De ani de zile, subiectul tarifului și al aprovizionării cu gaze este unul dintre principalele instrumente de manipulare informațională în Republica Moldova, folosit intens în perioadele electorale și la început de sezon rece. O analiză a evoluției narațiunilor propagandistice pe tema gazului arată o tendință clară: cu cât Moldova a devenit mai independentă energetic, cu atât discursurile au fost mai puțin despre gaz și mai mult despre politică. Gazul a rămas însă cea mai eficientă armă de șantaj emoțional, pentru că atinge direct două frici primare - frica de frig și frica de facturi. Iar narațiunile nu au fost întâmplătoare, ci s-au adaptat de fiecare dată la realitatea din teren.

Anticoruptie.md a făcut un top al celor mai răspândite narațiuni false, demontate anterior de ANRE, Ministerul Energiei, presă și fact-checkeri. Iată trei narative: 

1. „Gaz ieftin din Rusia, refuzat de guvern din motive politice”. În realitate, din decembrie 2022, Moldova nu mai cumpără gaz direct de la Gazprom pentru malul drept al Nistrului, ci de pe piața europeană, prin compania de stat Energocom, după o formulă de piață. Aprovizionarea este stocată în depozite din România și Ucraina. Ofertele de „gaz ieftin” vehiculate politic nu sunt însoțite de contracte, volume garantate sau prețuri fixe, ci, așa cum au arătat analizele anterioare, de condiții politice.

2. „Prețul este majorat artificial de guvern / ANRE”. Tariful este calculat în baza unei metodologii publice a ANRE, care include prețul mediu de achiziție de la bursă, costurile de transport, distribuție și pierderile din rețea. Tocmai achizițiile întârziate, în perioadele cu prețuri mari, și achizițiile netransparente ale pierderilor de către filialele Moldovagaz - semnalate acum de Sergiu Tofilat - sunt cele care umflă factura finală.

3. „UE ne impune să cumpărăm gaz scump”. Dimpotrivă, legislația europeană, la care face referire expertul, prevede exact mecanisme pentru a evita specula: grafic obligatoriu de achiziții etapizate și obligația de a umple depozitele la 80-90% până în toamnă. În această vară, țările UE și-au crescut stocurile de la 28% la 56% tocmai când prețurile erau mai mici - perioadă pe care Moldova a ratat-o.

Pe acest fond, expertul Sergiu Tofilat avertizează că în ultima săptămână „tariful la gaze s-a transformat într-un subiect de speculație politică: foarte puține propuneri constructive și o avalanșă de populisme și minciuni”.

În ultimii cinci ani gazul a fost cea mai eficientă armă de șantaj emoțional: atinge direct frica de frig și de facturi. Narațiunile nu au fost întâmplătoare, ci s-au adaptat de fiecare dată la realitatea din teren.

1. 2020-2021: Narațiunea dependenței inevitabile
Mesajul cheie: „Fără Gazprom înghețăm”
Înainte de criza din 2021, propaganda insista pe ideea că Moldova nu poate exista fizic fără contractul direct cu Gazprom. Orice discuție despre diversificare, interconectorul Iași-Ungheni sau achiziții de pe piața europeană era prezentată ca „experiment periculos al pro-europenilor care ne va lăsa fără gaz”. Scopul era blocarea diversificării.

2. Toamna 2021 - primăvara 2022: Narațiunea vinei
Mesajul cheie: „PAS ne-a lăsat fără gaz”
Când Gazprom a redus livrările și a impus un nou contract cu formula scumpă în octombrie 2021, narațiunea s-a schimbat în: „Criza a fost provocată de guvern pentru că nu a vrut să meargă la Moscova și să negocieze”. A fost exploatată intens vizita lui Dodon la Moscova și promisiunea că „el ar fi adus gaz ieftin”. Frica a fost maximă: „La iarnă veți plăti 10.000 de lei factura”.

3. 2022-2023: Narațiunea negării și a conspirației - după decuplare
Mesajul cheie: „Cumpărați tot gaz rusesc, dar mai scump, prin intermediari”
Din decembrie 2022, malul drept nu mai cumpără gaz de la Gazprom, ci prin Energocom de pe bursa europeană. Gazprom a rămas doar pentru regiunea transnistreană și Centrala de la Cuciurgan. Propaganda nu a putut explica de ce nu am înghețat, așa că a inventat conspirația: „De fapt e tot gaz rusesc, dar îl cumpărați prin firme-căpușă cu adaos. Corupție la Energocom”.
În paralel: „Moldova plătește pentru sancțiunile UE împotriva Rusiei, deși e țară neutră”.

4. 2023-2024: Narațiunea „salvatorului” cu gaz ieftin
Mesajul cheie: „Gazprom e gata să ne dea gaz cu 200-300 $ dacă cerem frumos”
După ce prețurile europene au scăzut de la 3000 $ la 400-600 $, a apărut valul de „salvatori” politici care promiteau contracte directe cu 300 $. Narațiunile ignorau complet 3 fapte: datoria istorică inventată de Gazprom de 800 mil. $, condiția politică de a nu mai cumpăra de pe piața UE și faptul că nimeni nu a prezentat vreun contract real. Este exact ce critică acum Sergiu Tofilat: licența de furnizare costă 3250 lei pe 25 de ani - cei care promit pot merge să livreze.

5. 2024-2025: Narațiunea populist-electorală
Mesajul cheie: „Voi aduce gaz cu 10 lei / 1 leu pentru pensionari”
În ultimul an, narațiunea s-a tiktokizat și s-a simplificat la nivel de slogan electoral. Nu se mai vorbește de contracte, volume, bursă sau depozite. Se promit tarife fixe, sub costul de achiziție, fără să se explice de unde se acoperă diferența. Este cea mai periculoasă formă, pentru că mută discuția din zona tehnică - grafic de achiziții, stocuri, licitații transparente, exact ce cere Tofilat - în zona magiei.

Ce s-a schimbat în tehnică?

• De la TV la Telegram și TikTok: Dacă în 2020-2021 principalul canal era TV, acum viralizarea se face prin clipuri scurte emoționale cu facturi.
• De la „Rusia ne salvează” la „Europa ne sărăcește”: După ce mitul Gazprom-ului ca partener de încredere s-a prăbușit, accentul s-a mutat pe „gazul european e o țeapă”.
• De la frică la soluții false: Nu se mai spune doar „veți îngheța”, ci „am eu soluția ieftină, dacă mă votați”.

În esență, evoluția arată un lucru: cu cât Moldova a devenit mai independentă energetic, cu atât narațiunile au devenit mai puțin despre gaz și mai mult despre politică.