Urmăresc cu interes protestul de lângă ANRE legat de prețurile la gaz. Și, sincer, mă bucur să văd mai mulți cetățeni activi care folosesc presiunea publică atunci când alte mecanisme și proceduri bat pasul pe loc, deși vorbim despre lucruri vitale: căldura în casă, mâncarea copiilor, facturi care nu mai pot fi duse.

Ce mă uimește este reacția din comentarii: oameni care condamnă protestele și spun că „prețul e ok” sau că „asta e prețul libertății”. Libertatea nu ar trebui să vină cu facturi imposibile pentru cei care muncesc aici, lună de lună.

Dacă tot există două realități, atunci hai să le tratăm corect:

1. Cine consideră că e acceptabil să plătească tarife care depășesc vizibil costul de achiziție – are dreptul la opinie, dar și la factura integrală, fără scuze și fără lecții pentru ceilalți.

2. Pentru cei care NU pot supraviețui decent cu aceste tarife, prețul trebuie ajustat într-un raport corect cu costul gazelor naturale (printr-un tarif social clar, transparent și verificabil), nu prin „descurcați-vă”.

Și încă ceva: dacă sunteți de acord să achitați prin facturi salarii „de top management” care sar de 100 000 lei lunar, atunci să fim onești: nu toți cetățenii sunt obligați să finanțeze luxul. Pentru restul, prețul trebuie să reflecte realitatea și să fie explicat transparent: cât costă, cât e transportul, cât e distribuția, cât e adaosul și de ce.

Iar despre sfaturile venite de peste hotare: diaspora merită respect, dar deciziile tarifare se manifestă în viața celor care trăiesc aici și își plătesc facturile aici. Riscăm să transformăm „dezbaterea” într-un concurs de morală pe banii altora.

Eu vreau o regulă simplă pentru viitor: transparență totală la tarife + protecție reală pentru vulnerabili + responsabilitate pentru cei care administrează sistemul. Restul sunt sloganuri. De care suntem sătule.