Calea Ferată din Moldova (CFM), ajunsă anul acesta în incapacitatea de a plăti salariile angajaților, a ratat în anii precedenți venituri de peste 50 de milioane de lei de la darea în arendă a vagoanelor. Banii nu au ajuns în conturile întreprinderii de stat, ci în cele ale unor companii dubioase. Procurorii bănuiesc că patronii acestor firme au lucrat mână în mână cu șefii de la CFM.

Intermediarii de milioane

În perioada 2005-2007, CFM a transmis în arenda a trei companii private din Republica Moldova 800 de vagoane. Companiile, două dintre care fuseseră fondate cu doar jumătate de an înainte, au fost alese fără niciun concurs. Acestea au primit dreptul de a utiliza vagoanele marfare ale CFM până la sfârșitul anului 2008, contra unei plăți de arendă de 8,77 dolari pe zi, per unitate. În acea perioadă, în Rusia, acolo unde au ajuns aceste vagoane în subarendă, taxa de chirie era de circa 22,5 dolari pe zi pentru un vagon. În acest mod, jucând rolul de intermediar, cele trei firme au reușit în trei ani să încaseze venituri de zeci de milioane de lei.

Chiriașul datornic

Compania „Transpac-Service” a obținut, prin trei contracte de arendă semnate în 2005 și 2006, dreptul de a utiliza 210 vagoane ale CFM. Relațiile dintre această firmă și Calea Ferată din Moldova au fost din start complicate. Compania, care a transmis vagoanele în subarendă unor firme din Rusia, a avut mereu restanțe la plata chiriei față de CFM. Acest lucru însă nu a împiedicat-o să ceară în fiecare an restituirea TVA în valoare de circa un milion de lei, dar și să solicite în judecată ca CFM să-i compenseze cheltuielile suportate la reparația vagoanelor luate în chirie, circa două milioane de lei. Solicitarea firmei a fost satisfăcută de către judecători, iar CFM nu doar că nu și-a putut lua banii din arenda vagoanelor, ci s-a văzut nevoită să-i plătească chiriașului său datornic.

Operațiunea „vagoanele”

Din cauza restanțelor la plata arendei pe care le aveau „Transpac-Service” și celelalte două firme, la 1 decembrie 2008, CFM a decis să rezilieze contractele, solicitând să-i fie restituite vagoanele. „Transpac-Service” a refuzat să se conformeze cererii, motivând că nu are bani pentru a aduce vagoanele în Moldova, iar CFM a fost nevoită să mai dea un milion de lei pentru a recupera 94 de vagoane din cele închiriate de companie.

Aceste vagoane însă, aduse în Republica Moldova pe 24 iunie 2009, au reintrat în folosința CFM pentru o perioadă scurtă de timp. După numai cinci zile, Dispeceratul Central al Căilor Ferate din Ucraina le-a solicitat pentru a le exploata în Rusia. Îndată ce au ajuns pe teritoriul rusesc, vagoanele au fost confiscate de vameși pe motiv că „Atlantik” OOO (firma rusească ce le luase în subarendă de la „Transpac-Service” – n.r.) ar fi încălcat termenul-limită de export temporar a vagoanelor pe teritoriul Federației Ruse.

Pierderi de zece milioane de lei

În 2010, o echipă de juriști de la CFM s-a adresat Judecătoriei de Arbitraj a orașului Moscova cu solicitarea de a rejudeca dosarul prin care s-a decis confiscarea vagoanelor (estimate de magistrații ruși la circa 18,6 milioane de lei). „Atlantik” OOO s-a spălat rapid pe mâini, administratorul companiei, Alexandr Ratov, declarând în judecată că nu a semnat niciun contract de închiriere a vagoanelor și nici nu a eliberat nimănui procură pentru asta. Mai mult de atât, autoritățile ruse au constatat că „Atlantik” are adresă juridică fictivă. „Transpac-Service” a anunțat că e falită, iar Calea Ferată din Moldova a rămas și fără bani, și fără vagoane. 43 dintre acestea au fost vândute unei companii din Rusia care, în scurt timp, le-a revândut unei alte firme rusești. Astăzi, vagoanele moldovenești sunt obiectul unui alt proces de judecată în Federația Rusă, deja între doi agenți economic de acolo care își revendică dreptul de proprietate asupra acestora.

După trei ani de „afaceri” cu „Transpac-Service”, CFM s-a pomenit cu pierderi totale de circa 10 milioane de lei. Dintre acestea, 2,2 milioane de lei reprezintă plata de arendă neîncasată pentru vagoanele date în chirie; 279 de mii de dolari (circa 4,5 milioane de lei – n.r.) - despăgubire plătită pentru vagoanele confiscate de Rusia (valoarea acestora, estimată de conducerea CFM, este de 4,5 ori mai mică decât cea estimată în cadrul procesului de judecată din Rusia – n.r.); două milioane de lei – bani achitați de CFM pentru reparația vagoanelor; un milion de lei – cheltuieli pentru transportarea din Rusia a vagoanelor confiscate ulterior.

Un patron sărac și conturi goale

Compania „Transpac-Service” a fost fondată pe 10 noiembrie 2004, cu șase luni înainte de a încheia primul contract cu CFM. Firma își are sediul în apartamentul cu o odaie al administratorului, tot el asociat unic, Valeriu Colbasiuc, care a murit în februarie 2013. Deși administra o afacere de milioane, Colbasiuc avea un trai modest. Garsoniera era singura sa proprietate și i-a lăsat-o moștenire nurorii, Jana Colbasiuc, tot ea contabilă a „Transpac-Service”. Femeia susține că, în realitate, firma era administrată de o altă persoană, Alexandr Diulgher. Acesta avea drept de semnătură în firmă și a retras cei mai mulți bani din conturile „Transpac-Service”, fie sub pretextul de a achita niște credite contractate de companie, fie pentru a-și acorda sieși împrumuturi, fie pentru plata unor servicii, cele mai multe de închiriere auto.

La începutul lui 2014, când CFM a mers în judecată pentru a-și recupera banii pentru arendă și vagoanele pierdute, „Transpac-Service” avea conturile goale. Recent, firma a fost lichidată.

Ex-vicedirectorul CFM, bănuit de complicitate

„Transpac-Service”  este astăzi subiectul unui dosar penal pornit de Procuratura Generală a Republicii Moldova în noiembrie 2010 pe faptul cauzării de daune materiale în proporții deosebit de mari prin înșelăciune, săvârșite de factori de decizie din cadrul companiei.

Viorel Morari, şeful Secţiei conducerea urmăririi penale în organele centrale ale Serviciului Vamal şi MAI din cadrul Procuraturii Generale, ne-a comunicat că în dosar există două persoane bănuite –fostul vicedirector al CFM Vladimir Bagoev, care a semnat toate contractele de arendă cu „Transpac-Service”, și administratorul acestei firme, Alexandr Diulgher.

În prezent, procurorii sunt în așteptarea unei comisii rogatorii din Federația Rusă, care urmează să le ofere mai multe răspunsuri, inclusiv la întrebarea cum a fost posibil ca CFM să aducă din Rusia cele 94 de vagoane abandonate acolo de „Transpac-Service”, dacă la acel moment autoritățile ruse constataseră deja că „Atlantik” ar fi încălcat termenul de export temporar al vagoanelor. Amintim că vagoanele au fost confiscate de vameșii ruși abia după ce „Transpac-Service” a scăpat de responsabilitatea pentru ele.

În 2006, CFM avea transmise în arendă 1316 vagoane (22% din total). Dintre acestea, 822 au fost date în chirie la opt agenți economici din Republica Moldova, iar 494 – la trei agenţi economici din Federaţia Rusă. 

Un offshore-căpușă

O altă întrebare la care procurorii nu au încă un răspuns ține de rolul companiei offshore „Bellatrix Assets LLP” (înregistrată în Marea Britanie), prin intermediul căreia firmele din Rusia îi achitau companiei „Transpac-Service” pentru arendarea vagoanelor. O parte din bani erau transferați firmei din Moldova, restul rămâneau în conturile companiei offshore.

„Bellatrix Assets LLP” a fost fondată în iunie 2007 și și-a sistat activitatea în iulie 2011. Firma, care a activat doar în perioada în care „Transpac Service” și o firmă afiliată au făcut afaceri din darea în arendă a vagoanelor CFM, este fondată de o altă companie offshore și un cetățean al statului Panama, Mario Antonio Alvardo Castillo, care a apare în calitate de fondator la alte zeci de companii offshore.