Mă numesc Vera Pareniuc şi am lucrat inspector fiscal la Edineţ. În 2004, am fost reţinută pentru că aş fi luat mită 200 de lei. Nu am luat niciun ban, am refuzat. Dar Alexandru Plângău, tatăl fostului deputat Dinu Plângău, care atunci era angajat al Centrului pentru Combaterea Corupţiei, a avut interes ca să-mi fie fabricat un dosar penal, pentru a proteja un agent economic la care depistasem încălcări majore ale regulamentului privind folosirea aparatelor de casă.

Eu nu am luat niciun leu, i-am dat celui trimis de Plângău banii înapoi, dar acela a reuşit să mi-i strecoare în buzunarul unei haine atârnate în cuier.

Dosarul a fost de cinci ori trimis la rejudecare. În cele din urmă, am fost condamnată la o amendă de 20.000 de lei. Am fost concediată, iar pentru ca să pot achita amenda, am fost nevoită să mătur străzile. Din auza acestei condamnări, am divorţat cu soţul, iar mai multe rude şi prieteni de familie mi-au întors spatele. De câteva ori am fost gata să-mi pun capăt zilelor.

În 2014, am avut câştig de cauză la CEDO. În urma deciziei instanţei europene, am fost achitată în Republica Moldova, dar nu am fost reabilitată nici până în ziua de azi. Chiar dacă sentinţa mi-a fost anulată, aşa şi nu mi s-au restituit cele 20.00 de lei pe care le-am plătit ca amendă penală. Nimeni nu şi-a cerut scuze pentru suferinţele şi sănătatea distrusă. Nu mai zic că nimeni nu a răspuns sub niciun fel pentru dosarul fabricat.

În 2015, am depus o cerere în judecată în care am solicitat să fiu restabilită la serviciu şi să mi se achite salariul pentru perioada în care am lipsit forţat. Am calculat un milion de lei, instanţa de fond mi-a dat câştig de cauză, însă Curtea de Apel Chişinău mi-a micşorat suma la 450 mii de lei. Nu cred că a trecut fără mâna procurorului Plângău, fiul lui Alexandru Plângău, care este procuror pe lângă Curtea de Apel Chişinău. Soţia lui Alexandru Plângău lucrează şi acum în locul meu la Inspectoratul Fiscal din Edineţ.

Sunt cinci ani de când mă judec în instanţa civilă pentru a-mi recupera prejudiciul ratat. Deja am 67 de ani, sunt bolnavă. Mă tem că nu o să ajung să-mi văd dreptatea. Sunt 18 ani de luptă şi chin. Oare aşa se luptă cu corupţia?