De la izbucnirea războiului din Ucraina, Republica Moldova s-a confruntat cu unul dintre cele mai mari fluxuri de persoane strămutate din istoria sa. În perioada cuprinsă între 24 februarie 2022 – data declanșării conflictului armat din Ucraina – și 31decembrie 2024, un număr total de 1.837.411 cetățeni ucraineni au intrat pe teritoriul Republicii Moldova. Zeci de mii au rămas pentru perioade mai lungi, mulți dintre ei fiind găzduiți în centre de plasament temporar. Cum sunt respectate drepturile acestora și cât de conforme sunt politicile naționale cu standardele internaționale? Un nou raport al Avocatului Poporului, elaborat în parteneriat cu UNHCR Moldova, analizează evoluția sistemului de cazare în perioada 2022–2025, evidențiind atât progresele, cât și problemele rămase nerezolvate.

Între 2022 și 2025, capacitatea centrelor de plasament temporar din Republica Moldova a înregistrat o scădere constantă, de la 93 de centre în primele luni ale crizei umanitare la doar 25 în mai 2025.

Astăzi, aproximativ 75–80 de mii de refugiați se mai află în țară, dintre care doar câteva mii sau aproximativ 1,5% din totalul beneficiarilor de protecție temporară înregistrați în Republica Moldova încă depind de cazarea oferită de stat în centrele de cazare active și organizațiile partenere.

Aceste centre funcționează în locații diverse, precum cămine universitare și școlare, spații puse la dispoziție de organizații neguvernamentale, comunități religioase sau alte entități implicate în gestionarea situațiilor de urgență umanitară.

Cum le sunt respectate drepturile acestor oameni? Răspunsul vine din raportul tematic lansat de Avocatul Poporului: „Respectarea drepturilor omului în Centrele de plasament temporar pentru persoane strămutate de pe teritoriul altor state. Evoluția politicilor și practicilor de cazare în perioada 2022 – 2025”, elaborat în contextul angajamentelor asumate de instituție în baza parteneriatului cu UNHCR Moldova, pentru perioada 2023–2026.

Analiza prezentată în acest raport urmărește nu doar o descriere a situației actuale, ci și evaluarea conformității politicilor și practicilor naționale cu standardele internaționale în domeniul drepturilor omului, oferind o perspectivă critică și orientată spre soluții.

Raport tematic examinează modul în care autoritățile Republicii Moldova gestionează cazarea și condițiile de viață în centrele de plasament temporar pentru persoanele strămutate de pe teritoriul altor state, pe parcursul anilor 2022-2025. În document sunt subliniate atât îmbunătățirile semnificative, cât şi probleme persistente, recomandându-se intervenții clare pentru armonizarea politicilor cu standardele internaționale de drepturile omului.

Raportul arată că, în ultimii trei ani, autoritățile au făcut pași importanți în organizarea sistemului de cazare – de la adaptarea legislației, până la o mai bună coordonare între instituțiile implicate în gestionarea crizelor, precum migrația, protecția socială și autoritățile locale.  

Totuși, progresele coexistă cu probleme serioase. Condițiile de cazare nu sunt întotdeauna conforme cu standardele minime de demnitate umană și acces la servicii de bază; există variații mari între centre, în ceea ce privește spațiul disponibil, igiena, accesul la asistență medicală și facilități pentru grupurile vulnerabile. Raportul indică faptul că nu toate centrele respectă aceleași norme, ceea ce duce la situaţii de tratament inegal, că lipsește infrastructura pentru persoanele cu dizabilități, beneficiarii centrelor au acces limitat la servicii medicale și juridice. În document se mai menționează lipsă de transparență în alocarea locurilor și deciziile legate de cazare, precum și greutăți în accesul la informații și servicii juridice.

Ombudsmanul recomandă adoptarea unui cadru legal unitar care să reglementeze în mod explicit standardele minime pentru centrele de plasament temporar, incluzând criterii de calitate şi proceduri de verificare. Se recomandă asigurarea echității în tratament — ca toate centrele aplicabile să ofere aceleași servicii, fără discriminare, adaptate nevoilor celor mai vulnerabili. Printre recomandări se numără îmbunătățirea infrastructurii (spațiilor de locuit, sanitației, facilităților pentru persoane cu dizabilități), mai multă transparenţă și implicarea persoanelor strămutate în procesul decizional.

Raportul accentuează că protecția persoanelor strămutate nu trebuie privită doar ca o reacție la urgență, ci ca o politică publică de durată, ancorată în respectarea demnității și drepturilor fundamentale ale fiecărui individ.

Alte detalii din Raport, AICI.