Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (ANSA) avertizează și reamintește operatorilor economici că, aditivul alimentar E171, cunoscut sub numele de dioxid de titan, nu mai este autorizat pentru utilizare în produsele alimentare din Republica Moldova, începând cu data de 7 martie 2024. Totuși, produsele alimentare cu conținut de dioxid de titan, care au fost introduse pe piață până la intrarea în vigoare a modificărilor respective, puteau fi menținute în circulație până la expirarea termenului de valabilitate al produsului sau până la epuizarea stocurilor.

Decizia este bazată pe avizul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară, care  a concluzionat că E171 nu mai poate fi considerat un aditiv alimentar sigur.

„Având în vedere că de la intrare în vigoare a ultimilor modificări la actele normative menționate supra, au trecut un termen de mai bine de 09 luni, ANSA va spori controlul asupra produselor alimentare aflate pe piață, inclusiv la punctele de trecere la frontieră, pentru a evalua riscul de conținut de dioxid de titan”, menționează ANSA.

Dioxidul de titan se utilizează pentru a conferi o culoare albă multor produse alimentare, de la produse coapte și paste tartinabile, până la supe și sosuri, sosuri pentru salate și suplimente alimentare. Totuși,aditivul alimentar E171 rămâne a fi autorizat pentru utilizare în medicamente, atât în Uniunea Europeană, cât și în Republica Moldova.

După efectuarea unei analize a tuturor dovezilor științifice relevante disponibile, EFSA a concluzionat că nu poate fi exclusă o preocupare privind genotoxicitatea particulelor de TiO2. Pe baza acestei preocupări, experții EFSA nu mai consideră dioxidul de titan sigur atunci când este utilizat ca aditiv alimentar. Aceasta înseamnă că nu se poate stabili o doză zilnică acceptabilă (DZA) pentru E171.

Franța, a fost prima țară din Europa care a decis suspendarea acestui aditiv.

În martie 2021 grupul EFSA  a ajuns la concluzia că, deși absorbția gastrointestinală a particulelor de TiO2 este scăzută, acestea se pot acumula în organism. Studiile privind toxicitatea generală și asupra organelor nu au indicat efecte adverse ale aditivului  E 171 până la o doză de 1.000 mg/kg greutate corporală/ pe zi, nici cu TiO2 NPs (> 30 nm) până la cea mai mare doză testată de 100 mg/ kg corp pe zi. Nu s-au observat efecte toxice asupra reproducerii și asupra dezvoltării până la o doză de 1000 mg E 171/kg corporală/e zi, cea mai mare doză testată în studiul EOGRT. În ceea ce privește genotoxicitatea, grupul a concluzionat că particulele de TiO2 au potențialul de a induce ruperi ale catenei ADN și leziuni cromozomiale, dar nu și mutații genetice. Nu a fost observată nici o corelație clară între proprietățile fizico-chimice ale particulelor de TiO2 și rezultatul testelor de genotoxicitate fie in vitro, fie in vivo.

Nu a putut fi identificată o valoare limită pentru dimensiunea particulelor de TiO2 în ceea ce privește genotoxicitatea. Nu a fost disponibil niciun studiu conceput adecvat pentru a investiga potențialele efecte cancerigene ale TiO2.

Evaluarea EFSA este legată de riscurile TiO2 utilizat ca aditiv alimentar, nu de alte utilizări.

Un studiu efectuat asupra disponibilității sistemice orale a aditivului E 171 a fost realizat de Pele și colab. (2015) pe 8 voluntari (7 au finalizat studiul). Participanții la studiu au inghițit câte două capsule conținând 50 mg de E 171 cu 250 ml apă. Probele de sânge au fost prelevate la 0, 30 min și 1, 1,5, 2, 3,6, 8 și 10 ore după ingestie. Ceaiul și cafeaua cu lapte și/sau zahăr au fost permise de la 2 ore după ingerare. Picăturile de sânge au fost răspândite pe o lamă de sticlă și protejate de uscare. Au fost detectate particule prin microscopie ușoară cu o mărire de 100 de ori și apoi de 400 de ori folosind un condensator de câmp întunecat. Această metodă a putut fi efectuată numai în probele a cinci din cei șapte subiecți din cauza coagulării sângelui în mostrele de la doi dintre subiecți. Gradul de reflectare (0, 1, 2 și 3) a fost folosit ca măsurare semicantitativă a  numărului de particule de TiO2.

A fost măsurată concentrația totală de Ti din sânge. Autorii au observat că există două căi de absorbție a particulelor în intestinul uman, una în duoden/jejun și una în colon. Cea mai mare concentrația de Ti determinată sânge la orice participant la studiu, a fost de aproximativ 11 ng/mL (la 6 ore). După aceea, concentrația de Ti din sânge a scăzut la aproximativ 5 ng/mL la 10 ore după administrare. Cercetătorii au ajuns la concluzia că, după administrarea orală a 100 mg E 171 la voluntari (oameni) concentrația de Ti din sânge și numărul de particule au crescut, demonstrând disponibilitatea sistemică orală a TiO2, conform infocons.ro.