Scrisoare deschisă adresată reprezentanţilor UE în Republica Moldova, Procuraturii Anticorupţie, Procuraturii Generale, Consiliului Superior al Magistraturii.

Doresc să atrag atenţia Dumneavoastră asupra reformei justiţiei din Republica Moldova printr-un caz concret.

Examinarea dreptului meu de proprietate asupra apartamentului construit din banii mei, dosar nr. 02-2c-20313-29102015, durează de 5 ani, timp în care cauza a fost judecată de 2 ori de către Judecătoria Centru şi de 2 ori de către Curtea de Apel Chişinău. La 21.10.2015 judecătorii Ion Druţă, Iulia Sîrcu, Galina Stratulat, Vladimir Timofti, Iuliana Oprea prin decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie nr.2ra-1597/15 şi-au depăşit atribuţiile de serviciu, au negat şi au aplicat selectiv legea. Negarea Legii: prin decizia nr.2ra-1597/15 judecătorii menţionaţi au casat decizia Curţii de Apel Chişinău nr.2a-4882/14 din 24 martie 2015 şi au remis pricina pentru rejudecarea fondului cauzei conform competenţei în instanţa de insolvabilitate – Curtea de Apel Chişinău în baza art.5 a Legii Insolvabilităţii nr.149 în vigoare începînd cu 13.03.2013, peste 3 ani după ce eu am devenit creditor şi 2 ani după ce eu am acţionat în judecată debitorul, Legea neavînd putere retroactivă. Aplicarea selectivă şi neuniformă a Legii: recent am aflat că pe cazul similar creditorul Stratula împotriva aceluiaşi debitor SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate privind recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil, Curtea Supremă de Justiţie a examinat conflictul de competenţă jurisdicţională şi prin încheierea nr. 2cc-82/14 din 08.10.2014 a dispus în baza aceluiaşi art.5 al Legii Insolvabilităţii nr.149 că examinarea cauzei ţine de competenţa instanţei de drept comun. Astfel Legea se aplică selectiv şi neuniform, iar eu sunt discriminată repetat şi continuu. Articolul 14 al CEDO prevede că exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de Convenţie trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată pe orice altă opinie sau origine socială, iar articolul 17 al Convenţiei prevede interzicerea abuzului de drept. Curtea de Apel Chişinău în decizia nr. 2r-882/16 din 05.05.2016 a ţinut cont de încheierea CSJ nr. 2cc-82/14 din 08.10.2014 şi a decis competenţa instanţei de drept comun la judecarea cauzei creditorului Stratula împotriva aceluiaşi debitor SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate privind recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil. Abuz de serviciu: art.32 alin.(2) CPC RM prevede că: „Instanţa ierarhic superioară nu are dreptul să strămute, din oficiu, o pricină de la instanţa ierarhic inferioară la alta ori să o preia pentru judecare, cu excepţia cazului în care completul de judecată în instanţa respectivă nu poate fi legal constituit.” Constituţia RM art.20 alin.(1) prevede că: “Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.” Articolul 6 § 1 CEDO prevede că: „Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, public şi în termen rezonabil de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale..." Prin decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie nr.2ra-1597/15 din 21.10.2015 eu am fost lipsită de dreptul la judecarea cauzei de către o instanţă sau de judecătorii în a căror competenţă pricina respectivă este dată prin Lege. În privinţa competenţei pe cazul dat sunt 6 decizii irevocabile ale Curţii de Apel Chişinău conform cărora 15 judecători diferiţi au decis în unanimitate competenţa instanţei de drept comun – Judecătoriei Centru la judecarea fondului cauzei. Art.40, alin.(1) CPC RM prevede că: „acţiunile cu privire la dreptul asupra unor case, încăperi, construcţii, altor obiective fixate de pămînt, se intentează în instanţa de la locul aflării acestor bunuri. Dacă bunurile ce constituie obiectul acţiunii sînt situate în circumscripţia mai multor instanţe, cererea se depune în orice instanţă în a cărei rază teritorială se află o parte din bunuri.” Conform art. 37' CPC RM în cazul în care cererea de chemare în judecată conţine mai multe pretenţii conexe, unele dintre ele fiind de competenţa instanţei judecătoreşti de drept comun, iar altele de competenţa unei instanţe specializate, toate pretenţiile se vor examina de către instanţa de drept comun. Art.32, alin.(1) CPC RM prevede că: „nimeni nu poate fi lipsit fără consimţămîntul său de dreptul la judecarea cauzei sale de către o instanţă sau de judecătorii în a căror competenţă pricina respectivă este dată prin lege.”

Rog să vă implicaţi în investigarea informaţiilor prezentate şi să luaţi atitudine.

Notă: sesizarea nu reprezintă un material jurnalistic. Centrul de Investigații Jurnalistice nu este autorul sesizării. Informația reprezintă doar opinia autorului sesizării. În caz de dezacord, persoana vizată este în drept să vină cu o reacție, iar instituția noastră o va publica pe acceași platformă și o va trata în condiții egale.