Scrisoarea semnată de Veronica Dragalin demonstrează implicarea directă a politicului în justiție, în special în procesul de vetting, care avea ca scop declarat sterilizarea sistemului și reîncadrarea doar a magistraților onești. Dragalin nu se zgârcește să ofere nume, fapte și abateri cu efecte devastatoare pentru statul de drept.

Conform articolului 77 și 80 din Constituție, Președintele are un rol de echilibru și reprezentare, nu de decizie în justiție. Dragalin ne spune însă că:

• Președintele ar fi participat direct la ședințe în care s-a discutat influențarea sau înlocuirea procurorilor și judecătorilor care nu au trecut pre-vettingul.

• Ar fi cerut liste de „procurori corecți și integri” pentru a fi menținuți în sistem, ceea ce presupune o filtrare politică, fără obiective de integritate.

• Ar fi cerut reorganizarea Procuraturii Anticorupție după refuzul fostei șefe intrate în disgrație, de a coopera politic.

Aceste acțiuni depășesc clar mandatul constituțional al Președintelui, care nu are atribuții de control, selecție sau ingerință în activitatea procurorilor sau a judecătorilor.

Principiul separației puterilor (art. 6 din Constituție) garantează că nicio putere — legislativă, executivă sau judecătorească — nu poate interveni în atribuțiile celeilalte. Ce am aflat însă?

• Președintele a criticat public deciziile CSJ și a sugerat consecințe legale pentru magistrați;

• Guvernul a impus un mecanism de control indirect asupra instanțelor sau procurorilor;

• Puterea politică a folosit mijloace de presiune pentru a obține decizii favorabile din partea instituțiilor judiciare.

Drept consecință ne confruntăm cu o subminare a independenței justiției. Acest lucru pune în pericol nu doar procesul de vetting, ci și legitimitatea întregului sistem de drept. Mai ezitați acum să vă întrebați dacă rezultatele evaluării reflectă obiectiv integritatea profesională a judecătorilor și procurorilor? Sau dacă cei eliminați sau anchetați au fost corupți ori pur și simplu nu au dorit să se înregimenteze politic? Vă este frică că am putea să ne alegem, sau deja ne confruntăm, cu riscul instaurării unei justiții captive, în care independența este doar declarativă? Cred că ar trebui. Pentru unii care s-au declarat șocați acum câteva zile o să repet din nou. Acest tip de comportament este specific regimurilor autoritare.

Întreb pentru un prieten – cine ar trebuie să intre în pământ de rușine acum?

După toate aceste dezvăluiri întrebarea e dacă Președintele mai e un actor credibil în această reformă? Credibilitatea unui lider se măsoară prin respectarea limitelor legale și a independenței instituțiilor. Când ai un vetting dirijat politic; presiuni asupra procurorilor și judecătorilor; ignori deciziile instanțelor și ataci magistrații... președintele își pierde credibilitatea instituțională, devine parte a problemei, nu a soluției. În acest context, președintele se transformă într-un factor perturbator al statului de drept.

Dacă se demonstrează că implicarea Președintelui a dus la abuz de putere, trafic de influență, sau instigare la persecutare politică, aceste fapte pot constitui infracțiuni. Legislația noastră oferă un termen de prescripție de la 5 la 10 ani. Simțiți cum devine periculos? Dacă viitorul Parlament sau o viitoare majoritate parlamentară ar decide să redeschidă aceste cazuri, iar organele competente vor iniția urmărirea penală, ar putea urma suspendarea președintelui și organizarea unui referendum de demitere. Conform art. 89 din Constituție, Președintele poate fi suspendat dacă „încalcă grav prevederile Constituției”.

Ca și concluzie putem spune că implicarea Președintelui în măsluirea rezultatelor verificărilor procurorilor și judecătorilor este o încălcare gravă a Constituției, a principiului separației puterilor și a independenței justiției. Aceste fapte nu sunt prescrise automat și pot fi investigate în următorii ani, inclusiv de către o nouă conducere politică.

PS. Când un general roman se întorcea victorios și i se organiza un triumf la Roma, în spatele său, pe carul de aur, stătea un sclav care îi șoptea constant:

„Memento mori” – Amintește-ți că ești muritor.

Acesta era un gest de umilință controlată, menit să prevină aroganța și iluzia nemuririi sau a divinității, foarte periculoase în conducere.