Începând cu anul 2010, R. Moldova a devenit un veritabil sistem de spălare a banilor în regiune prin intermediul instanțelor judecătorești. Această „faimă” ni s-a dus în întreaga lume, iar jumătate dintre cei 20 de judecători care au dictat verdicte rușinoase continuă să judece și „să facă dreptate” până azi.

Mulți dintre judecătorii care au „legalizat” banii negri proveniți din Rusia au mai fost și ulterior implicați în scandaluri. Cu toate acestea, sistemul se încăpățânează să se „curețe”, iar unii dintre judecătorii care au participat în schema de spălare a banilor au fost chiar numiți președinți de instanțe.

Ordonanțe, la indigo

Schemele folosite de infractori pentru spălările de bani au fost de fiecare dată aceleași – în calitate de creditori, debitori, fidejusori, giranți etc. erau unele companii off-shore din Marea Britanie, Noua Zeelandă, Belize, Federația Rusă, iar în calitate de girant era atras un cetățean al R. Moldova.

Așa ajungeau aceste cauze să fie examinate de judecătorii moldoveni care emiteau ordonanțe în baza unor xerocopii ale actelor, eliberate de autorități din străinătate, fără a fi autentificate, așa cum prevede legea, iar practic la fiecare dosar era anexată doar o parte a xerocopiei buletinului de identitate al cetățeanului R. Moldova, lipsind partea în care era indicat domiciliul persoanei.

Neștiind exact domiciliul cetățeanului R. Moldova, judecătorii totuși acceptau cauzele spre examinare și pronunțau ordonanțe de încasare a sumelor solicitate de reclamanți.

Dosare „fantomă” și semnături false

În total, judecătorii din R. Moldova au examinat 53 de dosare care au vizat sume mari de bani, în 29 de cazuri au emis ordonanțe, iar în 24 de cazuri au refuzat primirea cererilor.

Deși majoritatea judecătorilor au mimat ședințe de judecată în asemenea cazuri, emițând hotărâri în aceeași zi în care a fost depusă cererea în judecată, au existat cazuri când unii magistrați s-au pomenit implicați, chiar dacă jură că nu au luat asemenea decizii. Magistratul de la Judecătoria Buiucani, Ghenadie Plămădeală, de exemplu, a cărui semnătură stă pe o ordonanță de încasare a 800 de milioane de dolari emisă la 3 mai 2013, a prezentat copia pașaportului care atestă faptul că, în acea perioadă, el era la odihnă în Italia.

Dosare „fantomă” în baza cărora au fost legalizate 2,432 de miliarde de dolari figurează ca fiind examinate la Judecătoria Drochia și Ciocana, dar acestea nu au fost vreodată înregistrate în aceste instanțe.

Valeriu Gâscă – 2,1 miliarde de dolari

Judecătorul Valeriu Gâscă de la Judecătoria Râșcani este cel care a emis cele mai multe ordonanțe de încasare a sumelor în schema de spălare de bani – cinci la număr, iar suma s-a ridicat în total la 2,1 miliarde de dolari.

Prima ordonanță pronunțată de Gâscă a fost pe 27 mai 2011 (dosar nr. 2po-416/2011). În instanța de judecată, o firmă din Marea Britanie, „Seabon Limited”, solicita de la alte firme din Marea Britanie și din Federația Rusă, precum și de la cetățeanul moldovean Dmitri Vartic, să-i întoarcă 200 de milioane de dolari. Chiar dacă unele acte depuse la dosar nu corespundeau legislației, domiciliul lui Dmitri Vartic nu era indicat, iar cererea de eliberare a ordonanței nu era depusă pe foaie cu antet al creditorului și era semnată de o persoană neidentificată, judecătorul Valeriu Gâscă a acceptat cererea și i-a dat undă verde, iar tranzacția a avut loc, fără ca partea reclamată să aibă vreo pretenție.

Am mers acasă la Dmitri Vartic pentru a discuta cu tânărul despre datoria de 200 de milioane de dolari pe care i-a plătit-o, conform ordonanței lui Gâscă, cu patru ani în urmă, off-shore-ului britanic.

„Sute de milioane de dolari? Glumiți? Îl știu pe băiatul acesta de mulți ani. El umbla fără pantaloni, de unde să aibă așa bani? Nu știu în ce s-a băgat, dar de la un timp nu îl mai văd pe aici. Știu că are un hârb de mașină, e căsătorit, dar trăiește modest”, ne-a spus vecinul de etaj al lui Dmitri, dintr-un bloc vechi de pe str. Matei Basarab din capitală.

La Dmitri Vartic nu era nimeni acasă și nici la telefonul de domiciliu, pe parcursul acestei săptămâni, nu a răspuns nimeni.

Ultima ordonanță, cu trei zile înainte de demisie

Celelalte patru decizii au fost luate toate în anul 2012 după același calapod, dar vizau sume mult mai mari: 400 de milioane de dolari prin ordonanța emisă pe 27 aprilie 2012 (dosarul nr. 2p/o-1104/12); 500 de milioane la 24 iulie 2012 (dosarul nr.2p/o – 1267/2012) și alte 500 de milioane de dolari la 10 octombrie 2012 (dosarul nr.2p/o1431/2012). Culmea, pe 18 decembrie 2012, la aproape o lună după ce a depus cerere de demisie din sistemul judecătoresc, Gâscă a mai semnat o ordonanță prin care o firmă off-shore s-a pricopsit cu 500 de milioane de dolari.

Pe 21 decembrie 2012, adică peste trei zile, președintele Nicolae Timofti a semnat decretul prin care Gâscă a plecat onorabil din sistemul judecătoresc. Asta se întâmpla în perioada în care Colegiul disciplinar examina o sesizare depusă împotriva judecătorului prin care se cerea sancționarea lui Gâscă pentru tergiversarea examinării unui dosar într-un caz de urgență (reclamantul invoca o boală grea de care suferea – n.r.).

Judecătorul a stabilit ca prima ședință de judecată în acel dosar să aibă loc la patru luni de la depunerea cererii în instanță și asta în condițiile în care toate cele cinci ordonanțe pe cazurile de spălare de bani au fost emise la cel mult patru zile de la depunerea cererilor în judecată.

Scos din belele de patru ori

Din 2010 și până în 2012, când a plecat din sistemul judecătoresc, Colegiul disciplinar al CSM a dispus de patru ori sancționarea lui Valeriu Gâscă pentru activitate vicioasă. Într-un caz, pe 21 octombrie 2011, s-a propus chiar eliberarea lui din funcție pentru încălcări (judecarea unui caz în baza copiilor xerox – n.r.), dar de fiecare dată Gâscă a fost scos din belea de membrii CSM.

Din iunie 2013, Valeriu Gâscă este avocat, cu licență obținută tot în baza unei decizii judecătorești, după ce Comisia de licențiere a profesiei de avocat a refuzat să-i elibereze licență fostului magistrat, bazându-se pe caracteristica venită de la CSM.

Ex-judecătorul afirmă că nu a încălcat nicio normă legală atunci când a emis acele ordonanțe, pentru că a judecat în baza unor documente perfectate „la cel mai înalt nivel”, iar interesele R. Moldova nu au fost afectate în urma tranzacțiilor.

Victor Orândaș - 1,48 miliarde de dolari

Pe locul doi la numărul de ordonanțe semnate în cazul spălărilor de bani se află fostul judecător de la Judecătoria Comercială de Circumscripție, demis recent, Victor Orândaș - trei ordonanțe care au vizat suma totală de 1,48 miliarde de dolari.

Orândaș a semnat prima ordonanță de încasare a 400 de milioane de dolari pe 12 martie 2012 (dosarul nr. 2po-58/12), chiar în ziua în care a fost depusă cererea de chemare în judecată de către „Seabon Limited” din Marea Britanie împotriva „BN-Proalim” SRL din Chișinău, firmă cu conturi la „Moldindconbank”, și împotriva a patru firme din Rusia, două dintre acestea, companiile „Дмитровская энергетическая компания” și „Энергоремсервис”, exact în aceeași perioadă, în martie 2012, au intrat în posesia unor pachete de acțiuni a câte 4,64% la Banca de Economii.

Transferul acțiunilor către aceste companii rusești a fost calificat atunci drept atac raider asupra băncii. Viceguvernatorul Băncii Naționale a emis permisiunea de deținere a cotei de participare celor două societăți rusești, alături de altele două, pe baza ordonanțelor emise tot de Orândaș, dar și de Natalia Plugaru.

Pe 6 noiembrie 2012, la același Orândaș parvenea o cerere de jumătate de miliard de dolari, iar peste două zile, pe 8 noiembrie, a și fost satisfăcută (dosarul nr. 2po-574/12). Interpusul din R. Moldova era în acest dosar Vladimir Cazacinschi din Codru, suburbie a capitalei.

Alte 580 de milioane au fost spălate prin ordonanța aceluiași Orândaș pe 5 aprilie 2013 (dosarul nr. 2po-188/13). „Mirabax Investments” din Edinburgh s-a adresat în judecată cu trei zile mai înainte împotriva Tatianei Radu din orășelul Codru, suburbie a Chișinăului, și împotriva a patru firme rusești și una americană.

Compania „Mirabax Investments” este asociată cu numele controversatului businessman Veaceslav Platon, tot el proprietarul din umbră al „Moldindconbank”, prin care au trecut toți banii din „spălătoria rusească”.

Firma „Mirabax Investments” a figurat în scheme similare de spălare de bani, prin sistemul judecătoresc, încă în 2007. Pe atunci, în locul cetățenilor moldoveni erau folosiți cetățeni ucraineni.

În 2008, în timpul unor percheziții în oficiile firmei „Moldprotectplant”, cunoscută ca fiind a lui Veaceslav Platon, au fost descoperite ștampile ale mai multor companii off-shore, inclusiv „Mirabax Investments”. În august curent, sediul companiei, situat pe str. București 67 din Chișinău, a fost incendiat.

Pe 13 noiembrie curent, directorul (fictiv – n.r.) „Mirabax Investments”, cipriotul Marios Papantoniou, a depus cerere de radiere a companiei din Registrul companiilor din Marea Britanie.

„Despre aceste transferuri știau foarte bine și SIS, și CNA”

Victor Orândaș este singurul judecător implicat în „spălătoria rusească” care a fost demis din sistem pentru aceste fapte, pe 3 noiembrie curent, la sugestia Serviciului de Informații și Securitate (SIS).

„Eu sunt singurul sancționat pentru că, chipurile, am fost implicat în transferuri de milioane. Pot să vă asigur că de pe urma acestor ordonanțe bugetul de stat nu a avut de pierdut niciun ban. Despre aceste transferuri știau foarte bine și SIS, și CNA, pentru că aceste instituții sunt imediat informate despre orice transfer mai mare de 500 de mii de lei ce trece prin băncile moldovenești”, ne-a declarat Orândaș.

Judecătorul afirmă că tranzacțiile de sute de milioane nu i-au părut dubioase, pentru că era obișnuit să judece cazuri de milioane.

„Eu am înțeles că aceste firme rusești s-au înțeles între ele, ele dispuneau de mijloace și au ales R. Moldova pentru că aici taxa de stat era mai mică. Așa fac mai mulți agenți economici. Debitorul recunoștea datoria, documentele erau, ce puteam face?”, explică acum Orândaș, precizând că el a judecat toate cazurile în baza documentelor originale care au fost însă retrase după emiterea ordonanței și înlocuite cu copii, pentru că legea permite acest lucru.

„Dacă cineva vorbește acum despre spălare de bani, ar trebui să demonstreze acest lucru. Dar dacă CNA și SIS nu au știut ce se întâmplă, credeți că judecătorii puteau ști? Nu avem dreptul să facem investigații. Nu aveam dreptul să întreb ai cui sunt banii și de unde au fost luați”, se justifică magistratul.