Femeia crede că tot din cauza accesului restricționat la transport ar fi ajuns dependentă definitiv de scanul rulant. Potrivit ei, anterior ea se putea deplasa cu ajutorul unor bastoane, dar pentru că nu a urmat tratamentul și reabilitarea de care avea nevoie, starea i s-a înrăutățit. Ea spune că s-ar fi adresat autorităților locale, dar că problema încă își mai așteaptă soluționarea.

Decizii există, dar nu sunt bani

În anul 2018, situația privind accesul unei persoane cu dizabilități din Drochia la transportul public a fost subiectul unei decizii adoptate de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, care a fost sesizat de către Alianța Organizațiilor pentru Persoanele cu Dizabilități (AOPD).

Consiliul a constatat atunci discriminarea pe criteriu de dizabilitate în acces la servicii de transport public și a recomandat primăriei orașului Drochia „să integreze principiul accesibilității în realizarea atribuțiilor aferente serviciilor de transport public”. Aceeași decizie recomanda Ministerului Economiei și Infrastructurii să propună introducerea cerinței accesibilității mijloacelor de transport pentru persoanele cu dizabilități în lista condițiilor stabilite pentru înregistrarea în Registrul operatorilor de transport rutier.

„A fost o ședință la care au fost invitați reprezentanții autorităților din Drochia (Primăria, un agent auto). Ca urmare, ei trebuiau să procure un transport adaptat, dar totul se împiedică de lipsa resurselor financiare”, susține Galina Climov, directoare executivă la AOPD. 

Au dreptul să procure mașini, dar nu au unde învăța să le conducă

Vasile Savca. Foto: CIJM

Vasile Savca, un activist civic de la Căușeni, luptă de câțiva ani pentru ca transportul public să fie accesibil pentru persoanele cu dizabilități din raionul în are locuiește. El afirmă că, în calitate de membru al Consiliului de Participare din oraș, a făcut mai multe adresări prin care a cerut drepturi egale pentru toți utilizatorii tansportului public. „M-am adresat cu un demers la Direcția Finanțe a Consiliului Raional și ei mi-au răspuns, dar până în ziua de azi bani nu s-au alocat, transport nu s-a procurat. Accesibilitatea transportului public e zero în raionul Căușeni”. Bărbatul spune că în oraș sunt persoane cu dizabilități care au profitat de prevederea legală care le permite să procure un automobil în condiții mai avantajoase. Prevederea însă nu își prea are rostul din moment ce oamenii nu au unde învăța să conducă. Pentru asta ar fi nevoie să se deplaseze la Chișinău, unde există școli specializate în instruirea conducătorilor auto cu dizabilități locomotorii.

În fiecare raion ar trebui să existe măcar o unitate de transport adaptată

Galina Climov. Foto: CIJM

Galina Climov, directoare executivă a AOPD, susține că organizația pe care o reprezintă a făcut mai multe acțini de advocacy pentru ca persoanele cu dizabilități să aibă acces la transport public adaptat. „În fiecare centru raional ar trebui să existe cel puțin o unitate de transport adaptată, care să asigure transportarea de la raion la Chișinău. Din cauza lipsei transportului adaptat, oamenilor li se încalcă nu doar dreptul la întrunire sau participare, ci și dreptul la servicii medicale de calitate. Dacă e un copil, probabil părinții mai ușor îl duc în brațe, dar un adult cum se descurcă? Mai ales că ei trăiesc din alocațiile lor și pensiile de dizabilitate, care sunt foarte mici”.

Potrivit Galinei Climov probleme apar și atunci când AOPD organizează activități destinate persoanelor cu dizabilități. „De obicei angajăm o mașină adaptată să-i aducă pe mai mulți din diferite puncte, dar nu tot timpul poți organiza așa ceva. Dacă o persoană vine singură, costurile pentru transport pe care le rambursăm, pentru o activitate, se ridică la o 1000-1200 de lei, pentru toți. Dacă este vreo persoană care trebuie adusă cu mașina, costurile ajung la 2.500-3.000 de lei. Așa costă taxiurile din teritoriu”, susține experta. 

Experimentul social realizat de Asociația Organizațiilor pentru Persoanele cu Dizabilități:

Adaptare zero și pentru persoanele cu dizabilități de văz și auz

Vitalie Meșter, director executiv al Centrului pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, menționează că problema accesibilității trebuie soluționată încă din momentul inițieri unui contract pentru achiziționarea mijloacelor de transport. „Pentru orice tip de transport care se procură de către municipiul Chișinău, în caietul de sarcini una dintre condițiile care trebuie să fie impuse de autoritatea contractantă furnizorilor, este că transportul pus la dispoziție să fie unul standardizat, conform necesităților persoanelor cu mobilitate redusă”.

Vitalie Meșter. Foto: CIJM

Pentru că transportul nu e adaptat, au de suferit nu doar persoanele cu dizabilități locomotorii, dar și persoanele cu probleme de văz și auz, susține Vitalie Meșter. „Nu există o coerență între realitate și panoul informativ despre ruta transportului respectiv. O persoană cu deficiențe de vedere este nevoită să alerge la o ușă sau la alta ca să vadă care este numărul rutei. Nu mai vorbesc despre serviciile oferite de maxi-taxi. Panourile care informează despre ruta mijlocului de transport trebuie să fie în culori contrastante și să respecte standardele privind mărimea caracterelor pentru a asigura vizibilitatea informației de pe panou”, afirmă expertul.

Potrivit lui, organizația pe care o reprezintă are mai multe procese de litigare strategică pentru a accesibiliza și stațiile de așteptare a transportului public. „Noi avem decizia irevocabilă a Curții de Apel în cazul stației de așteptare Kogălniceanu și Pușkin, prin care Direcția generală transport public și căi de comunicație a fost obligată să reamplaseze stația, întrucât aceasta a fost amplasată cu încălcarea oricăror normative în domeniul accesibilității. A fost instalată abuziv de către persoane terțe și până acum nu a fost reinstalată. Ne-am adresat la executor judecătoresc, pentru executarea silită a hotărârii respective”, susține Vitalie Meșter.

Două microbuze și două taxiuri, adaptate pentru accesul persoanelor cu dizabilități în Capitală

În capitală, persoanele cu dizabilități au mai multe opțiuni de a se deplasa, deși situația e departe de a fi una bună.

Potrivit Angelei Cutasevici, viceprimara municipiului Chișinău, problema accesului tuturor persoanelor în toate spațiile publice și în transportul public este pe agenda Primăriei. „În ianuarie am avut o primă discuție cu Alianța Organizațiilor Persoanelor cu Dizabilități, am invitat transportatorii. Am analizat problemele pe care le întâmpinăm, am stabilit niște acțiuni pe care urmează să le organizăm în comun”.

Tudor Copaci. Foto: CIJM

Tudor Copaci, șeful Direcției generale transport public și căi de comunicație de la primăria Chișinău, afirmă că la ultimele procurări de transport pentru parcul de autobuze și troleibuze este prevăzută condiția accesibilității mijloacelor de transport. Potrivit lui, din 390 de troleibuze, 267 sunt adaptate, fiind dotate cu un trap care coboară la nivelul bordurii și trotuarului, iar șoferii sunt instruiți ca să ajute persoanele să urce și să coboare din mijlocul de transport. Copaci a mai spus că în parcul urban de transport există și 47 de autobuze adaptate pentru persoanele în scaun rulant. Totdată, troleibuzele sunt adaptate cu indicator de rută pe fața laterală penetru persoanele cu probleme de vedere.

Situația e total diferită atunci când vorbim despre microbuzele care circuă prin Chișinău, recunoaște Tudor Copaci. El spune că știe despre existența a două microbuze din Chișinău, care sunt adaptate. Lucrurile nu stau mai bine nici la capitolul taxiuri adaptate. Și în acest caz, șeful direcției transporturi a vorbit doar despre două unități de acest fel, chiar dacă, potrivit legii, „toţi operatorii de taxi au obligaţia să asigure cel puţin o mașină adaptată transportului persoanelor cu dizabilităţi care utilizează fotoliul rulant”. Copaci a dat asigurări că transportatorii s-au arătat deschiși să procure pe viitor acest tip de unități de transport, chiar dacă acestea ar costa mai mult.

Investigația a fost realizată în cadrul Campaniei media „Jurnalistii pentru sanse egale si diversitate" desfășurată de Centrul de Investigatii Jurnalistice, cu suportul Ambasadei Canadei în Republica Moldova cu sediul la Bucuresti.

Investigaţii din aceeaşi categorie:

Articolul precedent la aceeaşi temă

Articolul următor la aceeaşi temă

Materialele de pe platforma www.anticoruptie.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Articolele publicate pe portalul www.anticoruptie.md sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Comentarii