Am spus de multe ori că sunt legalist. Cred în regulă și în ordinea socială dreaptă. Doar legea poate asigura bunăstare pentru toți, fără excluderi și fără privilegii. Dar uneori Constituția și legislația rămân în urmă față de voința populară. Și atunci poporul alege soluții mai radicale, iar politicienii se conformează.

Alegerile parlamentare din septembrie au confirmat un lucru simplu: în primul rând, oamenii au încredere în președinta țării, pentru sinceritatea și integritatea ei. În al doilea rând, au reconfirmat cursul european. Partidul de guvernare nu a fost mereu la nivelul așteptărilor, dar mesajul electoratului a fost clar: „avem nevoie de lideri în care să credem și de direcție europeană”.

Observatorii au vorbit despre reziliența democratică a scrutinului: participare decentă, gestionarea incidentelor de securitate cibernetică, control relativ bun asupra dezinformării. Dar și vulnerabilități: finanțări obscure, interferențe externe, narative toxice. În Parlament, cu o majoritate consistentă, apare inevitabil întrebarea: care sunt garanțiile de echilibru și control reciproc? Putem avea control parlamentar real și transparență guvernamentală, sau vom cădea în tentația abuzului majorității? Vom vedea.

Un exemplu interesant vine din zona legilor securității. Dezbaterile din 2023 – pe Legea SIS și pe Legea privind activitatea contrainformativă – și, mai ales, cele din 2025 pe noua Lege privind securitatea națională, au arătat că standardele legislative cresc. Spre deosebire de anii trecuți, acum vedem procese mai detaliate, texte mai elaborate, expertiză independentă luată în considerare. În nota la Legea securității naționale, recomandările DCAF - Centrului de la Geneva pentru Guvernarea Sectorului de Securitate sunt citate expres de mai multe ori – un semn bun că expertiza externă și modelele europene nu sunt doar „decorative”.

Pe 4 octombrie această lege intră în vigoare. Ea aduce mai multă claritate în organizarea sectorului de securitate, o abordare cuprinzătoare bazată pe drepturile omului, responsabilități distribuite mai eficient și sancțiuni mai bine justificate. În același timp, pârghiile Comandantului suprem se consolidează: prezidarea Consiliului Național de Securitate, coordonarea SIS și propunerea directorului, numirea directorului Stratcom și altele. Constituția permite. Poporul susține. Moldova face pași spre o formulă cu mai multe puteri prezidențiale.

Aceste transformări nu apar în vid. Războiul agresiv al Rusiei împotriva Ucrainei a accelerat reformele și integrarea europeană. Sprijinul partenerilor internaționali contează – aici Suedia este printre primii trei donatori importanți pentru consolidarea guvernării sectorului de securitate. Dar avansul Moldovei nu este „automat”. Exemplele altora ne arată că unele ferestre de oportunitate se închid repede – Georgia, de pildă, pare să fi ratat momentul.

Critica nu înseamnă negare sau distrugere. Analiza critică este, de fapt, instrumentul care ne permite să vedem unde legea rămâne în urmă și unde instituțiile nu-și fac treaba. Ea nu e confortabilă pentru cei la putere, dar este vitală pentru consolidarea democrației. Doar prin întrebări incomode și dezbateri reale putem evita erorile, abuzurile majorității și tentația de a guverna prin improvizații.

Procesul de democratizare nu se sprijină doar pe vot și pe legi noi, ci pe capacitatea de a învăța din greșeli și de a corecta derapaje. Când acceptăm critica și o transformăm în lecții, începem să construim instituții mai reziliente. Moldova are nevoie acum de acest exercițiu matur de reflecție și ajustare continuă. Altfel, riscăm să rămânem la jumătatea drumului – cu legi bune pe hârtie, dar cu practici slabe în realitate.

Concluzia mea: poporul cere justiție socială și o guvernare mai responsabilă. Uneori legea fundamentală întârzie să ofere soluțiile potrivite. Dar cu voință politică, cu expertiză adaptată la realitățile noastre și cu direcția europeană asumată, ordinea legală se poate alinia voinței populare. Așa arată reziliența democratică.

Până una-alta, Moldova merge înainte. Uneori pe cărarea legii, alteori pe scurtătura poporului.