Deși sistemul E-Dosar a fost creat pentru a asigura transparență și acces egal la actele din dosarele judiciare, în practică, realitatea este cu totul alta.

Într-o cauză în care am reprezentat partea intimată la Curtea de Apel Bălți, am constatat că niciun proces-verbal și nicio înregistrare audio a ședințelor de judecată nu au fost disponibile în E-Dosar. Deși prima instanță mi-a oferit acces complet la dosar și la toate înregistrările audio ale ședințelor din prima instanță, în apel acest drept a dispărut complet.

Am adresat o solicitare oficială Curții de Apel, iar răspunsul primit este grăitor: pentru că apelul a fost depus pe suport de hârtie de către partea adversă, nu s-a realizat conexiunea automată între dosarul de fond și cel de apel, iar instanța de apel nu a gestionat cauza prin E-Dosar. Acum, dosarul este marcat „încheiat”, iar accesul electronic este blocat — deși mandatul meu de avocat se află deja în dosar, ei pe lângă acest refuz, mi-au mai cerut odată mandatul.

Această explicație relevă o problemă sistemică gravă:

- Instanțele pot bloca accesul părților la înregistrările audio, invocând motive tehnice sau procedurale.

- Lipsa acestor înregistrări face imposibilă verificarea obiectivă a modului în care s-a desfășurat ședința de judecată.

- În decizii apar frecvent formulări și concluzii care nu corespund celor discutate în proces, iar fără acces la audio, contestarea obiectivă a hotărârii devine aproape imposibilă.

Am avut cauze în care, după ce am plătit taxa de 50 lei pentru copia înregistrării audio, discul era complet gol. Doar pentru că am avut și o înregistrare proprie am putut demonstra ulterior că judecătorul a modificat arbitrar declarațiile părții, schimbând sensul răspunsurilor.

Dar dacă nu am fi avut acea dovadă? Cum mai poate fi garantat dreptul la un proces echitabil?

Sistemul E-Dosar ar trebui să garanteze egalitatea armelor și transparența actului de justiție, nu să devină un instrument selectiv, folosit după bunul plac al instanțelor. Este inadmisibil ca accesul la înregistrările audio — singura dovadă autentică a ceea ce s-a spus în ședință — să depindă de formalități tehnice sau de interpretări administrative.

Știu că risc să fiu criticată sau chiar marginalizată de unii judecători — unii o fac deja, prin împiedicarea apărării drepturilor clienților mei.

Dar încă sper că, mai devreme sau mai târziu, acest sistem se va schimba. Fie prin reguli clare privind funcționarea E-Dosarului și a videoconferințelor, fie prin aplicarea lor uniformă.

Astăzi, din păcate, totul depinde de conveniența personală: dacă unui judecător îi place avocatul — îl acceptă; dacă nu, îi refuză participarea sau accesul.

Pentru ce am investit milioane în echipamente și tehnologii, sub lozinca „justiția mai aproape de cetățeni”, dacă totul se reduce la interpretări subiective?

E-Dosarul și videoconferințele nu sunt mofturi, ci instrumente moderne care ar trebui să reducă amânările, să aducă eficiență și transparență.

- Doar judecătorii care sunt cu adevărat transparenți, cei care nu au ce ascunde și care își fac munca cu bună credință, interpretează corect și aplică legea cu deschidere.

- Din păcate, avem foarte puține instanțe model în acest sens — și tocmai ele ar trebui luate ca exemplu.

- Într-un stat de drept, transparența nu se cere, transparența se oferă.

- Justiția nu poate fi „digitală” doar când convine sistemului, ci trebuie să fie accesibilă, verificabilă și responsabilă față de toți participanții.