Uzina din Rîbnița - groapa de fier vechi a Ucrainei pe timp de război
Războiul din Ucraina a crescut enorm producția de metal la combinatul din Rîbnița. Astfel, fierul vechi a ajuns să circule dintr-o „zonă fierbinte” - cea a Donbasului, într-o altă regiune „gri” - cea a nerecunoscutei Transnistrii. Mii de vagoane cu fier vechi au ajuns, anul trecut, în regiunea de est a Moldovei, de aproape 30 de ori mai mult decât în 2014. Zeci de companii ucrainene au „topit” la greu metal în regiunea transnistreană, în timp ce însăși Ucraina se confrunta cu o lipsă a fierului uzat, fapt confirmat și de producătorii de metal, care i s-au plâns până și premierului. Culmea e că anume printr-un ordin al Executivului de la Kiev au fost introduse cote la exportul de fier uzat și desemnați deținătorii de licențe pentru această operațiune. Drept urmare, cel mai mare exportator din Ucraina a ajuns o companie din paradisul fiscal al Panamei.
Cine se ocupă de exportul de fier vechi
Până nu demult, fierul vechi era colectat, prelucrat și depozitat în Ucraina doar cu licență, care era acordată de guvern. Aceasta era dată celor mai demni, de încredere și avuți oameni de afaceri. Potrivit specialiștilor, într-o economie normală este aproape imposibil de colectat o cantitate atât de mare de fier vechi, așa cum s-a întâmplat în 2015, în Donbas. Și asta pentru că metalul uzat provine din investiții capitale, adică în procesul retehnologizării, când utilajul vechi este înlocuit cu altul nou. La fel, fierul vechi apare atunci când sub „tăișul războiul” e pusă tehnica militară și obiectivele industriale distruse. În condițiile în care Ucraina intrase în război, nu era clar unde și cine utilizează tehnica militară și alte bunuri deteriorate pe teritoriul operațiunii antiteroriste (ATO). Am căutat răspunsul la Serviciul de Securitate al Ucrainei.
Referindu-se la articolul 9 din Legea cu privire la Apărare, Serviciul de Securitate ne-a comunicat că atribuțiile privind stabilirea procedurii de realizare și utilizare a armamentului și echipamentelor militare, a altor bunuri ale Forțelor Armate ale Ucrainei (FAU) sunt date Cabinetului de Miniștri al Ucrainei. Astfel, se profilează o schemă de corupție, prin care companii „verificate” obțin de la „organul colectiv” cote pentru exportul de fier vechi, în timp ce altele, având cantități suficiente de bani, îl colectează.
Afaceri prin off-shore-ul din Panama
În 2015, Ministerul Dezvoltării Economice și Comerțului al Ucrainei (MDEC) a uitat să publice pe site-ul său informația despre companiile care au obținut cotele pentru export. Nici în luna aprilie 2016 nu se știa cine vinde în afara țării fierul vechi provenit din tehnica de luptă ieșită din funcție. Cercetările noastre au dus la exportatorul cu cel mai mare volum de fier vechi comercializat, 150 de mii de tone, operațiuni efectuate de întreprinderi asociate ale companiei „Ukr Met”, înființată de un off-shore din Panama, care este asociată cu fiul cel mare al președintelui fugar Ianukovici. Această companie are propriile sale ateliere de lucru în orașele Donețk, Yasinovataya, Makeyevka, Gorlovka (toate în zona de ATO, vezi harta) Krasnoarmeysk, Kurakhovo, Konstantinovka, Dzerzhinsk. Astăzi, oficiul ei este deschis în Mariupol. Ea a apărut încă în 2004, însă după reînregistrarea din martie 2011, într-o perioadă scurtă a acaparat aproape un sfert din piață (în 2012, cifra ei de afaceri a depășit 3,3 miliarde grivne, profitul net – 200 mii grivne). În 2013, compania a preluat aproape jumătate din piața fierului vechi. În 15 regiuni au fost deschise depozite și filiale. Cele mai mari întreprinderi de stat: Şantierul Naval „61 comunarzi” din Nikolaev și Uzina de reparații a vagoanelor din Darnița „împărțeau” fierul vechi cu întreprinderea „Ukr Met”. Pe site-ul său, care nu a mai fost moderat de mult timp, firma anunța: „În afara cerințelor piaței interne, «Ukr Met» asigură în mod stabil cu volumele necesare de fier vechi siderurgic Uzina Metalurgică Moldovenească".
Există și alți „norocoși" care, în anul 2015, au importat mii de tone de deșeuri feroase în Moldova, prin segmentul necontrolat al frontierei din regiunea transnistreană. Este vorba despre companii din grupul „Promresurs", care este asociat cu fostul ministru ucrainean al politicii industriale, Valery Mazur, și „Єvroіnvest metal" asociată cu iranianul Ali Mohammad Hani Omran. Ei au reușit să obțină o cotă de 100 000 tone care au fost trimise în regiunea transnistreană.
La sfârșitul lunii martie, MDEC a distribuit exportatorilor încă o parte a cotelor, în volum de 280 320 tone, față de volumul anterior - 143,8 mii tone, ceea ce constituie aproape 0,5 mil. tone sau aproape jumătate din cota anuală. Ministerul nu a făcut publice numele companiilor care au primit aceste cote. Anterior, toată informația cu privire la companiile care primeau cotele de export, era clasificată, și aceasta oferea teren pentru abuzuri și speculații în public. Cu toate acestea, ministerul a făcut lobby pentru adoptarea deciziei Cabinetului de Miniștri privind transparența informațiilor ce se conțin în documentele depuse de companii pentru înregistrarea contractelor economice externe pentru exportul de deșeuri metalice. Dar membrii Cabinetului l-au „făcut praf” pe ministrul Abromavicius, astfel încât este puțin probabil să devină clar ce companii au pretins la cote și cât au primit până la urmă.
Uzina din Rîbnița a lucrat, în 2015, mai mult ca niciodată
Un lucru este cert: anul trecut, deșeurile metalice din Ucraina au fost transportate dintr-un „punct fierbinte”, Donbas, într-o altă zonă "gri" - pe teritoriul nerecunoscutei Transnistrii, unde de un sfert de secol există un conflict înghețat cu Moldova. Încă de la lansarea sa în anul 1989, uzina din Râbnița nu a avut un asemenea plan de producție. În anul 2015, din Ucraina au ajuns la topit 3 909 de vagoane de fier vechi. Asta în timp ce în 2014 au fost numai 139. Ținând cont de faptul că Moldova nu controlează frontiera sa cu Ucraina în regiunea transnistreană, ne putem baza doar pe cifrele furnizate de întreprinderea „Calea Ferată” de la Kiev.
În Ucraina nu există capacități disponibile de topire electrică a oțelului, care să mărească producția de oțel cu 2 milioane tone. Anume pentru această cantitate, guvernul ucrainean a emis cote pe un an. În plus, vânzările de 2 milioane de tone de produse metalice pentru 800 milioane de dolari reprezintă o operațiune financiară în pierdere, deoarece costul deșeurilor metalice pe piețele externe este aproape de 300 dolari pe 1 tonă, iar costul topirii electrice a 1 tonă de fier vechi în oțel este de aproximativ 190 – 200 dolari.
La mijlocul anului 2015, în Ucraina a început să se formeze o penurie de fier vechi, care îngreuna și așa viața amară a metalurgiștilor. Abia pe 7 septembrie 2015, prim-ministrul Ucrainei, Arseni Iațeniuk, a cerut de la ministrul Dezvoltării Economice și Comerțului (MDEC), Aivaras Abromavicius, să prezinte de urgență propuneri pentru a asigura întreprinderile metalurgice cu deșeuri feroase. Într-o dispoziție privind deficitul de fier vechi siderurgic, prim-ministrul Ucrainei i se adresa lui Abromavicius să propună urgent soluții Cabinetului de Miniștri al Ucrainei. „Este o afacere a economiei tenebre care distruge producția", sublinia Iațeniuk în dispoziția sa.
Uniunea întreprinderilor de producere a metalului „Metallurgprom" și Uniunea întreprinderilor de producere a țevilor din Ucraina „Ukrtruboprom" , ambele din Dnepropetrovsk, au trimis la 7 august 2015 o scrisoare în adresa prim-ministrului Iațeniuk, în care accentuau deteriorarea drastică a aprovizionării cu deșeuri feroase a întreprinderilor producătoare de metal și cereau guvernului să se implice în rezolvarea acestei probleme.
În același timp, se constata că exportul fierului vechi crește și proporțional sporește deficitul la întreprinderile metalurgice. Timp de șase luni, în 2015, au fost livrate cu 440 mii tone mai puțin, în timp ce la export au mers 700 mii tone. În lunile martie-aprilie 2015 „Calea Ferată” din Odesa a trimis la Rîbnița 260-360 vagoane de fier vechi. În luna iulie, Uzina Metalurgica din Moldova a primit 964 vagoane cu deșeuri metalice.
Pentru construcția unei uzine de topire electrică a oțelului, cu o capacitate de aproape un milion de tone de producție metalică pe an, pentru care materia primă este fierul vechi, sunt necesare între 500 de milioane și 1 miliard de dolari. Proiectarea și construcția unui astfel de obiect necesită de la 3 până la 5 ani. Investitori cu intenții de a construi în Ucraina o asemenea uzină de topire electrică a fierului vechi, din păcate, nu sunt. Ucraina nu are posibilități de a crește producția de produse din metal, cu o valoare adăugată ridicată, din cauza creșterii exportului de fier uzat.
Cine a organizat un nou off-shore în centrul Europei
La Camera Înregistrării de Stat din Moldova, unde întreprinderea din Rîbnița este înregistrată din anul 1995 și are obligația de a furniza informații cu privire la evoluțiile legate de schimbarea proprietarilor uzinei, combinatul figurează ca fiind în proprietatea autorităților din regiunea transnistreană. Date cu privire la schimbarea proprietarului nu au fost furnizate. Potrivit datelor obținute la Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova, uzina este o societate pe acțiuni de tip închis. Tipul de proprietate - mixtă (publică și privată), fără participare străină, la uzină lucrează 2.500 de persoane. Mai departe informațiile încep să „salte”. La început a fost compania „Itera" – un intermediar pentru gazele naturale. Apoi acesteia i-a fost „luată" uzina, care a fost înregistrată ca societate pe acțiuni de tip închis (1998).
Preţul tranzacţiei nu a fost făcut public, însă mai mulţi experţi spuneau atunci că “Itera” s-a ales cu circa 50 milioane de dolari americani. “Hares–Grup” a procurat în total 90 % din acţiunile UMM. Una dintre cauzele principale ar fi fost asigurarea slabă cu materie primă. Ucraina, care se angajase, la nivel guvernamental, să asigure întreprinderea, în proporţie de 90 la sută, cu materie primă, nu şi-a respectat angajamentele. Alte surse susţineau că “Itera” a fost impusă să renunţe la uzina metalurgică şi să-şi vândă acţiunile la un preţ mult mai mic decât cel real, deoarece pe UMM puseseră ochiul persoane influente, sigure că Transnistria este o zonă convenabilă pentru afaceri ilicite.
La începutul anilor 2000 drept proprietari au început să figureze doi oligarhi ucraineni: Ahmetov și Novinsky. Mai târziu, la ei s-a alăturat unul dintre cei mai mari "metalurgiști" din Rusia A. Usmanov. Mai mult decât atât, toate aceste operațiuni au avut loc pe teritoriul regiunii transnistrene. Impozitele de pe urma vânzărilor acțiunilor din capitalul întreprinderii nu au fost plătite și nici nu există vreun document. Managerii au fost din când în când, în anumite detalii, informați. Iar schema a fost aproximativ aceasta: avem fier vechi, colectat pe "cash negru", dați-ne o uzină de topire a oțelului, unde se poate face repede marfă nouă. Apropo, energia electrică, care în principal este folosită în producția de la UMM, doar parțial este "proprie" – de la Centrala Electrică de la Dnestrovsk.
În luna martie 2015, compania ”Brik Oil FZE” (societate pe acțiuni de tip deschis) și firma "Tirasmet", care reprezintă interesele acesteia în regiunea transnistreană, nu numai că s-au angajat să furnizeze în următoarele 12 luni uzinei metalurgice din Rîbnița (UMM) materie primă – fier vechi, dar, de asemenea, au promis să ajute în promovarea și comercializarea producției întreprinderii pe piețele mondiale. Solicitările noastre către administrația uzinei de a stabili „destinul" metalului topit au rămas fără răspuns. De fapt, fierul vechi pentru uzina din Rîbnița a fost colectat din zona desfășurării operației antiteroriste din Ucraina (ATO).
Armament deja exista la uzina din Rîbnița
Conducerea întreprinderii de la Rîbnița evită să spună dacă din metalul prelucrat anul trecut a fost produs și armament sau dacă în calitate de materie primă au fost
folosite resturi din arsenalul militar. Se știe însă că anterior uzina devenise atrăgătoare pentru anumiţi oameni de afaceri nu numai graţie volumului şi calităţii producţiei sale de bază. Acolo, încă de prin 1991, la prima fază a conflictului armat de pe Nistru, a început producerea în serie a muniţiilor. Atunci mai multe ziare au scris, publicând şi fotografii, despre o secţie secretă de la UMM unde autocamioane de mare capacitate erau transformate în maşini blindate, dotate cu armament performant şi care ulterior au fost „încercate” în luptele de la Dubăsari. Apoi în presă s-a strecurat şi informaţia că la UMM se produc mine, drept materie primă servind muniţiile de la Colbasna. În urmă cu zece ani, compania rusă de televiziune REN-TV a pus pe post o investigaţie scandaloasă despre uzina metalurgică din Rîbniţa. Potrivit autorului investigaţiei, UMM ar fi fost implicată în aprovizionarea opoziţiei din Cecenia cu obuze pentru instalaţiile “Grad”.
Totodată, o anchetă a Centrului de Investigații Jurnalistice (CIJM) publicată în aceeași perioadă, arăta că unitatea economică utilizează ca materie primă şi metal uzat din arsenalul militar, dar și din zona Cernobîl. În anul 2003, CIJM scria că la Rîbniţa „se spăla” metale radioactive, după ce în ultimii trei ani la uzina metalurgică au avut loc câteva incidente radioactive. Cele atestate în anii 2001, 2002 şi 2003, conform versiunilor oficiale, au fost cauzate de nişte instalații ce conţineau substanţe radioactive şi care, din întâmplare, au nimerit, împreună cu metalul uzat, în cuptorul de topire. Mortalitatea şi morbiditatea în regiune au crescut considerabil, Rîbniţa ocupând atunci primul loc la bolile oncologice. „Toate acestea se trag de la UMM, unde, preţ de mai multe luni, a fost prelucrat metalul uzat adus de la Cernobîl”, spuneau locuitorii din Rîbniţa pentru Centrul de Investigații Jurnalistice. Deşi acest fapt s-a ţinut în mare secret, aproape fiecare locuitor al Rîbniţei ştia despre metalul radioactiv de la uzină. În plus, Centrul de Investigații Jurnalistice constata că deşeurile rămase de la prelucrarea metalelor aduse din Cernobîl au fost utilizate la repararea gropilor de pe şosele, iar administraţia uzinei a decis să îngroape deşeurile pe teritoriul întreprinderii. Fiecare angajat care a avut tangenţă cu aceste lucrări a semnat un document prin care se obliga să nu divulge nimănui secretul.
În toți acești ani, uzina nu a luat nicio măsură ecologică
Planul impresionant de producție al Uzinei Metalurgice de la Rîbnița nu are cum să nu afecteze populația din regiune. În toți acești ani, uzina nu a întreprins niciun fel de măsuri de protecție a mediului și nu a plătit taxe ecologice în bugetul Moldovei, deși statul moldovenesc acordă întreprinderii dreptul de export.
Locuitorii din regiunea transnistreană și din teritoriile ucrainene adiacente din regiunea Odesa simt degradarea mediului. Nu se cunoaște dacă organele administrației publice locale efectuează verificări ecologice la uzină. Se știe însă că nu sunt respectate procedurile privind prevenirea emisiilor de substanțe nocive în atmosferă, sol și apă (râul Nistru, care asigură cu apă potabilă o multitudine de localități, inclusiv astfel de orașe mari, precum Chișinău și Odesa). Transparența lipsește. Despre aceasta am fost informați la Ministerul Mediului al Republicii Moldova.
Pe de altă parte, într-un răspuns al administrației de la Tiraspol ni se spune că din 2006 există un program complex de protecție a mediului și de utilizare rațională a resurselor pe teritoriul orașului Rîbnița. La fel, anual ar fi organizate și finanțate din fondul ecologic al raionului Rîbnița diverse acțiuni de protecție a mediului ambiant. Astfel, potrivit administrației de la Tiraspol, între anii 2014 și 2015, pentru desfășurarea unor acțiuni ecologice în raionul Rîbnița au fost cheltuite din acest fond aproape 4 milioane de ruble transnistrene (echivalentul a peste 300 de mii de euro), dar nu se arată pe ce anume au fost cheltuiți acești bani.
Uzina Metalurgică din Rîbnița nu achită taxe în bugetul Moldovei, în baza unei hotărâri controversate a Guvernului Republicii Moldova din anul 2005, nr. 815. Care este cauza unei asemenea atitudini a autorităților moldovenești cu privire la întreprinderile din regiunea separatistă a Moldovei? Nu este exclus că întreprinderea recurge la scheme de achitare „directă” responsabililor moldoveni, astfel fiind evitate plățile la impozit sau taxele ecologice.
Nu-i clar unde au dispărut deșeurile din arsenalul militar al Donbasului
Operațiunile de „topire a urmelor de război" la uzina metalurgică sunt învăluite în mister. Cu toate acestea, surse de încredere ne-au dezvăluit o listă a exporturilor de fier vechi din Ucraina pe anul 2015. Întâietatea o dețin companiile de la Kiev, în total 11, o parte din beneficiari se repetă, o parte locuiesc în Panama sau la Sevastopol. Trei firme sunt din Dnepropetrovsk, patru din Odesa, dintre care unul aparține chiar UM. Lvov, Harkov, Kramatorsk, Jitomir, Cherkasy și Poltava, cu raionul Luțk sunt reprezentate de o entitate de business. Datele de contact ale societăților înregistrare în Kiev ne trimit să dăm telefoane pe numere din Donețk.
Cei de la Kiev, de asemenea, nu „ard” de dorința de a împărtăși informații cu privire la exportatorii deficitarului fier vechi în regiunea transnistreană. Schema funcționează astfel: exportatorii reali (cumpărătorii cotelor) trebuie să facă export de fier vechi cu vânzătorii acestor cote, care iau mită. Așa că în actele vamale totul arată bine. Fierul vechi este exportat tocmai de firmele care au primit cote de la Ministerul Dezvoltării Economice și a Comerțului. În rapoartele Vămii, speculanții cu cotele de export guvernamentale sunt dați drept exportatori respectabili.
De fapt, companiile care au primit cote de la minister, le-au revândut, așa că nu au avut contracte cu porturile pentru a transporta fierul uzat în străinătate. Ministerul Apărării al Ucrainei nu a furnizat informații cu privire la fierul vechi apărut în zona ATO. Timp de două luni, din răspunsurile la solicitările de informații ale
jurnaliștilor și activiștilor civili, am aflat că „Centrul proprietății excedente al Forţelor Armate ale Ucrainei" a perfectat acte doar pentru 3.553 de tone de deșeuri feroase. Unde și de către cine a fost scos metalul din Donbas nu se știe. Operațiunile militare și ocupația din Donbas au condus la o scădere a activității de afaceri a unui șir de uzine metalurgice din Ucraina. Iar fierul vechi a apărut tot mai mult! În 2015 totul a fost trimis la uzina din Rîbnița, fapt ce a permis o producție la scară largă, fără investiții serioase. Între timp, a apărut fie managerul, fie proprietarul kazah, T. Baitaziev, probabil o persoană de încredere la Tiraspol, prin intermediul căruia a fost deschisă o linie de credit de către oameni de afaceri din Orientul Mijlociu.
În 2016, uzina s-a oprit brusc din lucru
În preajma anului 2016, uzina a fost oprită și două luni nu a funcționat. Conform bilanțului pe anul trecut, UMM ar fi activat în pierderi. Pentru acest an, la fel, sunt prognozate pierderi. Angajaților li se spune că Ucraina nu s-a decis asupra cotelor de fier vechi, iar în lume este instabilitate și prețul produselor din oțel a scăzut. Ce s-a schimbat? De la 1 ianuarie 2016 Ucraina a intrat în zona de liber schimb cu UE, unde se află și Moldova. Însă, pentru metalul produs în regiunea transnistreană nu se eliberează certificate de origine din Republica Moldova. La mijlocul lunii aprilie, la uzină își face brusc apariția liderul regiunii transnistrene, Evgheni Șevciuk, care declară: "Se va acorda sprijin prin toate mijloacele posibile. Uzina trebuie să existe”.
Între timp, cei care se ocupă de colectarea fierului vechi în Ucraina au cumpărat o fabrică în Letonia. Așa că acum anume acolo este redirecționat fluxul de deșeuri feroase colectate în zona ATO din estul Ucrainei.
Ce spun experții
Potrivit unor experți ucraineni, creșterea exportului de deșeuri de metal din Ucraina în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, pentru UMM, după declanșarea conflictului în Donbas, are mai multe explicații. Alexandra Kolomiets, cercetător principal la Institutul de Studii Strategice, Kiev, consideră că „în ciuda faptului că este vorba despre relațiile economice dintre oamenii de afaceri, acestea ar trebui să fie subordonate intereselor de stat”. Acesta mai adaugă: „Reprezentanții autorităților politice ucrainene ar trebui să desfășoare activități explicative, astfel încât agenții economici să conștientizeze că interesele statului sunt mai presus decât cele corporative (oligarhice), precum și necesitatea de a subordona interesele lor personale celor de stat. Antreprenorii trebuie să acționeze reieșind din interesele naționale ale Ucrainei".
La rândul său, Tatiana Pospelov, șefă a Catedrei de Administrație, Universitatea „Borys Grinchenko” din Kiev, consideră că Ucraina nu sprijină regiunea transnistreană în mod oficial. Ea condamnă separatismul, însă autoritățile ucrainene nu au reușit să blocheze [economic] nici măcar Crimeea – o asemenea tentativă a fost întreprinsă de activiști: oameni din societatea civilă, care nu sunt legați cu puterea de stat. „Prin urmare, nu este cazul să te aștepți din partea autorităților ucrainene la angajarea în probleme de import-export legate de economia regiunii transnistrene”, spune Tatiana Pospelov.
Un alt expert, Oleksandra Lyashenko, secretar științific al unuia dintre institutele de studii strategice de la Kiev, concluzionează: „Presupunând că reintegrarea [Transnistriei în Moldova, a Donbasului în Ucraina] este inevitabilă, trebuie să începem cu economia. Dacă doriți să fie stabilitate, ar trebui să faceți comerț. Blocada economică îndepărtează opiniile politice și sociale [ale populațiilor din cele două părți ale țării]. Mărfurile din Donbas sunt livrate în Rusia, iar acest lucru duce la integrarea Donbasului cu Rusia. Eu mă pronunț pentru integrarea economică a Ucrainei cu Ucraina, a Moldovei [Transnistriei] cu Moldova. Cred că firmele ucrainene vând deșeuri metalice în Transnistria din disperare. Nu văd în acest lucru o componentă politică. Nu există în aceasta o motivație politică".
Această investigaţie a fost realizată ca parte a proiectului "Iniţiativa anticorupţie Moldova-Ucraina", implementat de Centrul de Investigaţii Jurnalistice, Institutul de Informaţii în Masă şi Freedom House, cu suportul financiar al Guvernului Canadei.
Investigaţii din aceeaşi categorie:
Materialele de pe platforma www.anticoruptie.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Articolele publicate pe portalul www.anticoruptie.md sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.
Comentarii