Social

LEGEA PUMNULUI

cum (nu) își caută dreptate victimele violenței în bază de gen

Imagine simbol
Autor: Tatiana Gherța
28/06/2025 1907

„Ești un nimeni fără mine”, „Nu ești capabilă de nimic”, „Vrei divorț, bine, dar pleci fără copii”, sunt doar câteva dintre frazele cheie, alimentate cu diferite forme de violență, folosite de agresori în raport cu victimele, de cele mai multe ori acestea fiind partenerele lor de viață. 3 din 4 femei din țara noastră au trăit o formă de violență la un moment dat în viața lor, o spun datele statistice din studiul „Bunăstarea și siguranța femeilor”, prezentat de OSCE în 2019. Lucrurile nu s-au schimbat de atunci, fiind confirmate și în cercetare publicată de Coaliția Națională „Viața fără Violență” la finele anului trecut. Conform datelor prezentate de Inspectoratul naţional de securitate publică al Inspectoratului General al Poliţiei, anul trecut, urmare acțiunilor violente, comise de către agresori în cadrul familiei, victime ale infracțiunilor au devenit 1575 persoane, dintre care 1195 femei. Responsablii care țin pulsul fenomenului violenței în bază de gen spun că legislația este de partea victimelor, cele din urmă însă au o altă opinie.

 

„Iubeam și iertam”, chiar dacă era la un pas să-și piardă viața  

Iulia este una dintre miile de femei care s-a regăsit ani la rând în statisticile poliției. La vârsta de 24 de ani, Iulia l-a cunoscut pe viitorul său soț. A cucerit-o, spune ea, prin grija excesivă pe care i-o oferea. Stătea lângă ea și îi urmărea pașii 24/24 de ore. Analizând acum lucrurile, după ședințele avute în prezent la psiholog,  a înțeles că acesta a fost de fapt primul indicator că are de-a face cu un abuzator. O copleșea cu multă dragoste, o susținea în toate, îi destăinuia că are aceleași interese ca și ea. I-a spus că-și mai dorește un copil, el având unul din fosta căsnicie, detalii care au întărit și  mai mult sentimentele ei față de el.

Foto: Iulia, supraviețuitoare a violenței, Sursa: CIJM

Femeia spune că de la început era un bărbat foarte calm, „ pâinea lui Dumnezeu” ar spune unii. Chiar și așa Iulia a asistat încă de la început de relație la unele crâmpeie de agresiune, numai că nu în raport cu ea dar cu alte persoane. De exemplu, dacă nu-i plăcea cum este deservit de o vânzătoare la magazin începea pe loc un scandal de zile mari. După scena din magazin bărbatul explica că a reacționat așa pentru că a fost deservit necorespunzător, iar Iuliei nu-i rămânea decât să-i susțină ideea. A urmat căsătoria civilă, iar mai apoi odată cu apariția copilului și prima ceartă, de la nimic. Motivul dezlănțuirii a fost faptul că mama Iuliei, care o ajuta cu bebelușul de doar câteva luni, s-a reținut în locuința cuplului mai mult decât trebuia.

„Odată brusc el a devenit violent. A intrat în casă, era vreo ora 22, dar mama s-a reținut mai mult decât de obicei și el a întrebat de ce mama încă nu a plecat, iar din cauza asta a început așa un scandal. Nici nu-l pot numi scandal, eu prima dată am văzut cum el se schimbă brusc și devine neom, el nu înțelege ce vorbește și ce face, de parcă e o altă persoană. Atunci am văzut asta pentru prima dată, eram șocată. Sincer nici nu știam ce să fac, nu era niciun motiv pentru așa comportament. Comportamentul lui nu coincidea cu tot ce s-a întâmplat, pentru că nu s-a întâmplat nimic grav. Eram atât de stresată încăt era să pierd lactația. Motivul era că mama s-a reținut mai mult decât de obicei, dar la final au fost niște amenințări în privința mea că el mă va ucide. Deci ce legătură era între motiv și că el mă va ucide?”

 

În cei 17 ani de căsnicie Iulia a trăit un adevărat coșmar. Împreună cu copilul erau prizonieri în propria casă. Îi erau interzise discuțiile și ieșirile cu prietenii sau membrii familiei. Nu-i permitea să se ocupe de pasiunile ei și anume de decorațiunile handmade, motivând că „acum ai familie și trebuie să te ocupi de familie, de treburile casnice”. Dacă ieșea avea o oră exactă la care trebuia să revină acasă. În una din zile această limită a fost depășită nesemnificativ, mai exact cu 15 minute mai târziu decât ora prestabilită, iar rezultatul a fost amenințarea cu arma de foc pe care fostul soț o deținea în apartament. De altfel, arma de foc a fost fluturată în fața ei de nenumărate ori în anii de căsnicie.

„ El a închis ușa în fața noastră și ne-a zis să stăm afară. Ne-a amenințat, a spus că este înarmat și să nu încercăm să intrăm. Prima dată am chemat poliția când copilul avea vreo 3 anișor, atunci el era foarte agresiv și nu-mi permitea să ies cu copilul la plimbare. Era și cu arma.”, povestește Iulia.

„Iubeam și iertam”, spune Iulia, iar în ultimii ani de abuz răbdarea era legată de un singur fir de nădejde numit „de dragul copilului”. Multe dintre scenele de violență la care a fost supusă femeia s-au întâmplat fie atunci când copilul era foarte mic și nu înțelegea ce se petrece, fie atunci când era la școală.

Un moment crucial a fost atunci când fostul soț a încercat să o sufoce aplicându-i o pernă pe față. Iulia spune că în acel moment, care-i părea că e ultimul pe care-l trăiește, a văzut toată viața cum îi trece prin fața ochilor. În ultimele secunde de sufocare s-a gândit la fiul ei și s-a întrebat ce va face el fără ea, cum se va descurca. Au urmat apoi strigătele ei guturale care au fost auzite de vecini, iar cei din urmă au alertat poliția. Așa a scăpat atunci din ghearele morții.

Iulia precizează că despre unele orori prin care a trecut nu a povestit nimănui, nici măcar mamei sale. Aceasta recunoaște că nici acum nu înțelege ce fel de persoane sunt abuzatorii și că, la fel cum o fac toate victimele, a crezut cu desăvârșire că ea îl va putea schimba.

„Eu sincer eram convinsă că-l pot schimba. Dar am aflat că este o greșeală mare a victimelor că cred că pot schimba agresorul. Și eu credeam așa, că-l pot schimba. El își cerea scuze, spunea că este stresat și nega toată agresivitatea. Așa am început și să cred că nu e nimic grav, oamenii sunt diferiți, diferite cazuri. Copilul m-a întrebat de ce nu divorțez pentru că asta nu e normal, dar eu nu-i puteam spune copilului că eu foarte des îi spuneam soțului că voi divorța și el mă amenința împreună cu avocatul lui că: Da, vrei să divorțezi? Dar ești convinsă că copilul va rămâne cu tine? Sincer, eu nu eram convinsă.”

 

Încercările ei nenumărate de a se proteja se finalizau mereu cu eșec pentru ea. Deși a apelat în repetate rânduri la poliție, retrăgea imediat cererea sub amenințările soțului și avocatului lui. Ultima adresare însă a avut loc pe 22 august 2022. O nouă zi, un nou conflict și un nou episod de violență. De această dată însă, fiul Iuliei, în încercarea de a-și apăra mama a devenit și el ținta agresiunii din partea tatălui. Aceasta a fost ultima picătură pentru Iulia. A mers la poliție și a solicitat ajutor, acolo unde i s-a propus să depună ordonanță de protecție, atunci auzise pentru prima dată de această soluție.

A depus cererea însă toate prevederile acesteia, de a obliga agresorul:

- să părăsească locuința comună;

- să stea departe de locul aflării victimei și a copilului minor la o distanță ce ar asigura securitatea lor, dar nu mai puțin de 300 metri, excluzând și orice contact vizual;

- să nu contacteze victima și copilul minor prin telefon, corespondență poștală sau în orice alt mod;

- să participe la un program special de consiliere psihologică pentru reeducarea violenței sau dispariția ei;

- să fie monitorizat electronic...

au rămas doar pe hârtie.

Așa cum lucrurile nu se schimbau, iar faptul că ea și fiul său sunt protejați era doar o hârtie ștampilată în instanță, a mers mai departe și a cerut explicații de la toate insituțiile posibile. A ajuns până la Inspectoratul Național de Probațiune de unde a primit răspuns la solicitarea ei că „agresorul a părăsit sectorul de poliție, nefiind posibilă instalarea echipamentului” și că „organele de probațiune nu au competențe legale de a reține persoane sau de a instala cu forța dispozitive electronice de monitorizare”. Totodată, semnatarul răspunsului, directorul inspectoratului, Igor Sandu, a precizat că instituția  „a întreprins acțiuni imediate pentru a fi instalat dispozitivul special de monitorizare electronica, însă până la moment agresorul nu a fost identificat de către poliție”.

Câteva luni mai târziu a cerut repetat ordonanța de protecție, care la fel nu a fost respectată de abuzator. Odată cu aceasta a înaintat și cererea de divorț soluționată abia la Curtea de Apel. De doi ani Iulia continuă lupta și cere instanței pedepsirea fostului soț pentru acțiunile violente îndreptate asupra sa și a copilului minor.

Încălcarea sau neexecutarea ordonanțelor de protecție nu este un caz singular. Potrivit Inspectoratului national de Securitate publică, pe parcursul anului trecut, din totalul de 1104 de ordonanțe de protecție emise 498 sau 45,1% au fost încălcate.

Imagine: Raport  IGP

„Nu știu cine a inventat această ordonanță de protecție, dar eu am înțeles că agresorul, după emiterea ordonanței de protecție devine și mai agresiv, doar că într-o altă formă. Aceasta nu este o soluție pentru că aceasta are termen de prescripție, după ce se încheie acest termen începe cel mai periculos moment și cea mai periculoasă perioadă pentru victimă. Ea trebuie asistată în acest moment de centre care ajută femeile sau avocați, pentru că e foarte greu și în acest moment poate să se întâmple orice.”

 

 

În teorie, cadrul legal din Republica Moldova este relativ bine pus la punct, mai puțin în practică

Andrei Domenco, avocat / Sursa foto: Facebook

Deși în Republica Moldova violența în bază de gen este reglementată atât prin norme penale, cât și civile, având un caracter multidimensional ce impune intervenția rapidă a autorităților și protecția eficientă a victimelor, deseori acestea nu sunt funcționale.

Avocatul Andrei Domenco, care a apărat în instanță mai multe victime ale violenței, a precizat pentru anticoruptie.md că funcționalitatea legilor menite să protejeze victimele depinde de mai mulți factori. De exemplu, intervenția judiciară întârziată, lipsa probelor directe, atitudinea instanței și actorilor implicați, iar în cele din urmă, resursele limitate ale sistemului sunt doar câteva lacune care le împiedică pe victime să-și găsească liniștea și dreptatea.

„Chiar și atunci când violența este denunțată, eficiența aplicării legii variază considerabil: unele instanțe și organe de poliție intervin prompt și profesionist, iar în alte situații întâlnim o abordare formalistă sau chiar reticentă, mai ales când este vorba de forme „invizibile” de abuz, cum ar fi violența psihologică ori economică. În lipsa unei reacții instituționale ferme, măsurile legale devin adesea simbolice, iar protecția reală a victimei rămâne precară. În teorie, avem mecanisme  solide, în practică, însă, protecția victimelor este uneori inconsistentă. Poliția nu intervine întotdeauna prompt, ordinele de protecție sunt uneori încălcate fără consecințe imediate, iar accesul la adăposturi este limitat, mai ales în zonele rurale. De asemenea, multe femei nu cunosc aceste drepturi sau le consideră inaccesibile”, a precizat avocatul.

Domenco a făcut referire și la Convenția de la Istanbul care, odată ratificată de Republica Moldova, a impus standarde clare în materie de prevenire, protecție și pedepsire a violenței în bază de gen. La aceeași convenție face referire și directoarea Agenției Naționale de Prevenire și Combatere a Violenței Împotriva Femeilor, Viorica Țîmbalari. Potrivit acesteia, chiar dacă Moldova are un cadru legal solid și progresist, problemele persistă în aplicarea neuniformă a legii și în lipsa de servicii funcționale la nivel local. În acest sens, pentru a trece de la vorbe la fapte, autoritățile își propun să dezvolte un sistem care va colecta și analiza datele despre violență, astfel urmând și acțiunile să fie mai prompte, nu întârziate. 

Viorica Țîmbalari, directoarea Agenției Naționale de Prevenire și Combatere a Violenței Împotriva Femeilor

„În unele raioane avem centre active, echipe pregătite, specialiști motivați. În altele – o femeie nu are unde merge, nu este informată, nu e referită sau se teme și se rușinează să ceară ajutor. „Victimele nu trebuie să depindă de norocul de a nimeri într-un raion cu servicii active. Dreptul la protecție trebuie să fie egal în toată țara.” De aceea, investim în consolidarea echipelor locale, instruim specialiști, standardizăm intervenția. În paralel, dezvoltăm sistemul VIODATA – primul mecanism național de colectare și analiză a datelor despre violență. Politicile nu pot fi eficiente dacă sunt construite pe presupuneri. Avem nevoie de date ca să acționăm bine”, a precizat Țîmbălari pentru anticoruptie.md.

Deocamdată, spune Țîmbalari, principalele pârghii ale victimelor rămân a fi cele legislative, iar dacă riscurile sunt mari acestea au acces la adăposturi, consiliere și protecție. Pe teritoriul țării sunt deschise 10 centre de refugiu pentru supraviețuitoarele violenței în familie, iar Ministerul Muncii și Protecției Sociale își propune să extindă numărul lor. Concomitent, Agenția își propune să prevină fenomenul și să dezrădăcineze stereotipurile create și acceptate în timp.

„Începând din acest an, lansăm un program național de prevenire, desfășurat pe parcursul unui an și jumătate. Este un efort amplu, care merge direct la sursa problemei – mentalitatea colectivă. Ne propunem să schimbăm percepția despre rolul femeii, să combatem toleranța față de abuz și să investim în educație timpurie – în familie, în școli și în comunitate” , a conchis directoarea Agenției.

Recent, Parlamentul a aprobat în prima lectură măsuri suplimentare de protecție a femeilor de toate formele de violență și hărțuire, inclusiv cele manifestate prin mijloace digitale, conform standardelor internaționale. Unele măsuri de protecție propuse de autori vizează victimele violenței comise prin intermediul tehnologiilor informaționale sau al comunicațiilor electronice. Respectiv, sunt prevăzute și măsuri de protecție – obligarea agresorului de a elimina conținutul abuziv din dispozitivele digitale; restricționarea accesului agresorului la rețelele de comunicații electronice; interzicerea contractării serviciilor de comunicații electronice anonime.

De asemenea, a fost propus și votat extinderea termenului ordonanței de protecție de la 3 la 6 luni, iar în cazul ordinului de restricție de urgență – de la 10 la 20 de zile. În context și Codul penal a fost completat cu infracțiunea de persecutare, care se va pedepsi cu amendă de până la 50 000 de lei, cu până la 240 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității sau cu închisoare de până la cinci ani.

O altă prevedere propusă stipulează că toate costurile expertizelor judiciare, inclusiv expertizele medico-legale și psihologice, efectuate pentru identificarea cazurilor de violență în familie și a victimelor infracțiunilor contra vieții, sănătății sau vieții sexuale, vor fi suportate din bugetul de stat. În prezent, acestea sunt achitate de solicitanți.

Până la intrarea în vigoare și la funcționarea acestora, supraviețuitoarele violenței au un singur mesaj către femeile care încă mai stau alături de agresori, să ceară ajutor, cât mai curând posibil.

 „Dacă femeia nu are studii, nu are un loc de muncă este dependența economică, dar este și dependența psiholigică deoarece agresorii te distrug și te fac să crezi că tu nu poți să faci absolut nimic singură fără el. Sunt multe femei care încep să creadă în asta. Eu am înțeles că poate mai devreme sau poate mai târziu, dar vine un moment în care orice femeie spune gata nu mai pot și acest cerc este rupt.”, a precizat Iulia. 

 

Dacă te confrunți cu o situație de violență sau cunoști pe cineva care suferă din cauza abuzului, sună la 112 sau la Telefonul de Încredere pentru Femei și Fete – 0 8008 8008.

Investigația a fost realizată în cadrul proiectului „Jurnaliști pentru o societate incluzivă și egalitatea de gen”, desfășurat de Centrul de Investigații Jurnalistice cu sprijinul International Media Support (IMS) din Danemarca.

 

Investigaţii din aceeaşi categorie:

Articolul precedent la aceeaşi temă

Articolul următor la aceeaşi temă

Materialele de pe platforma www.anticoruptie.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Articolele publicate pe portalul www.anticoruptie.md sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Comentarii