Serghei Smirnov este jurnalist rus, redactor-șef la portalul Mediazona, instituție de presă axată pe opoziția anti-Putin, care se bucura de popularitate în Rusia, până a fost declarată drept agent străin de guvernarea de la Moscova. Mediazona a fost fondată de Maria Alyokhina și Nadezhda Tolokonnikova, care sunt și co-fondatoare ale grupului de protest și ale trupei Pussy Riot. La câteva luni de la începutul războiului de agresiune din Ucraina toată echipa de jurnaliști a fost nevoită să fugă din țară. M-am întâlnit cu Serghe Smirnov la Chișinău, în decembrie anul trecut, la un seminar, organizat de Asociatia Transparency Trust Talk din Berlin, în colaborare cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Seminarul, destinat jurnaliștilor ruși di Rusia, dar și cei din afară, urmărea să le ajute să facă față presiunilor din țară, să apere drepturile celor represați, iar celor nevoiți să lucreze din exil - să informeze cât mai multă lume despre ce se întâmplă în Rusia, dar și să ajungă la cât mai mulți cetățeni ruși cu informație corectă, mai ales în contextul războiului de agresiune din Ucraina.

Mediazona, împreună cu BBC și un grup de voluntari, derulează un proiect privind soldații ruși uciși în războiul din Ucraina. La fiecare două săptămâni ei anunță numărul soldaților morți pe care îi documentează. Publică  informații doar despre cei pentru care s-au găsit dovezi că au murit: fie pe rețelele de socializare, fie morminte într-un cimitir cu numele lor. „În curând vor fi oficial 40.000 de soldați morți. Deși aceasta, desigur, nu este cifra finală, sunt multe altele. Trebuie doar să le înmulțim pe cele pe care le-am documentat cu dovezi”, spune jurnalistul rus.   

„Sunt din Moscova, dar acum sunt în exil. Adică nu reprezint jurnaliştii ruşi în ţară”, așa s-a prezentat Serghei Smirnov când am început să discutăm. Am vorbit despre presa din Rusia, cea care a mai rămas în țară și cea care a emigrat. „Noi suntem conștienți că s-ar putea să nu mai revenim niciodată în țară. Regimurile autoritare se pot menține foarte mult timp la guvernare”, sușține Serghei. Echipa pe care o conduce a rămas fidelă publicului din Rusia și lucrează pentru el, dar, spune jurnalistul, este tot mai greu să influențezi opinia publică de acolo - „e multă presiune și frică, dar și indiferență”.      

Cornelia Cozonac: - Cum este să lucrezi din străinătate pentru publicul rus?

Serghei Smirnov: - De fapt, nu este o mare diferență, din punctul nostru de vedere, față de munca pe care o făceam înainte. Pentru că o parte din munca pe care am făcut-o înainte, o facem acum, iar acum specializarea noastră este instanțele, drepturile omului, cauzele penale. Continuăm să mergem la instanțele din țară, continuăm să scriem despre dosare penale și doar din cauza represiunii am fost nevoiți să plecăm. Am fost declarați agenți străini, eu personal am fost declarat agent străin. Casa mea a fost percheziționată și am stat 24 de ore în închisoare. Prin urmare, până la urmă, după începerea războiului, când au început a da sentințele cu închioare pe 10 ani pentru așa-numitele știri false, a trebuit să plec.

- Vrei să spui că voi continuați să mergeți  în instanță? Și în Rusia cum e posibil? 

- Avem oameni care merg la tribunale pentru noi, facem rapoarte online de la tribunale, comunicăm cu oameni din Rusia, scriem știri. Adică, în principiu, în general, arătăm că avem susținători, colaboratori în interiorul Rusiei și care urmăresc tot ce se întâmplă acolo. De fapt, se întâmplă foarte puțin, adică trebuie să mergi să vezi cu ochii tăi. De obicei, lucrezi cu documente, baze de date și jurnalism de date. Aceasta este probabil 95% din muncă. Când am fost în Rusia, am lucrat cam la fel. Adică nu mergeam neapărat undeva, nu colectam informații la fața locului, ci de obicei stăteam la laptop și analizam documente, vorbeam cu mulți oameni de la distanță. Mi se pare că acum jurnalismul a devenit practic exact așa, când prezența ta personală în teritoriu nu este necesară. Iar reportajul este un gen care de fapt a murit în Rusia cu destul de mult timp în urmă. În general, aceasta este o mare problemă.

- Cum lucrează colegii tăi în Rusia? Sunt sub presiune acum pentru că țin legătura cu tine, cu echipa ta?

- Încercăm să respectăm măsurile de siguranță. Aceștia sunt oameni care nu au legătură directă cu editorii. Avem voluntari care ne susțin  și ne ajută. Dar, desigur, acesta este un mare risc pentru jurnaliști, având în vedere dosarele penale și statutul nostru. Desigur, încercăm să menținem comunicarea în siguranță. Problema este că nu îi putem proteja 100% în niciun fel, pentru că legea în Rusia nu funcționează deloc. Oamenii din țară se confruntă cu riscuri dacă colaborează cu mass-media independentă.

- Mai există în presa din Rusia o masă critică sau jurnalişti care mai pot schimba ceva în interior?

 - Nu există niciunul în interiorul Rusiei, practic nu există astfel de oameni. Sau mai bine zis, pot exista, dar nu pot scrie nimic.  Adică, în principiu, există jurnalişti critici. Un alt lucru este că nu pot critica autoritățile doar dacă în anumite lucruri nu țin de subiectele principale. Dar critica, războiul și tot ce are legătură cu războiul, cu victimele războiului - toate acestea sunt imposibile. Criticarea guvernului este, de asemenea, destul de periculoasă. Ce ți-a mai rămas? Unele probleme sociale. Și iată aici e marea problemă. Oamenii,  desigur, vor să știe mai multe despre război, că pe mulți deja i-a afectat, dar e cenzură și efoarte serioasă. Și intervine autocenzura, care a la fel de serioasă. De exemplu, nu puteți scrie cuvântul „război” despre evenimentele din Ucraina, ar trebui să scrieți doar operațiune specială. Orice media trebuie să scrie așa, altfel vor fi blocate, deoarece majoritatea mass-media independente sunt blocate. Adică lucrăm în regim de izolare și avem o mulțime de rețele sociale blocate. Cititorii noștri folosesc VPN-uri și așa mai departe, ca să poată să citească ceva mai serios. Dar în interiorul Rusiei poți scrie doar rapoarte pe niște subiecte sociale și așa doar așa ceva. Aceasta este literalmente singura oportunitate de a face jurnalism independent. Iar jurnaliştii sunt extrem de limitati în ceea ce priveşte materialele scrise în ţară. Apropo, din acest motiv am plecat.

- Cum ajungeți la cititorul rus? Cu informații veridice, de încredere, cu surse verificate?

- Cititorii noștri nu s-au schimbat prea mult de la începutul războiului. La urma urmei, site-ul nostru are nouă ani, iar cititorii noștri au fost întotdeauna opoziționali și au citit presa independentă. Adică nu i-am pierdut cu adevărat, toți sunt acolo. În acest sens, nici măcar blocarea nu ne-a lovit prea tare, deoarece cititorii noștri erau destul de avansați din punct de vedere tehnic și toată lumea a instalat un VPN și așa mai departe. Ceea ce este mai dureros este obținerea unui nou public. Nu suntem în motoarele de căutare pentru că suntem un agent străin. Nu suntem întotdeauna în Yandex și acest lucru este rău, deoarece Google ne consideră un site destul de dubios.

În Rusia, acest punct principal este blocat - accesul la un nou public care încearcă să găsească ceva. Dar cititorul principal - a rămas, - la urma urmei, site-ul nostru este destul de cunoscut pentru opoziție, iar oamenii care doresc să afle despre instanțe și informații vin la noi. Facem cercetări de date.

De exemplu, noi, împreună cu BBC și un grup de voluntari, derulăm un proiect privind soldații ruși uciși în timpul războiului din Ucraina. La fiecare două săptămâni anunțăm numărul soldaților morți pe care îi cunoaștem. Publicăm informații doar despre cei pentru care s-au găsit dovezi, dovezi că au murit: fie pe rețelele de socializare, fie morminte într-un cimitir cu numele lor. În curând vor fi oficial 40.000 de soldați morți. Deși aceasta, desigur, nu este cifra finală, sunt multe altele. Dar trebuie doar să le înmulțim pe cele pe care le-am documentat cu dovezi.

Pot spune că este destul de dificil acum să stabilim geografia cititorilor. Deoarece toate sistemele care determină locația, le este greu să ia în considerare VPN. Mulți dintre cititorii noștri din Rusia activează VPN, așa că estimăm că cititorii noștri erau de 90% în Rusia, înainte de blocare. Acum, cred că este vorba, poate, de 75 - 80%. Vedem de pe canalul nostru YouTube că 80% din audiența noastră este din Rusia. Așadar, întreaga noastră audiență este în Rusia și nu vrem să fim o media pentru emigranți, ci să scriem despre evenimentele din țară.

- Crezi că jurnaliştii pot fi o forţă care poate schimba ceva în Rusia?

- În ceea ce privește schimbările reale, schimbarea înseamnă oprirea războiului sau influențarea guvernului. Mă tem că nimeni în Rusia nu poate face asta acum. Este sincer și sincer. Mi se pare că nu aceasta este problema. Un stat polițienesc prea puternic, un regim autoritar care este pe punctul de a deveni totalitar, cu resurse foarte mari. Mi se pare că acum nu putem influența cu adevărat schimbarea puterii și schimbarea cursului, și practic nimeni nu poate, inclusiv chiar și sancțiunile globale și asistența globală pentru Ucraina.

Ce putem face? Pentru a informa cititorii, vorbim cu ei, arătăm că mulți oameni din Rusia au opinii anti-război și democratice. Chiar și conform sondajelor de la Kremlin, conform celor mai modeste sondaje de la Kremlin, acești oameni reprezintă cel puțin 20%, sau chiar 25%. Chiar dacă luăm 20%, înseamnă aproximativ 25 – 30 de milioane de oameni. Adică asta este mult chiar și după calculele lor. Din punctul nostru de vedere, există și mai mulți astfel de oameni. Dar oamenilor le este frică. Oamenilor le este frică. În Rusia este foarte periculos să-ți arăți poziția. Spui cuvântul război, ieși în semn de protest și poți fi dus la închisoare pur și simplu pentru asta. Și mulți oameni stau deja în închisori. Dar represiunile nu pot fi numite masive. Acest lucru trebuie definit clar, pentru că există o mulțime de riscuri. Există o mulțime de cazuri revelatoare. Dar toate aceste represiuni încă nu pot fi numite masive, pentru că doar câteva sute de prizonieri politici din Rusia nu sunt o mie, nici zeci de mii, care ar ieși în stradă și ar protesta. Și sunt doar sute, majoritatea. Unii sunt politicieni cunoscuți, alții sunt pur și simplu activiști. Reprimarea se intensifică constant. Dar din nou, aceasta nu este o represiune în masă. Pot exista unul sau două cazuri penale pe săptămână.

Putem compara chiar cu Belarus, unde sunt mult mai mulți oameni întemnițați. Pe de altă parte, toată lumea știe despre aceste cazuri, iar acest lucru intimidează societatea în ansamblu.

- Cred că acestea sunt cazuri reprezentative. A intimida, a semăna frica. Cum vedeți influența Rusiei asupra țărilor post-sovietice? Am fost recent în Kârgâzstan, acolo autoritățile au adoptat o lege privind agenții străini, după modelul de la Moscova, au introdus prevederi legate de război. Se încearcă să se facă asta atât în ​​Kazahstan, cât și, din câte cunosc, în Uzbekistan. Cumva Rusia influențează aceste țări, destul de puternic.

- Da este adevarat. Dar trebuie să înțelegem că Putin are un mare obiectiv: restaurarea Uniunii Sovietice. Și, în principiu, cred că el vede întregul spațiu post-sovietic ca fiind pierdut accidental, iar acest lucru ar trebui tratat pur și simplu ca ceva la care Puten se gândește în perspectivă. Dar totuși, ar trebui să știi la ce se gândește o persoană care încearcă să pună mâna pe o altă țară. Practic crede că este necesar să se întoarcă cât mai mult teritoriu. Nu trebuie să fie întotdeauna afiliere. Aici, formal, el trebuie să controleze. Și, desigur, vrea să controleze toate țările spațiului post-sovietic și să influențeze cât mai mult posibil. Și cred că vedem asta nu numai în Kazahstan, în Kârgâzstan, ci putem lua întregul teritoriu, în mare măsură. Luați Georgia, luați Armenia. Adică sunt multe încercări. Și în Moldova au fost atâtea încercări ale lui Putin de a influența. Aceasta este logica lui, așa este proiectat. Trebuie să influențăm toate acestea. Din păcate, Kârgâzstanul, ca țară cea mai liberă din Asia Centrală, nu este pe un drum foarte bun. A fost foarte îngrijorător în ultima vreme. Reprimarea jurnaliştilor, site-uri blocate, Radio Liberty, KLOOP. Aceasta este o problemă foarte mare. Desigur, monitorizăm acest lucru, dar sperăm cu adevărat că poporul kârgâz are încă multă experiență în lupta pentru libertățile lor și nu vor permite instaurarea unei dictaturi. Mai mult, nu se poate spune că Rusia dă ordine. Aceasta este o astfel de poveste încât este pur și simplu benefic pentru regim să mențină relații bune și să împărtășească experiența. Rusia crede că își extinde influența oferind sprijin financiar. Și da, un astfel de obiectiv merită.Este destul de alarmant.

- Jurnaliştii trebuie să fie vigilenţi în munca lor pentru a evita un stat poliţienesc

- Este ușor de spus, dar nu este întotdeauna ușor de făcut, din păcate, mai ales având în vedere ce resurse are Rusia. Și chiar și acum în Kârgâzstan, când autoritățile au o mulțime de resurse, când acţionează destul de atent. Putin a acționat destul de atent, foarte progresiv, nu în pași bruște, ci încet, așa, pas cu pas, luând toate aceste libertăți, în timp ce împărțea bani. Și acest autoritarism îngrijit, acest autoritarism târâtor este foarte periculos.

- Cum este finanțat portalul Mediazona, acum când este nevoit să activeze din afara țării?

-Acum s-a schimbat principala finanțare, pentru că suntem agenți străini. Și, în mare măsură, acestea sunt granturi și crowdfunding. Și înainte de război, baza existenței noastre era crowdfunding. Din februarie 2022, colectam 60.000 USD pe lună, poate mai puțin, undeva mai mult de 50.000 USD.

- De la cititori?

-De la cititori și abonați. Înainte de aceasta, aveam peste 9.000 de abonați plătiți la media noastră. Mai mult, nu avem niciun paywall, acesta nu este un paywall, ci abonamente voluntare. Și, desigur, sancțiunile au distrus complet modelul nostru de crowdfunding, pentru că toate cardurile rusești au fost dezactivate și am fost nevoiți să reconstruim în mare măsură modelul. Acum am restabilit parțial finanțarea participativă, dar nu complet, pentru că nu mai putem strânge bani în Rusia. Acum colectăm doar de la cei plecați în străinătate și au carduri străine. Am restaurat aproximativ o treime din suma anterioară de crowdfunding. Adică, o parte semnificativă a bugetului nostru acum este încă crowdfunding de la cititorii noștri

-Da. Este foarte interesant. Dar nu avem încă o astfel de experiență în Moldova.

-Știi, am avut o descoperire foarte mare când FBK, Fundația Anticorupție Navalny, a început să strângă bani și a început să strângă bani cu mare succes. Și asta a dat impuls întregii societăți convenționale civile, întregii opoziții politizate care se putea aduna. Și destul de repede oamenii au învățat să doneze organizațiilor pe care le sprijină. Fundația Anticorupție a avut un buget de câteva ori mai mare decât al nostru în ceea ce privește banii încasați. De exemplu, numai la Moscova sunt câteva milioane de oameni. Iar principalii noștri cititori și abonați sunt, desigur, orașele mari, aceștia sunt oameni cu un anumit venit, pe care ne-am concentrat mereu. În loc să cumpărați o ceașcă de cafea, vă puteți abona la noi. Acesta este un abonament aproximativ de 2-3 dolari, 2-3 euro, care este cel mai bun. De obicei, abonamentul mediu, apropo, era de aproximativ 390 de ruble, care era de 5 USD la acea vreme. Acesta este abonamentul mediu al cititorului nostru. Deci nu cumperi o cafea sau două, sau o bere, ci te abonezi la media independentă. Acesta este un astfel de model. Și a funcționat foarte bine la un moment dat. Dar, vedeți, autoritățile au venit și au distrus totul, sancțiunile au distrus totul, iar acum nu le putem colecta, pentru că mass-media independentă sunt fie agenți străini, fie organizații indezirabile. Fundația Anticorupție, apropo, acum sunt în general extremiști și în curând vor fi recunoscuți drept teroriști. Adică, nu puteți colecta bani în Rusia, deoarece este foarte periculos pentru abonați.

- Cum existati in strainatate? Jurnaliştii din Belarus în exil s-au plâns că au avut probleme din cauza războiului şi a atitudinii lor faţă de Rusia şi că au fost mereu adunaţi împreună cu jurnaliştii ruşi. Le este greu să lucreze în străinătate, la fel ca și rușilor.

- Să lucrezi în străinătate nu este ideal. În orice caz, ai o problemă cu documentele. Nu-ți este foarte ușor cu legalizarea. Dar mi se pare că am făcut-o cumva. Nu există situații ideale, ei bine, ce situație ideală ar putea fi? E clar că emigrația este proastă și nu există venituri stabile, ai impozite mai mari în Europa decât în ​​Rusia. Acesta este.

- Care este atitudinea oamenilor când află că ești din Rusia?

- Nu am întâlnit niciodată ceva atât de groaznic, deși trăim în țări diferite. Mi se pare că aceasta este o problemă oarecum exagerată la nivel de zi cu zi. Acestea sunt în mare parte probleme la nivel de stat și restricții. Adică, restricțiile guvernamentale afectează mai mult decât reacțiile personale ale oamenilor. Dar acest lucru, după părerea mea, este destul de logic. Și mereu mi se pare că totul se întâmplă așa. Probabil că sunt unele incidente, dar eu personal nu am întâmpinat probleme mari de doi ani. De exemplu, dacă ai un pașaport rusesc, atunci vei avea probleme cu banca. Este mai probabil să ai probleme cu documentele, cu schimbul de documente, dar nu la nivelul relațiilor personale obișnuite.

- Nu mai este posibil să folosiți carduri rusești în Europa?

- Nu, aceasta este o problemă uriașă. Nu puteți folosi carduri rusești, iar băncile occidentale sunt foarte reticente în a deschide conturi pentru ruși. În plus, aceasta este chiar o limitare generală. Pur și simplu le este frică să-și asume riscuri, le este frică de inspecții. Este mai convenabil pentru ei să joace în siguranță și să nu lucreze cu clienții ruși. Adică, băncile nu sunt în mod special împotriva ta, pur și simplu nu vor probleme inutile pentru ele însele. De ce avem nevoie de acești 20 de clienți din Rusia, atunci vom fi verificați, sancțiuni, orice altceva, pur și simplu nu deschidem conturi și atât.

- Din câte știu eu, cardurile rusești funcționează aici în Moldova.

- Nu stiu. Eu și colegii mei suntem aici fără carduri rusești. Nu am de mult card rusesc, am carduri europene de mult, mult timp. Când nu ai vrut să pleci, și te confrunți cu probleme, cu statut, cu legalizare, mai ales cu o bancă, acest lucru este, desigur, de înțeles, ceea ce este enervant, mai ales având în vedere că o parte semnificativă a oamenilor care au plecat, aveau opinii absolut anti-război și au fost supuși persecuției. Toate acestea provoacă nemulțumire emoțională. Dar mie mi se pare că pe fondul războiului, pe fondul milioanelor de refugiați din Ucraina, acest lucru nu arată ca niciun fel de consecințe catastrofale. Ei bine, este clar că emigrarea este doar un lucru dificil. Și nu doar emigrația, ci și faptul că nu pare posibil să ne întoarcem în Rusia în viitorul apropiat. Să nu ne facem iluzii, nu? Trebuie să presupunem că plecăm pentru totdeauna. Să vedem ce se va întâmpla în continuare. Există speranță pentru tineri, dar există regimuri autoritare care au guvernat decenii, Iran, Venezuela. Câte discursuri au fost și câți oameni au fost clar împotriva regimului? Dar regimurile sunt menținurte și nu este nimic bun.

- Mulțumesc.

Interviul a fost realizat pentru Podcastul Puterea presei, în cadrul proiectului „Jurnalismul de investigație de calitate în interesul cetățeanului”, desfășurat de Centrul de Investigații Jurnalistice cu sprijinul Fundației Soros Moldova. Punctul de vedere al autorului  nu coincide neapărat cu opinia Fundației. Autorul este responsabil pentru corectitudinea celor expuse.