Salariile moldovenilor sunt astăzi de peste două ori mai mari decât în anii ’90, însă pensiile abia recuperează puterea de cumpărare pierdută după prăbușirea economică de la începutul tranziției, constată expertul economic Veaceslav Ioniță, fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, într-o analiză economică recentă. 

La 34 de ani de la declararea Independenței, Republica Moldova a reușit un progres vizibil în ceea ce privește nivelul salariilor, chiar dacă economia în ansamblu rămâne fragilă. Potrivit lui Veaceslav Ioniță, salariul mediu al moldovenilor este acum de peste două ori mai mare decât la începutul anilor ’90 și cu aproximativ 40% mai mare decât în perioada sovietică.

Salariile oferă astăzi de 1,6–1,9 ori mai multă putere de cumpărare față de începutul anilor ’90, iar obținerea unor altor venituri, cum ar fi remitențele și veniturile non-salariale, a permis accesul la bunuri în proporție de până la 2,6 ori mai mult decât în 1991.

Datele totuși arată un decalaj considerabil între malurile Nistrului. Dacă până în 1995 salariile erau aproape identice, iar până în 2016 cele din stânga Nistrului erau chiar mai mari, din 2017 situația s-a inversat. „În prezent, salariul mediu pe malul drept este de cel puțin 15.800 de lei, în timp ce pe malul stâng abia atinge 7.200 de lei”, a precizat economistul.

Anterior, pentru alte instituții media, expertul menționa că pensia medie a crescut de la echivalentul a 95,6 ruble în 1990 până la 4.407 lei în 2025.  În termeni reali, pensiile revin la nivelul puterii de cumpărare din 1990 după peste trei decenii de pierderi, urmate de redresări solide. 

În timp ce nivelul de trai a cunoscut o îmbunătățire, migrația masivă continuă să limiteze potențialul de dezvoltare al țării. În paralel, sectoarele industrial și agricol rămân vulnerabile, înregistrând scăderi sau stagnări în ultimii ani.

Economistul mai estimează că, în 2025, Produsul Intern Brut, potrivit unor prognoze optimiste, ar putea crește cu 3%, ceea ce ar însemna o valoare de peste 348 de miliarde de lei. Chiar și așa, nivelul rămâne sub cel înregistrat în 1991, iar Republica Moldova „încă bate pasul pe loc”, după cum a subliniat Ioniță.