Social

VIDEO // „Made in Moldova”

Ce sacrificii și fărădelegi se ascund în spatele hainelor de brand produse în Moldova

Foto: CIJM
Autor: Cornelia Cozonac, Iurie Vârlan
06/04/2018 20922

Pe rafturile marilor magazine din țările europene tot mai des poți găsi haine produse în Moldova. Mari producători de branduri, dar și investitori cu importante resurse financiare din Vest își îndreaptă în ultimii ani afacerile către Estul Europei, atrași de forța de muncă ieftină și salariul minim extrem de mic. Însă eticheta „Made in Moldova” nu înseamă întotdeauna și muncă decentă: în unele fabrici din Republica Moldova angajații, în cea mai mare parte femei, sunt plătiți cu salarii mizere, iar condițiile de muncă sunt departe de standardele țărilor dezvoltate.

Opt ore de muncă pe zi pentru un salariu lunar de doar 2.500 de lei

Silvia Statnic. Foto: CIJM

Silvia Statnic se trezește în fiecare dimineață la ora 5, hrănește orătăniile, pregătește dejunul și cele necesare fiicei pentru școală, ca să reușească, la ora 7, să prindă autobuzul către serviciu. În fiecare zi, de zece ani, ea face naveta spre orașul Florești, care se află la o distanță de aproape 30 de kilometri de satul în care locuiește. Silvia este cusătoreasă la Întreprinderea cu capital străin Floreana Fashion SRL din Florești. Coase haine pentru femei și bărbați. Fabrica lucrează exclusiv pentru export. Hainele cusute în Moldova ajung pe rafturile magazinelor din Marea Britanie, Italia, România și alte țări din Europa. „Uneori lucrăm și sâmbăta, pentru că nu reușim să facem norma stabilită în timpul săptămânii. E greu. Dar salariul e mic. Cel mai mare salariu pentru specialiștii de categoria I e de 3.200 de lei, dar, după reținerea impozitelor, ridicăm 2.600 de lei. Cel mai mic salariu e de 2.600 de lei, iar după impozitare ajunge să fie mai puțin de 2.000 de lei. E mai puțin decât ai câștiga dacă ai munci cu ziua. Acum, ca să găsești un om la lucru cu ziua, trebuie să-I plătești 150 de lei pe zi. Mai trebuie și să-l hrănești în ziua aceea, iar seara să-i dai banii”, povestește cu tângă Silvia. Această retribuție adăugată la salariul soțului abia dacă le ajunge Silviei și lui Igor Statnic să lege tei de curmei.

Salariul la unele înreprinderi din sector este la limita salariului minim net legal care în 2017 a constituit 1.732 de lei, și mult sub nivelul salariului mediu net pe economie, care în 2017 a fost de 5.050 de lei.

„În timpul lucrului nu ai voie să mergi la toaletă”

Silvia și alte muncitoare cu care am discutat ne-au povestit că pe timp de vară temperatura în hala unde lucrează ajunge și la 40 de grade. O înregistrare video pe care muncitoarele au făcut-o la solicitarea noastră confirmă cele povestite – într-o zi de vară termometrele indică în hala unde lucrează 200 de femei o temperatură de 40 de grade. Muncitoarele povestesc că ventilatoarele care sunt în încăpere nu răcoresc deloc aerul, iar ferestrele nu pot fi deschise, întrucât au gratii. „Este greu să lucrezi, mai ales vara, când e foarte cald, există niște ventilatoare care doar învârt aerul cald. Dacă bei prea multă apă, e problemă. Nu ai voie să mergi la toaletă în timpul lucrului, te taxează imediat, cu reținere din salariu. Au fost cazuri când femeile au leșinat în timpul lucrului, au pierdut sarcini”, povestește Silvia. Muncitoarele sunt îngrijorate și de faptul că ușile halelor sunt încuiate și spun că ar fi imposibil să se salveze în caz de incediu sau accidemt.

Muncitoarele se plâng și de faptul că la locul de muncă ar fi o atmosferă grea și că supraveghetorii ridică vocea la unele muncitoare, le înjură, iar pentru greșeli minime sau întârzieri le taie din salariu.

Plângerile muncitorilor, fără răspuns de la organele abilitate

Foto: CIJM

Muncitoarele de la Floreana Fashion cu care am discutat spun că au sesizat de mai multe ori Inspectoratul de Stat al Muncii și Serviciul Pompieri despre încălcarea condițiilor de muncă și normelor securității la locul de muncă, dar nu au primit niciun răspuns. Ele recunosc că nu au semnat sesizările, de teamă că vor avea probleme. „Mai multe colege spun că au scris plângeri. Unele din ele, după ce au făcut plângeri, au intrat în conflict cu administrația și au fost concediate. Și eu am avut probleme după ce la adunări am încercat să spun despre situația cu care ne confruntăm. Am încercat să cerem condiții mai bune de muncă, mărire de salariu, pentru că ne este greu. Răspunsul administrației este că dacă nu ne place, să ne căutăm de lucru în altă parte”, spune Silvia. Femeia e conștientă de faptul că nu ar avea cum să-și găsească un alt loc de muncă în apropiere de casă. În raionul Florești, dar și în raioanele vecine, nu există oportunități pentru muncitoarele calificate în industria confecțiilor. Fabrici de confecții există în orașul Bălți, dar e departe și e destul de costisitor să faci naveta în fiecare zi. „La Chișinău sunt fabrici unde se plătește mai bine, dar nu poți să lepezi casa, gospodăria și să pleci”, precizează Silvia, care a lucrat o perioadă la o fabrică de îmbrăcăminte din Capitală, însă a fost nevoită să revină acasă și să se reangajeze la vechiul loc de muncă.

Muncitoarele de la Floreana Fashion ne-au mai povestit că normele stabilite pentru ziua de muncă sunt aproape de neîndeplinit. Chiar dacă lucrezi fără întrerupere, nu reușești să îndeplinești norma zilnică. Din această cauză femeile sunt nevoite să muncească peste program sau în zilele de odihnă. Ele sunt nemulțumite și de faptul că atunci când nu îndeplinesc norma, li se reține din salariu. „La locul de muncă este o atmosferă tensionată. Mereu suntem supravegheate și atitudinea față de noi din partea supraveghetorilor este una disprețuitoare, de parcă n-am fi oameni”, povestesc muncitoarele.

Litigii în judecată

Încălcarea drepturilor la locul de muncă și atitudinea disprețuitoare a supervizorilor de la Floreana Fashion au fost invocate de către o altă muncitoare într-un litigiu de judecată cu administrația fabricii. Viorica Cojocari a acționat întreprinderea la care lucra în calitate de maistru-tehnolog, pe motiv că ar fi fost concediată neîntemeiat. Din hotărârea instanței aflăm că după o discuție cu unul din supervizori, muncitoarei i s-a făcut rău, din care cauză a fost nevoită să plece mai devreme acasă. În aceeași seară, femeia a aflat, de la vecina sa, care îi era colegă de serviciu, că fusese concediată. Vestea i-a înrăutățit și mai mult starea sănătății, femeia fiind nevoită să se interneze în spital pentru tratament. Timp de doi ani, Viorica a umblat prin judecată, însă într-un final a pierdut procesul, unul dintre motive fiind adresarea tardivă în instanța de judecată.

Cine administrează fabrica de confecții Floreana Fashion SRL?

Despre Întreprinderea cu capital străin Floreana Fashion din Florești aproape că nu găsești informație. „Nu avem nevoie de publicitate, pentru că toată producția este exportată”, ne spune directorul financiar al întreprinderii, Valeriu Sarmaniuc.

Foto: CIJM

Datele Camerei Înregistrării de Stat (actuala Agenție de Servicii Publice, n.r.) arată că întreprinderea a fost fondată în anul 2004, în baza fostei fabrici de îmbrăcăminte care a fost scoasă la privatizare. Investitorii care au procurat o parte din activele fostei fabrici sunt din Marea Britanie. Administratorul fabricii este Ellinas Ioulios din Marea Britanie, care deține și 50 la sută din capitalul întreprinderii. O altă jumătate din capital îi revine lui Michael Anastasi, și el din Marea Britanie.

Profilul întreprinderii este „fabricarea de articole de îmbrăcăminte, comerțul cu amănuntul al textilelor, comerțul cu ridicata al textilelor, comerțul cu ridicata al îmbrăcămintei și încălțămintei, comerțul cu amănuntul al îmbrăcămintei”. Ultimul raport financiar al întreprinderii este din 2012 și arată o cifră a venitului din vânzări ale articolelor de îmbracăminte de 18.794.400 de lei.

O scurtă informație despre întrerindere găsim într-un pliant al Ministerului Economiei despre industria ușoară. Întreprinderea are un număr de 700 de angajați. Floreana Fashion exportă în Marea Britanie producție de circa 1,2 milioane de euro anual, arată sursa citată, precizând că „întreprinderea este dotată cu echipament de cusut special universal ce permite producerea confecţiilor de calitate”.

Investitorul principal, Ellinas Ioulios, așa cum arată datele oficiale, este fondator și la întreprinderea pentru fabicarea îmbrăcămintei din Moldova - Întreprinderea cu Capital Străin LAURA LOUISE SRL, dar care, se pare, nu este activă.

Administrația: „Nu avem de gând să schimbăm lucrurile”

Foto: CIJM

În ziua când am mers la fabrică, administratorul nu era în țară. Am vorbit cu directorul financiar, Valeriu Sarmaniuc. Deși a fost deschis să discute cu noi, ne-a spus că pentru un interviu oficial ar trebui să discutăm cu administratorul. Din același motiv - lipsa acordului administratorului - nu ni s-a permis să filmăm sau să fotografiem în halele pe care le-am vizitat. Nu am putut nici să vorbim cu muncitoarele. În schimb, ni s-a arătat că există toate cele necesare pentru securitatea antiincendiară și că toate controalele care au fost la întreprindere, atăt de la Inspecția Muncii, cât și de la Serviciul Pompieri - „la pângerile angajaților”, nu au depistat abateri de la norme. Cabinetul de asistență medicală era însă încuiat. 

Sarmaniuc a negat că ușile halelor se încuie în timpul lucrului, dar a precizat că pot fi închise cele de la intrarea principală, deoarece „sunt multe cazuri de furt din întreprindere și este nevoie de un nivel mai mare de securitate”. Directorul financiar recunoaște și că ar exista interdicții de a merge la toaletă în timpul orelor de lucru și asta pentru că muncitoarele ar merge încolo ca să vorbească la telefon. „Au făcut «budkă» de telefon acolo”, a spus bărbatul.

„Da, salariile sunt mici, dar altele mai bune în regiune nu sunt. Noi avem cheltuieli mari, stofa e scumpă, totul importăm. Articolele de vestimentație pe care le producem nu se vând scump. Sunt haine ieftine. Condițiile de muncă sunt normale. Întreprinderea este verificată, ea corespunde standardelor internaționale, altfel nu am putea să lucrăm pentru export. Administratorul nu prevede să mărească salariile în timpul apropiat și nici să facă alte schimbări”, precizează directorul financiar.

El a refuzat să ne spună pentru ce branduri se produc articolele de vestimentație de la Florești și la ce preț se vând în Europa. Un studiu realizat de Fundația Friedrih Ebert Moldova în comun cu Clean Clothes Campaign arată că Floreana Fashion produce îmbrăcăminte pentru brandul C&A, care nu este unul dintre cele ieftine în Europa.

Inspecția Muncii nu a înregistrat plângerile anonime

Am fost de cel puțin trei ori la Florești în perioada documentării acestui subiect. De fiecare dată, la biroul Inspectoratului Muncii, care se află într-o clădire din vecinătatea fabricii, nu era nimeni. La Inspectoratul de Stat al Muncii ni s-a spus că în ultimii ani nu a fost înregistrată nicio plângere de la angajați ai Fabricii Floreana Fashion.

Locuri de muncă vacante

La începutul anului curent, Floreana Fashion anunța 200 de locuri de muncă vacante. În anunțul publicat pe portalul Angajat.md, întreprinderea căuta cusătorese cu studii în domeniu, dar și fără studii specializate, din satele Temeleuți, Prajila, Frumușica, Izvoare, Sevirova, Trifănești, Varvareuca, Cenușa, Ciripcău, Coșernița, Cuhureștii de Jos și Cuhureștii de Sus. Se anunța că persoanele fără studii vor fi angajate inițial în baza unui contract de ucenicie. Salariul propus era de 2.500-3.500 de lei, iar ziua de muncă - de la ora 9.00 până la 18.00.

O altă fabrică de confecții, probleme similare

Cristina era plătită mai mult la negru decât legal. Foto: CIJM

Cazul fabricii de la Florești nu este unul singular. O muncitoare de la o altă întreprindere povestește despre condiții similare de muncă - lucru peste program, atitudine disprețuitoare din partea administrației întreprinderii. Cristina este tânără mămică, acum fiind în concediu de creștere a copilului. A lucrat trei ani la o fabrică mică de confecții din Chișinău. „Munceam foarte mult, peste program aproape în fiecare zi, dar administratoarea era mereu nemulțumită, ne cerea să facem mai mult și mai mult”. Deși primea un salariu mic, de câteva mii de lei pe lună, Cristina nu și-a pus problema semnării unui contract de muncă. Abia când a trebuit să adune certificatele pentru a obține îndemnizația pentru concediul de maternitate și concediul de creștere a copilului, tânăra muncitoare avea să afle că a muncit mai mult la negru decât legal. „Șefa a suspendat firma, a făcut așa ca să arate că firma nu a lucrat, că a avut venit foarte mic. Am vrut să demonstrez ca eu am lucrat opt ore pe zi, aveam salariu, dar am constatat că mi se punea un salariu minimal, restul era neoficial. Nu pot să demonstrez nimic”, afirmă femeia.

Branduri renumite în lumea modei încalcă drepturile muncitorilor

Salarii la limita de jos, lucrul peste program sau fără contract de muncă și bonusuri plătite la negru - acestea sunt câteva dintre constatările Coaliției internaționale de ONG-uri și organizații sindicale din industria textilă Clean Clothes Campaign, care, de câțiva ani, semnalează că branduri renumite în lumea modei încalcă drepturile muncitorilor din industria de confecții din Europa de Est.

Corina Ajder, care activează de mai mulți ani în cadrul Clean Clothes Campaign, spune că salariul minim în Moldova este mult mai mic decât retribuția muncii muncitorilor din confecții din China și că mitul că „Made în China” este ieftin și bun nu este adevărat. De fapt „Fabricat în Europa”, de multe ori, înseamnă condiții și mai proaste de muncă, de salarizare.

„În privința orelor suplimentare am descoperit multe nereguli. Ele nu se plătesc, chiar și atunci când muncitorii stau la serviciu. Chiar fabrici care produc branduri renumite plătesc câte 100 de lei pe sub masă pentru zilele de sâmbătă și duminică. La unele fabrici, sarcina de muncă pentru salariu este atât de mare, încât muncitoarele nu o pot îndeplini în orele stabilite pentru ziua de muncă și atunci ele sunt nevoite să lucreze peste program sau în zilele de odihnă. Doar una din cele trei fabrici investigate plătește orele muncite peste program sâmbăta. Inspecția Muncii este complet inactivă. Nu am văzut niciun muncitor să ne povestească măcar despre o inspecție a Inspectoratului Muncii în ultimul an”, susține Corina Ajder.

Industria confecțiilor este un angajator și un exportator major al economiei Moldovei. Statisticile oficiale arată că în ultimii cinci ani exportul de confecții s-a triplat, iar aproape 80% din producția confecțiilor și textilelor sunt hainele care în proporție de 80-90%, sunt produse pentru export. De aici și deducția din raportul Clean Clothes Campaingn că fabricile moldovenești asigură doar forță de muncă ieftină pentru un profit relativ mic – un compromis pe care multe fabrici de confecții sunt nevoite să-l facă pentru a se menține pe piață.

Alexandra Can: „Investitorii nu trebuie să lucreze cu firme care practică munca la negru”

Directoarea Fabricii Artima, Alexandra Can, care este și președinta Asociației Patronale din Industria Ușoară (APIUS), recunoaște că există probleme la multe din întreprinderile private de confecții, dar susține că autoritățile, care ar cunoaște foarte bine situația, nu intervin suficient de prompt să contracareze munca la negru și sfidarea legislației muncii. „Eu știu că există concurență neloială, există întreprinderi care plătesc salarii în plic și au contabilități duble, dar îmi este greu să mă refer la sițuații concrete, pentru că aceste date nu sunt publice, chiar dacă se cunosc de către instituțiile statului. Autoritățile ar trebui să întreprindă măsuri pentru contracararea acestui flagel. Întrebarea e de ce aceste întreprinderi practică o activitate netrasparentă. Ele închiriază spații, au de plătit rate la bănci și atunci când mai trebuie să plătească tot felul de taxe, ajung să nu mai poată să se descurce”, afirmă antreprenoarea.

Femeile sunt cele mai vulnerabile 

Statisticile oficiale arată că 85 la sută din muncitorii din industria textilă din Moldova sunt femei. Numărul angajaților din sector în 2016, conform Biroului Național de Statistică, era de circa 18.300. Însă potrivit unui studiu recent realizat de Friedrich-Ebertr-Stiftung Moldova în comun cu Clean Clothes Campaign, numărul real al muncitorilor ar fi cel puțin de două ori mai mare decât cel raportat de statistica oficială. Corina Ajder spune că femeile se tem să vorbească deschis, de frică să nu-și piardă locul de muncă și sursa de venit. Chiar dacă este mică, e un colac de salvare pentru familiile acestora: „Am atestat o frică printre muncitorii cu care am vorbit. Problemele femeilor din acest domeniu sunt invizibile pentru publicul larg. Ele lucrează sistematic peste program, sunt docile și nu reproșează. Dar pe spatele lor, fabricile de branduri își fac avere. Dintre toți actorii despre care vorbim, brandurile sunt cele mai bogate în lume, cele mai profitabile. Ele ar putea mări salariile acestor muncitori și îmbunătăți condițiile de muncă. Și rolul guvernelor este important. Dacă toți și-ar face bine treaba, condiția angajaților din domeniul confecțiilor s-ar îmbunătăți”, a remarcat experta.

Sindicatele: „La aceste întreprinderi e greu să ajungi”

Angajații din industria ușoară ar putea mai lesne să-și apere drepturile dacă s-ar uni în asociații sindicale, spun experții Clean Clothes Campaign. Liderii sindicatului de ramură din Moldova susțin însă că la multe din întreprinderile private, mai ales cele cu capital străin, este destul de greu să pătrunzi ca să-i încurajezi pe oameni să se organizeze în sindicate care le-ar ajuta să-și negocieze salariile și condițiile de muncă. Nadejda Rusnac, preşedinta Federaţiei Lucrătorilor din Industria Uşoară, a încercat de mai multe ori, fără succes, să discute cu muncitoare de la diferite fabrici de producere a îmbrăcămintei, ca să le convingă să se organizeze într-un sindicat. „Acolo unde sunt organizații sindicale muncitorii sunt mai informați despre drepturile lor, pot negocia cu administrația salarii mai mari, anumite facilități, pot cere condiții mai bune de muncă, dar unde nu sunt – administrația face ce vrea. La întreprinderile unde nu sunt organizații sindicale se întâlnesc mai multe încălcări, cum ar fi munca la negru, fără contract legal, cu normă mai mare de muncă, peste program, fără remunerare adecvată. Sunt cazuri în care muncitoarele semnează contracte de muncă pe un termen anumit, șase luni de exemplu, după care continuă să lucreze, crezând că sunt angajate legal, dar ele sunt plătite la negru”, precizează Nadejda Rusnac. „La noi forța de muncă e foarte ieftină: dacă în alte țări angajatorii trebuie să plătească 300-500 de euro și mai mult unui muncitor, la noi plătesc 70 de euro. Pentru confecționarea unui sacou se plătește cinci-șapte euro, iar pentru o pereche de pantaloni - un euro/dolar. Cunosc un caz în care patronii au cerut trei dolari pentru o unitate, dar investitorii n-au fost de acord să plătească. Au găsit în altă parte cu 1,5 dolari și asta pentru că există companii care lucrează cu contabilitate dublă, nu declară totul și atunci le convine să ia comenzi la preț foarte mic. Trebuie elaborate acte normative, care să nu permită investitorilor să lucreze cu firme care nu au o contabilitate transparentă”, ne mai spune Nadejda Rusnac. Statisticile arată că angajații din industria ușoară au cel mai mic salariu pe economie, iar la pensionare au și cea mai mică pensie.  

Vicepreședintele Confederației Sindicatelor din Moldova, Sergiu Sainciuc, este de părere că  situația din domeniu și problemele angajaților trebuie să fie discutate de asociațiile patronale și sindicaliști, ca să negocieze convenții colective de muncă: „Aici patronatele și sindicatele trebuie să negocieze. Nimic nu încurcă asociațiilor patronale să discute situația din domeniu și să negocieze și să stabilească un cuantum pentru retribuire mai mare decăt cel prevăzut. Ne-am convins că acolo unde se negociază contractul colectiv de muncă, se respectă și drepturile angajaților, există niște garanții, care dacă nu se respectă, se merge în instanța de judecată”.

Clean Clothes Campaign face apel către brandurile de modă europene să se asigure că muncitorii în regiune și în Moldova primesc un salariu de cel puțin 60% din salariul mediu pe economie. Organizația continuă să monitorizeze situația în industria textilă din Republica Moldova și încurajează angajații să vorbească despre cazurile de încălcare a drepturilor muncii, astfel încât să poată fi elucidate situațiile problematice, dar și să se pună presiune pe agajatori să respecte drepturile angajaților.

Investigația a fost realizată în cadrul proiectului „Încălcarea drepturilor de muncă în Republica Moldova: investigații de presă”, implementat de Friedrich-Ebert-Stiftung Moldova în parteneriat cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Opiniile exprimate în aceste materiale de investigație aparțin autorilor și nu reprezintă în mod obligatoriu punctul de vedere al Friedrich-Ebert-Stiftung.

Investigaţii din aceeaşi categorie:

Articolul precedent la aceeaşi temă

Articolul următor la aceeaşi temă

Materialele de pe platforma www.anticoruptie.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Articolele publicate pe portalul www.anticoruptie.md sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Comentarii