Directorul adjunct al Institutului pentru Reforme și Politici Europene (IPRE), Mihai Mogîldea, a oferit un interviu pentru buletinul de politică externă al FES/APE în care am discutat despre organizarea summit-ului UE - Republica Moldova la Chișinău și ce a însemnat acest eveniment în economia integrării europene a Republicii Moldova. Am discutat despre ce ar trebui să facă autoritățile de la Chișinău cu banii europeni primiți și care ar fi prioritățile în acest sens. Nu în ultimul rând, am vorbit despre proiecte fezabile interne și regionale de viitor. Vă invităm să citiți integral acest interviu în rândurile ce urmează:

Ce a însemnat organizarea la Chișinău a acestui summit UE - Republica Moldova pe 4 iulie și ce fel de semnal a fost acesta din partea Uniunii Europene?

În primul rând, summit-ul a reprezentat un element de anvergură pentru cooperarea dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană. Asemenea summit-uri se organizează de obicei cu state sau grupuri de state care reprezintă niște parteneri importanți pentru Uniunea Europeană, care a organizat reuniuni similare cu țări precum Canada, Japonia, Brazilia, Turcia și din zona Balcanii de Vest, care sunt la ora actuală o regiune, sau statele din Balcanii de Vest care sunt la ora actuală incluse la pachet în discuțiile cu Uniunea Europeană.

Faptul că există un eveniment individual pentru Republica Moldova arată angajamentul clar al Uniunii Europene de a continua dialogul politic și eforturile în procesul de negocieri cu Republica Moldova în perioada următoare – de accelerare a acestui proces și de îmbunătățire a relațiilor bilaterale la toate capitolele, de la securitate, economie, comerț, infrastructură, la energie și așa mai departe.

Deci, acest summit reprezintă un semnal politic vizibil din partea Uniunii Europene, că la ora actuală toate ușile pentru țara noastră sunt deschise, toate oportunitățile sunt pe masă și pot fi accesate de către noi pas cu pas, atâta timp cât arătăm angajament și responsabilitate pe dimensiunea implementării angajamentelor cu Uniunea Europeană și statele membre ale Uniunii Europene.

Au fost și voci critice care au spus că acest eveniment nu a avut anvergura totuși a unui summit comparabil de exemplu cu summit-ul Comunității Politice Europene din 2023 și că la evenimentul din luna aceasta au venit doamna Ursula von der Leyen și Antonio Costa cu un scop electoral și anume de a susține partidele pro-europene, îndeosebi PAS. Cum vedeți acest aspect politic al evenimentului?

Nu era preconizat ca la Chișinău să vină liderii țărilor membre ale Uniunii Europene. Dacă ne uităm peste agenda summit-urilor organizate cu statele pe care le-am menționat anterior, vedem că Uniunii Europeană este reprezentată de președinta Comisiei Europene și președintele Consiliului European. Cei doi reprezintă atât statele membre, cât și instituțiile europene pe dimensiunea de politică externă.

Cel mai notoriu exemplu în acest sens este summit-ul de la Ankara dintre Uniunea Europeană și Turcia, din anul 2021, care a declanșat și un mic scandal la acel moment, în contextul în care protocolul diplomatic nu a fost respectat de către administrația de la Ankara. Și acolo au fost prezenți președintele Consiliului European, Charles Michel, și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, iar celor doi nu le-a fost acordat același loc la masă de discuții. Doar președintele Consiliului European a fost invitat lângă președintele Erdogan. Și atunci, la fel, a avut loc un summit Uniunea Europeană – Turcia, iar prezența a fost aceeași.

Același lucru s-a întâmplat la Bruxelles acum câteva săptămâni, atunci când a avut loc summitul Uniunea Europeană – Canada, în prezența reprezentanților celor două părți. Și nu există cutumă ca la aceste evenimente să fie prezenți și liderii de state europene, pentru că, așa cum am spus, în relația cu țările terțe din afara UE, Uniunea este reprezentată de acești doi lideri care, conform tratatelor Uniunii Europene, sunt împuterniciți să reprezinte UE.

Acest lucru trebuie înțeles de către politicienii de la Chișinău, care au menționat că evenimentul nu a fost unul de anvergură, că nu au fost prezenți liderii europeni, că a fost un eveniment mai puțin însemnat decât summit-ul de la Bulboaca [summitul Comunității Politice Europene din 2023 - n.r.].

Nici măcar nu asta a fost intenția prin organizarea acestui eveniment și ar trebui ca toți acei care aduc critici asupra acestui eveniment să se informeze și să înțeleagă care este structura, agenda și miza acestor summit-uri bilaterale organizate pentru Uniunea Europeană.

Ce trebuie să facă Republica Moldova de acum încolo, după ce doamna președintă Maia Sandu a spus atunci că nu se mai pune problema de „dacă”, ci de „când” se va integra Republica Moldova în UE. Suntem într-adevăr pe un drum ireversibil în acest sens, sau mai sunt anumite etape de parcurs?

Eu cred că la ora actuală există toată deschiderea din partea statelor Uniunii Europene de a susține parcursul nostru de aderare și de a ne invita să devenim membri ai Uniunii Europene atunci când vom fi pregătiți pentru acest lucru.

Optimismul de la Chișinău vine pe fondul acestei deschideri fără precedent din partea Uniunii Europene și din partea statelor membre ale blocului comunitar. Faptul că în cancelariile europene Republica Moldova este văzută cu ochi foarte buni și totodată suntem susținuți și apreciați pentru acțiunile noastre din ultimii ani, ne oferă această încredere că putem adera la Uniunea Europeană până în 2030.

În același timp, contextul regional este unul favorabil nouă, pentru că atenția statelor europene stă pe regiunea noastră, ei sunt interesați să aibă un pol de stabilitate în regiune. Ori prin aderarea Republicii Moldova, Uniunea Europeană poate câștiga aici, la graniță cu Ucraina, un partener de încredere și mai multă stabilitate, mai multă securitate la Marea Neagră în contextul în care vedem cu toții ambițiile expansioniste ale Rusiei și ale regimului criminal de la Moscova.

Abordarea UE față de regiunea noastră, față de oamenii care locuiesc în această regiune, s-a schimbat mult în ultimii ani. Noi nu mai suntem priviți ca o regiune aflată între Est și Vest, unde interesele Rusiei nu ar trebui să fie afectate și nu ar trebui să intre în contradicție cu interesele UE. Noi suntem priviți astăzi ca o regiune care trebuie salvată de sub potențiala ocupație rusească.

Iar cel mai eficient lucru pentru ca acest deziderat să devină realitate este integrarea Moldovei și Ucrainei în Uniunea Europeană și asigurarea acestei stabilități necesare pentru cele două țări. De aici avem și deschiderea care există astăzi pentru Republica Moldova. De aici derivă și intențiile bune ale Uniunii Europene și ale statelor europene de a consolida acest dialog și de a ne deschide ușile pentru ca să devenim și noi membri în următorii ani.

Evident că în ultimii ani am demonstrat și noi că suntem capabili să ne asumăm anumite reforme, să întreprindem acțiuni necesare pentru ca să ne demonstrăm atașamentul față de valorile europene și față de securitatea europeană.

A contat extrem de mult grija pe care am demonstrat-o față de cetățenii ucraineni și Ucraina în general. Cooperarea foarte bună pe care o avem astăzi cu Ucraina și faptul că suntem deschiși să-i ajutăm, a făcut mult determinarea noastră de a ne rupe de dependența economică și energetică de Federația Rusă. Sau cel puțin 12 Buletin lunar, Nr.7 (233), Iulie 2025 de încercările de a limita cât mai mult influența Federației Ruse în Republica Moldova prin reformele care au fost întreprinse aici la Chișinău cu toate problemele care au fost atestate, cu toate încercările eșuate uneori de a produce schimbarea.

Totuși există la ora actuală un guvern care este determinat să îmbunătățească viața cetățenilor, să ne rupă de șantajul rusesc și să devenim mai bine integrați în piața europeană. În contextul actual, această alegere geopolitică este una vitală pentru Republica Moldova și Uniunea Europeană.

Un ultim aspect pe care aș dori să-l subliniez aici este că modul în care suntem priviți din afară nu corespunde neapărat cu modul în care privesc cetățenii noștri starea de lucru din Republica Moldova.

Atât Statele Unite cât și Uniunea Europeană privesc Republica Moldova, inclusiv prin niște lentile geopolitice, dacă pot spune așa, și pentru ei contează ca în această regiune să aibă un partener de încredere. Noi suntem la ora actuală un partener de încredere pentru Uniunea Europeană și Statele Unite în regiunea noastră, iar acest statut l-am dobândit prin eforturi considerabile, de aceea trebuie să fim recunoscători pentru această realizare pe care am obținut-o împreună.

Spre ce domenii prioritare vedeți că ar trebui să meargă cele circa 1,9 miliarde de euro pe care UE ni-i oferă pentru următorii trei ani, bani din care a fost debursată deja prima tranșă de 270 de milioane de euro?

Cu siguranță, o atenție specială trebuie acordată dezvoltării locale și implementării proiectelor la nivel local care pot aduce plus valoare din punct de vedere social și economic. Aș prioritiza acțiunile care pot asigura o dezvoltare mai sporită la nivel local, în regiunile unde există acest potențial uman și economic pentru ca inclusiv cetățenii din diferite regiuni ale țării să poată observa cu proprii ochi impactul produs de către fondurile europene.

Dar pentru acest lucru este nevoie de un plan bine elaborat. Sunt necesare niște analize care să spună foarte clar care sunt regiunile, care sunt localitățile unde există acest potențial și unde investitorii ar putea să vină și să aloce bani pentru a-și crea afaceri pentru a investi în diferite domenii.

Eu cred că ar trebui să învățăm din lecția din trecut și să prioritizăm acțiunile care sunt axate pe dezvoltarea economică și mai puțin pe proiecte acordate în funcție de apartenența politică a primarilor. Ca să vă dau un exemplu, nu cred că este corect să investim în școli, unde putem număra pe degete numărul copiilor rămași să învețe , sau unde conform unei analize destul de superficiale putem să estimăm că în 5 sau cel mai mult 10 ani nu va rămâne niciun copil să învețe în acel loc.

Aș investi însă în școli unde există mai mulți copii, unde conform rezultatelor obținute la examenele de bacalaureat, există potențial, unde există profesori buni și unde există condiții politice și electorale. Ar fi mai bine ca să ne orientăm către proiecte care pot să producă o educație mai bună, care pot să îmbunătățească sănătatea oamenilor din localități, care pot să aducă mai multe investiții în regiunile noastre pentru a crea noi locuri de muncă.

Deci asta ar fi raționamentul de la care ar trebui să pornim și să evităm alocările de bani nesustenabili în reparații de școli sau grădinițe, în reparația unor case de cultură sau muzee, în sate care se depopulează rapid, care după recensământul din 2024, unde apropo vedem foarte clar care sunt tendințele, putem estima că în 5 sau 10 ani vor rămâne foarte puțin locuitori, pentru că majoritatea au vârstă peste de 65-70 de ani.

Deci acesta ar fi raționamentul de la care aș porni, și anume care sunt localitățile, regiunile unde putem investi rațional și unde putem să asigurăm o creștere vizibilă din punct de vedere social și economic în următoarea perioadă.

În al doilea rând, aș pune un mare accent pe implementarea cât mai rapidă a reformei administrației publice locale, pentru ca localitățile amalgamate să obțină cât mai multe fonduri, iar acele fonduri să fie gestionate de către administrații publice locale mai bine echipate, profesioniste, cu capacități și cunoștințe necesare pentru gestionarea de proiecte.

Aș include în acest plan, după alegerile parlamentare, drept acțiune prioritară, această reformă administrativ-teritorială, care ar trebui să se producă cât mai curând posibil, eventual anul viitor, pentru ca la alegerile locale din 2027 să mergem pe o nouă abordare. Mai precis, de exemplu, alegerea a 150 de primari pentru 150 de localități deja amalgamate, unde primăriile să fie funcționale, să fie capabile să gestioneze acești bani și să aibă un buget mai mare ca să poată aloca mai mulți bani pentru infrastructură, canalizare, apă, drumuri, electricitate, și să faciliteze acest proces de reformă la nivel local.

În al treilea rând, cred că ar trebui să investim mai mult în infrastructură și să ne pregătim și noi de procesul de reconstrucție a Ucrainei. Când spun asta, eu cred că ar trebui să ne gândim foarte bine la oportunitățile care vor veni cu acest proces.

Astăzi, Republica Moldova trebuie să întreprindă pași rapizi pentru a finaliza interconectarea energetică cu România. Mă refer aici la cele două linii de înaltă tensiune care trebuie finalizate și care leagă Republica Moldova de România.

Avem totodată nevoie de drumuri și căi ferate modernizate care să asigure interconectarea feroviară și terestră cu România prin cât mai multe puncte. Și aici e vorba inclusiv de podurile peste Prut care trebuie renovate.

Este nevoie de și mai multe acțiuni legate de proiectele transfrontaliere România - Ucraina. Avem acest format trilateral de cooperare pe mai multe domenii și ar trebui să vedem ce oportunități există în acest sens.

Am discutat mult despre autostrada Iași-ChișinăuOdesa, pe care o consider un proiect fezabil în contextul reconstrucției Ucrainei, chiar dacă va costa miliarde. Cel mai probabil, în contextul reconstrucției Ucrainei, va exista un interes atât dinspre partea ucraineană, cât și dinspre Uniunea Europeană pentru a finaliza sau pentru a trece la construcția acestei autostrăzi. Trebuie să fie pregătiți toți pașii în acest sens. De aceea, e nevoie să investim în toate aceste domenii.

Nu în ultimul rând, trebuie să investim în securitate și apărare. Să nu uităm că este domeniul în care rămânem vulnerabili în continuare, deoarece alocările sunt mici. Noi ne propunem să creștem bugetul pe apărare până la 1% în 2030, dar acest 1% este o cifră prea mică și trebuie să ne gândim serios cum să ajungem la 2% sau 3% într-o perioadă cât mai scurtă de timp.

Așadar, aș reflecta mult și asupra unui plan de acțiuni care ne-ar aduce mai aproape de un prag minim sustenabil pentru finanțarea de 2-3% în zona de apărare în următorii ani și investițiile care sunt necesare în acest sens, inclusiv cu sprijinul Uniunii Europene.

Vă mulțumim!