Analiza de Denis Cenușă, expert asociat la Expert-Grup, publicată în Buletinul de Politică Externă FES/APE

Instalarea noului Guvern de la Chișinău, condus de managerul de investiții Vasile Tofan, are loc la aproape zece luni după alegerile parlamentare din septembrie 2025. Numirea sa în funcția de prim-ministru era antici-pată încă de anul trecut, însă, la acel moment, președinta Maia Sandu i-a încredințat mandatul lui Alexandru Munteanu, al cărui guvern a rămas în funcție timp de opt luni.

La fel ca predecesorul său, Vasile Tofan provine din domeniul financiar. Timp de aproximativ 15 ani, acesta a activat în cadrul companiei de investiții Horizon Capital, înainte de a accepta funcția de prim-ministru în iulie 2026.

Cu votul a 53 de deputați ai majorității parlamentare, Tofan a devenit al patrulea prim ministru din perioada celor cinci ani de guvernare a Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS). Deși nu este membru al PAS și nu are o afiliere politică directă cu formațiunea, în 2025 a fost cofondator al Mișcării Civice „Europa 2028”, al cărei mesaj privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană s-a suprapus, în mare măsură, cu tema centrală a campaniei electorale desfășurate de PAS.

În linii mari, Vasile Tofan a optat pentru păstrarea actualei componențe a Guvernului, schimbările vizând doar portofoliile Agriculturii, Finanțelor și Sănătății. Potrivit informațiilor din spațiul public, unul dintre motivele pentru care a preluat aproape integral echipa ministerială este faptul că i s-ar fi oferit posibilitatea de a opera modificări ulterioare în componența Executivului, în funcție de performanța miniștrilor.

De la Milei la Moldova guvernată de PAS

Cu câteva zile înainte ca numele său să fie vehiculat public pentru funcția de prim-ministru, Vasile Tofan a prezentat un set de măsuri menite, în opinia sa, să contribuie la depășirea dificultăților economice ale Republicii Moldova.

Printre propunerile avansate s-au numărat reducerea cu 30% a aparatului administrativ, limitarea salariilor în sectorul public, privatizarea parțială a întreprinderilor de stat și reforma administrației publice locale prin instituirea a 40 de municipalități.

O parte dintre aceste propuneri amintesc de programul de reforme cu care economistul Javier Milei a câștigat alegerile prezidențiale din Argentina în 2023. După preluarea mandatului, Milei a implementat o serie de măsuri de amploare, inclusiv reducerea numărului ministerelor de la 18 la 9, eliminarea subvențiilor pentru energie și transport, liberalizarea unor prețuri reglementate și deschiderea către privatizarea unor companii din sectorul public.

În Argentina, aceste reforme au fost prezentate ca o încercare de a schimba modelul economic consolidat în timpul guvernelor peroniste din ultimii aproximativ 15 ani, pe fondul unei crize economice prelungite. În cazul Republicii Moldova, Vasile Tofan și-a asumat mandatul de prim-ministru după cinci ani de guvernare ai Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) și ai președintei Maia Sandu. În acest context, programul său de guvernare, intitulat „Economie europeană, stat eficient”, își propune să răspundă provocărilor economice și sociale acumulate în această perioadă și să accelereze procesul de reformă și modernizare a economiei.

O parte dintre dificultățile economice cu care se confruntă Republica Moldova sunt generate de contextul geopolitic regional. Agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei, atacurile cu drone asupra infrastructurii petroliere ruse și tensiunile din Orientul Mijlociu, inclusiv perturbările din zona Strâmtorii Hormuz, au amplificat incertitudinile economice și au afectat piețele energetice și comerciale.

Alte probleme, inclusiv cele legate de deficitul bugetar, sunt asociate cu disfuncționalități în administrarea sectorului public. În ultimele luni, acestea au fost reflectate în dezbaterile publice generate de situația de la legate de MoldAtsa și de nivelul unor salarii din sectorul public, considerate disproporționat de mari în raport cu salariul mediu pe economie.

Amploarea acestor controverse l-a determinat pe noul prim-ministru să propună plafonarea salariilor din sectorul public, cu scopul de a transmite un mesaj de echitate socială și de a limita presiunile asupra bugetului de stat. În acest sens, secretarul general al Guvernului, Alexei Buzu, a fost însărcinat să prezinte soluții până la sfârșitul lunii iulie 2026, iar premierul și-a asumat monitorizarea acestui proces.

Într-un context în care peste o treime din populație trăiește sub pragul sărăciei, iar creșterea economică rămâne modestă, tema echității sociale capătă o importanță tot mai mare în dezbaterea publică. Potrivit sondajelor de opinie, 64% dintre cetățeni consideră că Republica Moldova se îndreaptă într-o direcție greșită. În acest climat, opoziția dispune de condiții mai favorabile pentru a mobiliza cetățenii în jurul protestelor antiguvernamentale, inclusiv pe tema tarifelor la gazele naturale, chiar la începutul mandatului Guvernului Tofan.

Programul lui Tofan – deziderat vechi, soluții semi-radicale

Ideile centrale ale programului de guvernare, cu care Vasile Tofan a fost investit în funcție, au doi piloni majori. Unul vizează construirea unui stat eficient, care să amelioreze condițiile de viață, iar celălalt urmărește repornirea economiei și aderarea la UE.

La capitolul relansării economice sunt prevăzute politici care previn reglementarea excesivă și controalele inopinate ale mediului de afaceri, digitizarea și industrializarea, atragerea fondurilor private, reforma fiscală și utilizarea mai eficientă a activelor statului. Guvernul își propune să investească în interconexiuni și eficiența energetică pentru a reduce costurile de producție, însă problema majoră este transparența scăzută în achizițiile de gaze naturale și, respectiv, administrarea costisitoare a întreprinderilor de stat din sectorul energetic. Sugestiile opoziției de a primi acces la procesul de achiziții de gaze naturale și, respectiv, de a reduce costurile administrative la Energocom și Moldovagaz S.A. pot avea efecte pozitive asupra stabilizării tarifelor la energie în lanț, favorizând economia în ansamblu. Însă, pentru a ține piept șocurilor energetice mai ușor, noul guvern a sugerat revizuirea trimestrială a tarifelor, pentru a le ajusta potrivit conjuncturii din domeniu.

Cea de-a doua dimensiune care va testa eficiența Guvernului condus de Vasile Tofan este procesul de aderare la Uniunea Europeană (UE). Executivul și-a stabilit două obiective ambițioase: finalizarea negocierilor de aderare și încheierea Tratatului de Aderare până la sfârșitul anului 2028, respectiv aderarea propriu-zisă la Uniunea Europeană în anul 2030. Cu toate acestea, programul de guvernare lasă în plan secund două aspecte care vor influența decisiv parcursul european al Republicii Moldova.

În primul rând, atingerea obiectivului european întâmpină un obstacol cu implicații geopolitice majore: cuplarea parcursului european al Republicii Moldova cu cel al Ucrainei. Spre deosebire de Republica Moldova, parcursul de aderare al Ucrainei este influențat de o serie de dosare sensibile, precum protecția drepturilor minorităților naționale (în relația cu Ungaria și, eventual, cu România, în cazul în care Partidul AUR vine la putere în urma unor alegeri anticipate), interpretarea unor evenimente istorice (Polonia) sau implicațiile extinderii asupra sectorului agricol (Franța, Spania, Polonia ș.a.).

Deși o eventuală decuplare a Republicii Moldova de Ucraina ar putea permite deschiderea mai rapidă a tuturor capitolelor de negociere, Chișinăul nu va putea evita asumarea și publicarea pozițiilor sale de negociere în domenii sensibile, precum regimul achiziționării terenurilor de către cetățenii Uniunii Europene.

O altă provocare cu care Guvernul se va confrunta este gestionarea conflictului transnistrean. Nerezolvarea acestuia ar putea întârzia procesul de aderare la Uniunea Europeană, chiar dacă, ipotetic, toate capitolele de negociere ar fi închise provizoriu.

În acest context, Guvernul propune operaționalizarea Fondului de Convergență pentru politicile de reintegrare. Legislația aferentă Fondului urmează să intre în vigoare în luna august 2026, iar funcționarea acestuia va depinde atât de resursele alocate din bugetul public, cât și de granturile externe.

Chiar dacă Fondul va deveni operațional, perspectivele procesului de reintegrare vor depinde și de deschiderea administrației de la Tiraspol. Până în prezent, aceasta s-a opus inițiativei, pe care o consideră o măsură unilaterală.

Totodată, Uniunea Europeană s-a arătat rezervată față de perspectiva extinderii cu state care au conflicte teritoriale nesoluționate, cu excepția cazului Ciprului.

Ce urmează?

Guvernul condus de Vasile Tofan are la dispoziție mai puțin de doi ani pentru a reabilita imaginea PAS înaintea alegerilor locale din 2027 și a celor prezidențiale din 2028.

În această perioadă, presiunile din partea opoziției vor crește, pe fondul nemulțumirilor publice legate de lipsa meritocrației în sectorul public, tarifele din sectorul energetic, reforma administrativ-teritorială și reforma politicii fiscale, care ar putea genera efecte inflaționiste și costuri suplimentare pentru mediul de afaceri. În același timp, mai multe crize s-au suprapus – economică, hidrologică, energetică și de încredere în actul guvernării.

Această conjunctură va pune la încercare capacitatea Guvernului Tofan de a relansa economia și de a genera resursele necesare pentru reechilibrarea „contractului social”, afectat de evoluțiile din perioada de după 2022. În caz contrar, există riscul intensificării protestelor antiguvernamentale, care ar putea deveni principalul factor de mobilizare electorală în favoarea opoziției, fie la alegerile ordinare, fie în eventualitatea unor alegeri anticipate, dacă situația se va deteriora.

Pe de altă parte, eventuale progrese în procesul de reintegrare a țării și stabilizarea situației din Găgăuzia ar putea consolida capitalul de încredere al Guvernului Tofan. Totuși, efectele unor asemenea reușite ar putea fi limitate în timp dacă gestionarea problemelor socio-economice nu va deveni o prioritate imediată pe agenda Executivului.