Mulți dintre noi își amintesc gafa monumentală a lui Dodon din turul II al alegerilor prezidențiale din 2020, când i-a numit pe cei din diasporă „cetățeni de mâna a doua”, provocând în felul acesta o avalanșă de voturi în diaspora. Acum avem una din același registru, care sună în felul următor: „Va trebui să strângem cureaua... Trebuie să găsim finanțare pentru ca salariile și pensiile să fie plătite la timp.” Igor Dodon susține că este conștient de faptul că Uniunea Europeană va opri finanțarea pentru R. Moldova în cazul în care partidele proruse vor avea majoritatea după alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025. Această ieșire publică conține toate ingredientele unui autogol politic, iar beneficiarul direct este PAS, care poate transforma această declarație într-un cap de pod electoral pentru mobilizarea propriului electorat și al indecișilor.

Înainte de a analiza ultimele declarații ale lui Igor Dodon – pentru că nu e vorba doar de aceasta – trebuie să pornim de la o întrebare simplă: există o înțelegere tacită între PAS și PSRM? Este doar o coincidență că aceste două partide domină scena politică fără opoziție reală, sau asistăm la o polarizare atent controlată, care are ca scop eliminarea concurenței?

PAS a distrus complet dreapta PAS și se află în postura ideală: fără concurență, fără alianțe și cu susținere europeană solidă, se bate acum pentru o nouă majoritate parlamentară și o viitoare guvernare în galben. PSRM la rândul său, cu sprijin și complicitate instituțională, tinde să elimine orice formă de competiție pe partea stângă. Mai mult, gafele repetate ale PSRM și declarațiile lui Igor Dodon care întăresc mesajele pro-UE ale guvernării par să confirme că PAS are parte de un contracandidat perfect: slab, previzibil și convenabil.

Declarația că Moldova va pierde sprijinul financiar european în cazul victoriei pro-rușilor nu doar că este o gafă politică gravă, dar reprezintă o formă de autonegare electorală. Practic, Dodon își avertizează propriii alegători că un vot pentru el înseamnă sărăcie, izolare și criză. Sper să nu aveți dubii că PAS o va folosi ca pe un refren.

În paralel, Dodon lansează acuzații fără dovezi potrivit cărora Plahotniuc ar încerca să revină în politică prin Blocul Alternativa. Obiectivul nu este doar discreditarea lui Ion Ceban, ci și un mod de disculpabilizare după incidentul cu banii oferiți pentru PSRM. Știți acest epizod. Curios este că Ceban este atacat de Dodon după ce a fost declarat persona non grata în țările UE, iar tot mai multe voci susțin că nu fără contribuția președintei Maia Sandu. Autoritățile îl acuză pe edilul capitalei de complicitate cu rușii, iar pro-rușii – de colaborare cu oligarhul fugar Plahotniuc, căutat insistent de ruși. Să fie turnurile Kremlinului chiar atât de departe unul de altul? Mai înțelegeți ceva din toate astea?

Ieri, PCRM și-a anunțat intrarea în blocul de stânga, care mai are în componență, pe lângă socialiștii lui Dodon, și partidele conduse de Vasile Tarlev și Irina Vlah. Câteva zile mai devreme, CEC a interzis pentru 6 luni activitatea Partidului Socialiștilor (o formațiune diferită de PSRM), oficial pentru raportare eronată a cheltuielilor către autoritatea electorală; neoficial – și aproape evident – pentru a nu crea confuzie în rândul electoratului. Această decizie, aplicată cu sprijinul direct al CEC, eliberează terenul electoral în favoarea PSRM, iar indirect și în favoarea PAS, care preferă un singur adversar clar și controlabil. Este o strategie de monopolizare a scenei politice în doi, în care alegătorul este forțat să aleagă între două blocuri care nu mai au adversari credibili, ci doar victime.

Dacă punem cap la cap toate aceste fapte, apare întrebarea logică: sunt toate acestea simple greșeli ale lui Igor Dodon sau asistăm la un joc bine orchestrat? Dacă nu este o colaborare formală între PAS și PSRM, cu siguranță este o coincidență care le servește de minune amândurora. PAS rămâne partidul dominant pe dreapta, PSRM – pe stânga, iar orice voce alternativă este eliminată.

Cei doi mari poli, PAS și PSRM, joacă o competiție aparent dură, dar în realitate se ajută reciproc: își mențin imaginea de adversari direcți și, în același timp, elimină tot ce este în afara jocului. Pentru simplii alegători, asta înseamnă limitarea reală a dreptului de alegere, care este redus la o simplă iluzie. Pentru democrație, este un recul periculos. PAS și PSRM, prin consens tacit, vor să rămână singure pe scenă, iar alegerea este trot mai săracă.