Planul B: „Guvernul dacă va cădea, tot în picioare va cădea”
De ce capcana lui Igor Dodon? Pentru că nimeni nu mai pune la îndoială faptul că guvernul Chicu este gestionat, de facto, de președintele Igor Dodon. Acesta este modelul pe care îl preferă actualul șef al statului și pentru care va căuta metode de instaurare a unui regim prezidențial. Cum ar fi, de exemplu, modelul Lukashenko sau, mai „relevant” - Erdogan. Cel puțin, asta a menționat președintele RM în cadrul monologului săptămânal „Președintele răspunde”.
Revenim dar la dezbaterile care au generat actuala caniculă și în spațiul politic moldovenesc – angajarea răspunderii Guvernului (art.106 din Constituție). Se întâmplă exact în contextul în care opoziția parlamentară îi solicită demisia actualului Guvern, rămas, în condiții scandaloase și enigmatice, cu doar 49 de voturi pro.
Adoptarea unui proiect de lege, pe această cale, reprezintă nu numai o măsură de ocolire a regulilor procedurii legislative, dar şi o modalitate ultrarapidă, generată de împrejurări excepţionale, de adoptare a legii. Nu pot face însă obiectul asumării răspunderii Guvernului orice proiecte legislative. Era oare o urgență legislativă direcționarea celor 72 de milioane de lei pentru proiectul „Arena”? (Un gen de „chef pe timp de ciumă”).
Opoziția invită guvernul, care vrea cu tot dinadinsul să ocolească regulile procedurii legislative, la dezbaterea tradițională a respectivelor rectificări din bugetul țării, argumentând că ar avea soluții mai bune.
De ce Guvernul ocolește, totuși, Legiuitorul?
Nu cred că motivul autentic ar fi lunga procedură legislativă. Cunoaștem cu toții cum, bunăoară, fără dezbateri și întrebări, proiectul de lege privind schimbarea sistemului electoral a fost votat, la 20 iulie 2017, de către socialiștii și democrații din Parlament timp de aproximativ cinci minute.
Asumarea responsabilității de către acest guvern este o adevărată capcană pentru opoziție. Pe de o parte – propuneri pe care, dacă opoziția nu le susține, va arăta prost în fața medicilor, care așteaptă salarii majorate, în fața agricultorilor care așteaptă sprijin de la stat. Dacă le susține, cu anumite modificări și eliminări, atunci îi prelungește „viața politică” a actualului guvern, care ne-a dat mari bătăi de cap pe timpul pandemiei, care se chinuie, dar fără succes, să ne scoată din criza pandemică, dar cu care șeful statului va intra flancat pe frontul electoral deschis în toamna.
Atenție, că nici în primul caz, nici în al doilea, guvernul Chicu nu are ce pierde. Așadar, capcana a fost pusă. Si, vorba premierului român Ludovic Orban, aflat în ceas de demisie: „Guvernul dacă va cădea, tot în picioare va cădea!”. Asta cred o vrea, ca plan B, guvernarea socialist-democrată. Opoziția hâtră s-a orientat și ea.
Președinta PAS a postat duminică pe pagina sa de Facebook un text cu următorul conținut: „Legile trebuie votate în Parlament. Fracțiunea PAS o să voteze un buget care presupune salarii mai mari pentru medici, compensații pentru pierderile din agricultură, ajutoare pentru economie și eliminarea cheltuielilor inutile”. Deci, alibi-ul electoral este asigurat. Mai mult, ex-premiera este convinsă și de faptul că „astăzi se vor găsi 51 de voturi în susținerea unui buget pentru oameni, iar Guvernul lui Dodon trebuie să nu mai facă circ și să-și dea demisia”. Și lupul sătul, și oaia întreagă, cum s-ar spune.
O întrebare logică: dacă se găsesc 51 de voturi pro, atunci de ce să-și dea demisia Guvernul? Inteligentă și șmecheră, deopotrivă poziție. Jocuri, șantaj, circ, șmecherii… Cu așa „instrumentar” electoral avem foarte puține șanse să ajungem în rândul națiunilor europene.
Scrutinul de la 1 noiembrie le-a sucit mintea unor actori politici doar spre miza electorală. Cât de complicat este, totuși, să înțelegem și să credem în sinceritatea politicienilor noștri.
P.S. Între timp, în Europa încep să cadă capetele înalților oficiali care au gestionat prost criza pandemică. Și asta, desigur, de asemenea, din calcule electorale. Președintele Emmanuel Macron l-a jertfit, zilele acestea pe premierul francez Edouard Philippe.
Comentarii