Guvernul Federației Ruse va achita din bugetul public 130.550 de euro drept despăgubiri în șase cauze ce țin de încălcarea drepturilor omului în regiunea transnistreană. Deținerea în condiții inumane și degradante, încălcarea dreptului la libertate și siguranță, a dreptului la un proces echitabil, a dreptului la un remediu efectiv și a libertății de circulație sunt încălcările admise de Guvernul Federației Ruse, constată Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. 

Înalta Curte a dispus încasarea sumei de 121.550 de euro cu titlu de prejudicii morale și 9.000 de euro costuri și cheltuieli pentru reprezentare din contul Federației Ruse.

Asociația Promo-LEX, care a reprezentat la CEDO reclamanții în toate cele șase cauze, susține că în primul caz este vorba despre Vitalii Beșleaga și Serghei Bevziuc, cofondatori ai societăți de producere și realizare a apei minerale terapeutice Varnița Unicum, care la 15 noiembrie 2013 au fost răpiți de angajații așa-numitului „comitet de anchetă al rmn”, cu aplicarea violenței fizice. La 4 noiembrie 2014, așa numita Judecătorie supremă de la Tiraspol a dispus eliberarea oamenilor de afaceri. Imediat după eliberare din penitenciarul din satul Hlinaia, cei doi au fost răpiți și transportați într-o direcție necunoscută de persoane înarmate, cu cagule pe cap, care au venit la penitenciar cu mașini fără numere de înmatriculare. Vitalii Beșleaga și Serghei Bevziuc au fost eliberați la 1 decembrie 2014.

Cea de-a doua cauză îl vizează pe Alexandru Ursu, fost ofițer operativ de sector al postului de poliție Hagimus al CPR Căușeni, care a fost deținut în perioada iulie 2009 – noiembrie 2012, în închisoarea din satul Hlinaia, regiunea transnistreană. Acesta a fost răpit, la 21 iulie 2009, de către reprezentații milițieni de la Tiraspol și acuzat de fals în acte și escrocherie, la procurarea unui bun imobil în stânga Nistrului.

În cauza Boltenco, reclamantul a fost reținut, în anul 2005, pentru presupuse acuzații de „sustragere de la locul de muncă”. Din cauza condițiilor în care era deținut, dar și a lipsei asistenței medicale, starea sănătății sale s-a agravat continuu. Reclamantul a suferit un atac de cord, care nu a fost tratat corespunzător. El a fost deținut timp de opt ani și a fost eliberat în decembrie 2014.

A patra cauză este cea a lui Ivan Samatov, înrolat forțat în „armata” din regiunea transnistreană în anul 2005, unde a fost supus tratamentelor inumane și degradante și obligat să efectueze diverse munci în favoarea ofițerilor. Din cauza maltratărilor continue, Samatov a părăsit unitatea militară. Ulterior acesta a fost reținut de miliție și readus în aceeași unitate militară, unde maltratările au continuat. Pentru „dezertare”, reclamantul a fost condamnat la cinci ani de detenție.

În cauza Petiș și alții, reclamanții au fost arestați de miliție și plasați în detenție, între 27 și 31 august 2009, iar în ultima cauză este vorba de Elena Dobroviţcaia, care a fost răpită de miliţia de la Bender, în iunie 2010, și ținută ostatică pentru că mama acesteia nu s-a prezentat la anchetator. Ea a fost eliberată la câteva zile după ce cazul său a fost făcut public.