În cadrul acestui număr al buletinului de politică externă al FES/APE, am stat de vorbă cu mai mulți experți pe diferite domenii pentru a afla ce teme are de făcut Republica Moldova pentru 2024, după decizia Consiliului European din 14 decembrie 2023 de a da undă verde pentru începerea negocierilor pe capitole de aderare cu Republica Moldova. Reforma justiției reprezintă de departe cea mai mare provocare, dar și o cerință din partea UE, dar și a cetățenilor Republicii Moldova. Nu în ultimul rând, problemele de securitate generate de invazia rusă în Ucraina este o altă chestiune ce trebuie rezolvată cu prioritate. De aici derivă și posibilitățile de atragere a investițiilor străine pentru dezvoltare, având asigurate securitatea și statul de drept. Citiți în rândurile ce urmează ce viziuni au experții consultați despre care ar trebui să fie prioritățile Republicii Moldova în 2024, dar și măsurile care ar trebui luate în cazul alegerilor prezidențiale ce vor avea loc în toamna lui 2024:

Angela Grămadă, directoarea Experts for Security and Global Affairs (ESGA)

Ce teme are de făcut Republica Moldova în privința reformelor pentru 2024? Cu ce ar trebui sa înceapă și care are trebui sa fie prioritățile sale, acum ca a primit unda verde de la Consiliul European?

În primul rând, trebuie să acceptăm faptul că reformele se fac pentru un trai mai bun în Republica Moldova, nu pentru Uniunea Europeană, iar asta înseamnă să acceptăm schimbarea de mentalitate, de paradigmă cu care abordăm acest proces extrem de complex.

În al doilea rând, cred că logic ar fi să continuăm cu ceea ce încă nu am finalizat: reformele în domeniul justiției etc. Mai precis, acele recomandări care nu au fost încă finalizate și pentru care a fost definit un termen – până la primăvară. Din păcate, sistemul se opune și nu înțeleg reprezentanții acestui mecanism că pe termen lung pierde toată lumea o multitudine de oportunități de care ar putea să beneficieze mai rapid.

Per ansamblu, prioritățile nu se vor schimba radical, pur și simplu măsurile necesare pentru a fi întreprinse trebuie să identifice voința politică necesară pentru a fi adoptate și implementate. Va fi dificil, dar nu și imposibil. Amânarea reformelor nu înseamnă altceva decât amânarea propriei bunăstări.

Contracararea sabotajelor democratizării Republicii Moldova

Republica Moldova se pregătește în 2024 de alegeri prezidențiale. Cum apreciați că va fi atmosfera politică din Republica Moldova în perspectiva alegerilor prezidențiale programate în 2024?

Urmează o perioadă complicată, mai ales în contextul accentuării interne pentru redobândirea unor poziții pierdute pe scena politică de anumite forțe politice. Nu cred că vom putea fi martorii unei campanii electorale ușoare pentru Maia Sandu.

Trebuie să fim atenți la modul în care este folosită imaginea ei de către potențialii oponenți pentru a îi distruge imaginea de lider capabil să mobilizeze resurse interne și externe în favoarea Republicii Moldova. În plus, ea este prezentată de către cei care sabotează democratizarea țării în calitate de actor politic care exploatează fricile cetățenilor. Un alt lucru important este încercarea de a-i discredita imaginea prin asocierea ei cu anumite decizii ale Parlamentului sau cu eșecuri ale unor membri ai Executivului, omițând intenționat și precizarea limitelor mandatului său prezidențial.

Ultimul lucru asupra căruia aș dori să insist este faptul că încă nu cunoaștem cine sunt oponenții reali pentru campania pentru alegerile prezidențiale și care sunt resursele de care dispun aceștia: bani, susținători interni și externi, resurse media. Va fi o campanie dificilă, care va avea impact și asupra alegerilor parlamentare, ceea ce înseamnă că toți vor încerca să obțină maxim pentru a se valida pentru ultima parte a ciclului electoral în fața alegătorului.

Reforma în justiție – cine se opune?

Cristina Ciubotaru, expert în justiție

Cum vedeți dumneavoastră că ar trebui să se desfășoare reformele în zona de justiție în anul 2024? Ce ar trebui să aibă prioritate și mai ales de ce?

Aș vrea să se lucreze la politici veritabile și nu să se politizeze justiția. În general, în Republica Moldova, se politizează mai toate procesele, din păcate, inclusiv de către Uniunea Europeană. Mi-aș dori foarte mult ca acele condiționalități pentru care am fost lăudați că le-am fi îndeplinit total sau parțial să ajungă să fie îndeplinite pe bune. Or, lucrurile stau totuși diferit. Din punctul meu de vedere, în domeniul justiției, dar mai ales al anti-corupției, situația este dramatică.

Politizarea proceselor în justiție, procuratură și anticorupție se face în continuare în detrimentul competențelor și a profesionalismului. Aștept abordări profesioniste, căci în acest moment, avem parte de mult amatorism, tolerat de către instituțiile UE, din păcate, iar asta generează dezamăgire. Avem nevoie de evaluări mult mai dure și obiective în aprecierea îndeplinirii condiționalităților, pentru că doar astfel vor fi încurajați și cetățenii cu privire la viitorul european al Republicii Moldova.

Istoria pare să se repete, căci am trăit o dezamăgire când după multe speranțe legate de accederea unei guvernări proeuropene în 2012, la fel susținute practic necondiționat de UE, în 2014, s-a furat miliardul de dolari din băncile moldovenești. După care, la următoarele alegeri, decepția alegătorilor ne-a aruncat în brațele partidelor de orientare pro-rusă. E păcat că nu s-a învățat lecția pericolelor susținerii necondiționate a guvernărilor de la Chișinău. Teamă mi-e să nu trăim un moment similar la următoarele alegeri prezidențiale și parlamentare, căci laudele gratuite din partea UE, pe fundalul crizelor interne, ar putea să ne facă să pendulăm din nou spre o guvernare de altă orientare a politicii externe, iar eu una nu îmi doresc acest lucru. Mulți adepți ai integrării europene sunt dezamăgiți că derapajele anti-democratice nu se taxează și mulți ajung să spună: vreau ca Moldova să facă parte din UE, dar dacă UE înseamnă că ceea ce face guvernarea este bine – atunci nu vreau în așa o UE.

Doar o doză sănătoasă de critică și insistență pe reforme reale din partea UE, taxarea derapajelor și abuzurilor guvernării pot genera susținere din partea electoratului nostru de orientare pro-europeană. Susținerea valorilor europene în Republica Moldova e mai importantă decât susținerea unui partid politic care sfidează aceste valori și instituie monopol asupra parcursului european. Integrarea europeană este dezideratul mai multor partide și a venit timpul să fim tratați cu mai multă sinceritate de către UE în privința mersului reformelor în Republica Moldova, mai ales pe zona de justiție și anticorupție. Or, doar mecanismele justiției și anticorupție pot taxa abuzurile administrației, iar reformele paralizante în aceste sectoare doar le încurajează abuzurile.

Discursul politic al guvernanților este că sistemul reacționează și nu se lasă reformat. Că există acel sistem cleptocratic realizat în ultime trei decenii care se opune reformelor. Cum vedeți lucrurile?

Eu cred că se trișează și e vorba mai degrabă despre o opoziție față de standardele europene din partea reformatorilor decât din partea sistemului de justiție la reforme. Eu nu prea am auzit judecători și procurori să spună că nu susțin ideea propriu-zisă de reformă, doar metodele și poate că scopurile ei. Ba mai mult, scopuri clare de reformă nu există atât timp cât nu există o strategie de reformă, o înțelegere a problemelor și soluțiilor oferite de reformă. Reforma la noi în mare parte se compune din intervenții revanșarde, „din senin”, reacționare la deranjurile politice de moment. Nu există nicio argumentare a intervențiilor brutale ale politicului în justiție. Sincer, mi se creează impresia că noi suntem într-un stat în care cele trei puteri în stat sunt: Parlamentul, Guvernul și Președinția, căci justiția nu mai este percepută ca parte a statului.

Justiția a ajuns în derizoriu, o paria incapabilă să asigure echilibrul puterilor în stat. Când justiția nu mai contează, guvernarea nu are niciun fel de limite, legea nu mai este linia roșie trecerea căreia impune consecințe de ordin juridic. Fiindcă nu mai are cine să le impună. Orice decizie incomodă puterii duce automat la linșarea judecătorilor sau procurorilor: „hoți”, „bandiți” și „sistemul se opune”. Iar acest lucru este foarte periculos. Autoproclamarea unui partid ca fiind „mesianic” și infailibil este probabil cel mai periculos lucru, căci asta înseamnă că nimeni nu-l mai poate contrazice. În partide și la guvernare sunt doar oameni, care la fel este firesc să greșească, iar când greșesc, ar fi firesc să răspundă.

Când justiția se reformează spre a nu mai putea echilibra guvernarea, pentru a institui un control absolut asupra a ceea ce face justiția, atunci lucrurile devin de-a dreptul grave. Discursul de ură al politicienilor împotriva judecătorilor care emit decizii ce nu convine puterii este probabil cea mai elocventă ilustrare a „reformei justiției” și a adevăratelor intenții ale reformatorilor.

Chiar recent premierul, Dorin Recean, și președintele Parlamentului, Igor Grosu, au îndemnat cetățenii să rețină numele judecătoarelor din completul Curții de Apel Chișinău care au dispus anularea deciziei de scoatere din cursa electorală pentru alegerile locale a unui partid, pretins afiliat lui Ilan Șor, și au îndemnat așa-zisele organe independente de evaluare extraordinară a judecătorilor „să le evalueze la sânge” pe cele trei judecătoare. Or, atunci când judecătorii, inclusiv cei din completul menționat, emit decizii favorabile guvernării, cetățenii sunt asigurați că aceasta este justiție adevărată și că reforma dă roade. Pe când, și în cazul când le convine, și atunci când nu le convine, justiția își spune ultimul cuvânt, cuvânt care trebuie tratat cu respect. Căci în caz contrar, mai târziu, deciziile convenabile la fel pot fi puse la dubii de către alți politicieni.

Să nu uităm că toți, fiecare și oricine are drepturi. Chiar și cei pe care guvernarea îi etichetează ca „hoți” și „bandiți”. Azi nu pare grav la prima vedere că „hoțul” sau „banditul” să fie lipsit de drepturi, dar mâine oricine se poate trezi că nu mai are drepturi. Rolul instanței este să aplice imparțial Legea și să asigure respectarea drepturilor fiecărei persoane, având la bază probele ce îi sunt prezentate. Dacă [Ilan Șor] a făcut ceva rău, să fie tras la răspundere pentru asta. Afirmații de tipul „organizații criminale” și „am văzut cu toții probe” nu justifică linșarea judecătorilor, iar reacțiile societății au fost mai degrabă de partea judecătoarelor vizate, chiar și din partea celor care nu îl simpatizează pe Ilan Șor. 

Mă bucur că premierul a fost taxat și de către Asociația Judecătorilor din Moldova, într-un final, chiar și de către Consiliul Superior al Magistraților, mai ales că este un organ creat chiar de actuala guvernare în urma procesului de pre-vetting (evaluarea extraordinară). Chiar și ei au catalogat aceste declarații drept o ingerință inadmisibilă a politicului în justiție.

Dar însuși acest discurs nu este ieșit din comun pentru Republica Moldova. Este discursul de ură obișnuit propagat de la Președinție, Guvern și Parlament, pe fundalul narațiunii că sistemul judiciar se opune, nu se vrea reformat, iar întrebarea mea este: cine, de fapt, se opune? Sistemul judiciar se opune reformei sau politicul se opune îmbrățișării standardelor europene veritabile?

Poate că și sistemul se opune. Cu siguranță, corupții o să se opună întotdeauna, și cei din justiție, și cei din politic. Eu doar am mari dubii că în acest moment corupția este cea care se opune.

Eu cred că una din cele trei puteri în stat luptă, pur și simplu, pentru existență. Și această luptă este departe de a fi „sistemul care se opune”. Acesta este mai degrabă argumentul cel mai simplu de invocat pentru putere, atunci când nu reușește să facă anumite schimbări sau când pur și simplu o dă în bară. E mai simplu să dea vina pe sistemul judiciar pentru orice eșec.

Tribunal special

Alegerea unui nou procuror general și înființarea poate a acelui tribunal anticorupție pe care îl vrea doamna președinte Maia Sandu ar putea să impulsioneze lucrurile în justiție anul viitor?

Eu am fost dintotdeauna o adeptă ferventă a creării instanței anticorupție. Am crezut și continui să cred că, dacă e nevoie de specializare la ANI pe partea de verificare a averilor, specializare la CNA și PA pe partea de efectuare a urmăririi penale în cadrul dosarelor de corupție, nu înțeleg de ce această specializare se rupe în instanța de judecată? Dacă trebuie cunoștințe și competențe speciale anticorupție până la judecată, atunci e firesc specializarea să existe și în instanța de judecată.

Crearea unei instanțe anticorupție ar fi de natură să confere celeritate tuturor proceselor anticorupție. Anume tergiversarea dosarelor de corupție de cele mai multe ori subminează încrederea oamenilor în justiție. Chiar dacă într-un final inculpații corupți ajung să fie condamnați, după doi-trei și mai mulți ani, când deja nu mai urmărește nimeni și nu le mai pasă nimănui de soarta acestor dosare, se creează impresia de impunitate.

Poate părea surprinzător pentru unii, dar la noi rată de condamnare pe dosarele de corupție depășește 80-90%. Dar pentru că vine cu o întârziere atât de mare, societatea nu mai percepe aceste condamnări. Aplicarea pedepselor și a confiscărilor este o problemă. Dar și întârzierile, și problemele de aplicare a pedepselor și confiscărilor ar putea rezolvate prin crearea instanței anticorupție. Depinde foarte mult de felul în care va fi creată această instanță sau acele complete specializate care să judece astfel de cazuri.

Dacă această instanță va fi percepută că aparținând politicului, la fel cum se percepe în prezent evaluarea extraordinară a judecătorilor și procurorilor, s-ar putea ca această instituție să fie compromisă. Îmi doresc foarte mult să fie o instanță anticorupție veritabilă, care să nu se plieze pe așteptările politicienilor, dar care să aibă curaj să livreze justiție și măsuri anticorupție.

Mihai Mogîldea, director-adjunct al Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE)

Ce priorități vedeți Dvs în ceea ce înseamnă reformele necesare în Republica Moldova în 2024?

În mare măsură, prioritățile trebuie să fie legate de cele trei restanțe pe care le mai are de îndeplinit țara noastră din cele nouă recomandări ale Comisiei Europene din luna iunie 2022. Cele trei restanțe țin de finalizarea procesului de numire în funcție a conducătorilor instituțiilor-cheie din domeniul justiției, dar și a procurorului general.

În același timp, există o altă solicitare care ține de consolidarea instituțiilor anticorupție și aici probabil Uniunea Europeană vrea și mizează pe buna organizare a procesului de dezvoltare a Tribunalului Anticorupție, așa cum a fost el conceptualizat de către autoritățile la Chișinău.

Totodată, o altă solicitare ține de planul privind oligarhizarea. Acolo sunt incluse câteva măsuri care trebuie finalizate. Deci, acestea ar fi acțiunile prioritare până la finalul lunii martie.

În același timp, după calendarul preliminar pe care l-a transmis Uniunea Europeană, la începutul anului viitor urmează să demareze procesul de examinare a conformității legislației naționale cu cea europeană pe marginea a câtorva capitole. Se va începe cel mai probabil cu capitolele ce țin de justiție. Totodată, din discuțiile preliminare, înțelegem că mai sunt și alte două capitole care vor fi abordate. Este vorba de capitolul 8 de negociere UE-Republica Moldova ce ține de domeniul concurenței și capitolul 7 ce ține de proprietatea intelectuală.

Pe aceste trei capitole va începe procesul de screening propriu-zis în luna ianuarie, dar și pe celelalte. Asta înseamnă că accentul va cădea pe aceste domenii într-un mod sau altul în 2024. Eu mă aștept ca una din priorități să fie consolidarea instituțiilor și a capacităților de care dispun autoritățile în domeniul securității naționale. Aici, odată cu aprobarea Strategiei Naționale de Securitate, urmează a fi adoptate alte documente sectoriale. Mă refer la noua Strategie Militară, apoi urmează să fie adaptate strategiile sectoriale la Strategia Națională de Securitate.

Totodată, sperăm ca Centrul pentru Combaterea Dezinformării și Comunicare Strategică să devină operațional și să înceapă să producă rezultatele așteptate de toată lumea. Conform celor menționate de directoarea Centrului, Ana Revenco, Centrul urmează să devină operațional spre finalul lunii martie. Asta înseamnă că, la finalul anului viitor, vom putea trage deja primele concluzii la ce a reușit și ce nu a reușit să facă acest Centru în contextul alegerilor prezidențiale care ar trebui să aibă loc în 2024.

Alegeri sub un spectru democratic

Cum ar trebui să funcționeze aparatul de justiție în privința celor care comit fraude electorale, ținând cont de alegerile prezidențiale din 2024?

Mă aștept ca Procuratura Anticorupție și instanțele de judecată să lucreze mult mai eficient pe dimensiunea identificării și tragerii la răspundere a persoanelor vinovate de corupție electorală, de finanțare ilegală a partidelor politice, pentru că acest fenomen se va amplifica anul viitor și cazurile de corupție electorală vor fi unele mult mai răspândite în rândul comunităților rurale.

De aceea, toate aceste procese ar trebui puse la punct, astfel încât vinovații să fie trași la răspundere la timp și să nu mai asistăm la decizii de ultim moment, privind excluderea din campania electorală a unor partide politice, așa cum s-a întâmplat anul acesta la alegerile locale.

Mihai Isac, analist politic și de securitate

După obținerea deciziei Consiliului European, ce teme are de făcut Republica Moldova în privința reformelor pentru 2024? Cu ce ar trebui sa înceapă și care ar trebui sa fie prioritățile sale, acum că a primit undă verde de la Consiliul European?

Desigur, capitolul dedicat justiției ar trebui să reprezinte o prioritate, împreună cu cele referitoare la securitatea vieții economice, sociale și politice din Republica Moldova. Autoritățile de la Chișinău ar trebui să implementeze rapid aceste reforme, nu pentru Bruxelles, dar în primul rând pentru creșterea nivelului de trai al populației Republicii Moldova.

Îmbunătățirea legislației privind drepturile omului și o mai mare implicare a partenerilor din Uniunea Europeană în rezolvarea pașnică a conflictului din estul Republicii Moldova și eliminarea consecințelor războiului de agresiune rus împotriva țării de la începutul anilor 90 ar trebui să fie o altă prioritate a actualelor autorități.

Ar fi necesară și îmbunătățirea legislației în domeniul securității naționale, pentru a răspunde mai bine războiului hibrid declanșat de Federația Rusă împotriva Republicii Moldova. Adoptarea cât mai rapidă a unei legislații economice care să permită absorbția de fonduri europene de preaderare ar trebui să fie o altă prioritate.

Reforma administrației publice locale ar trebui să fie o prioritate până la următoarele alegeri locale (2027) pentru a facilita implementarea unor reforme structurale necesare aderării la Uniunea Europeană.

Grăbirea procesului de integrare în sistemul energetic al Uniunii Europene ar trebui să fie un at domeniu prioritar pentru Republica Moldova, nu numai pe hârtie, dar și prin construcția infrastructurii necesare.

Campanie electorală murdară

Cum apreciați că va fi atmosfera politică din Republica Moldova în perspectiva alegerilor prezidențiale programate în 2024? Anticipați o campanie murdară sau, mai degrabă, președinta Maia Sandu va câștiga destul de lejer un al doilea mandat?

Desigur, vom asista la o campanie murdară, finanțată de fonduri provenite din activități ilegale ori direct din bugetul Federației Ruse. Implicarea oligarhilor fugari în subminarea autorităților constituționale este evidentă, dar acest lucru nu putea fi făcut decât cu sprijinul direct al unui actor statal important, precum Kremlinul. Maia Sandu nu are un contracandidat cu priză la public, dar este de așteptat ca opoziția anti-europeană să folosească prilejul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale pentru a o ataca direct, precum și actuala guvernare. Scopul principal este slăbirea încrederii electoratului în președinta Maia Sandu, dar implicarea importantă a diasporei garantează un nou mandat pentru aceasta.

Opoziția pro-rusă va încerca să prezinte mai mulți candidați pseudo-proeuropeni, susținuți de fonduri ilegale, pentru a forța un al doilea tur de scrutin prezidențial. În acest fel, acestea vor încerca să submineze imaginea actualei șefe a statului, care joacă rol de locomotivă electorală pentru principala forță politică pro-europeană, PAS, în orice exercițiu electoral.

Miza cea mai mare a acestor forțe pro-ruse sunt alegerile parlamentare din 2025, când vor încerca să schimbe componența Parlamentului pe cale electorală. Autoritățile de la Chișinău trebuie să adopte cât mai rapid măsuri legislative menite să limiteze posibilitatea finanțării ilegale a alegerilor și partidelor, atât din interiorul, cât și exteriorul Republicii Moldova.

Cât de mult va depinde în 2024 stabilitatea Republicii Moldova de situația războiul din Ucraina?

Evoluțiile de pe fronturile din Ucraina vor influența decisiv situația politică internă și externă a Republicii Moldova. Dacă forțele militare ruse se vor apropia de regiunea transnistreană, atunci
regimul separatist va intensifica presiunea împotriva Chișinăului pentru obținerea de concesii politice și economice. De asemenea, și alte regiuni precum Găgăuzia și Taraclia, vor fi scena unor demersuri anticonstituționale.

Dacă armata rusă va reuși să obțină anumite victorii pe frontul din Ucraina, forțele anticonstituționale, sprijinite de elemente din lumea criminală, vor intensifica protestele de stradă îndreptate împotriva partidului de guvernământ. Orice zi câștigată prin rezistența Ucrainei în fața invaziei militare ilegale ruse trebuie folosită de Chișinău pentru a câștiga propriul război pentru reformele necesare integrării în Uniunea Europeană și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor Republicii Moldova.

Priorități în economie

Adrian Lupușor, director executiv al Expert-Grup

Ce ar trebui să facă Republica Moldova în planul reformelor economice pentru 2024? Unde ar trebui să acționeze cu prioritate?

Există trei priorități de bază. Prima, să începem cu susținerea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii prin facilitarea accesului la resurse financiare și prin stimularea tehnologizării companiilor. Apoi, susținerea lor în accederea pe piața europeană de desfacere. De asemenea, este nevoie de susținerea integrării companiilor mici și mijlocii în lanțurile valorice și respectiv în integrarea acestor companii cu investitorii mai mari.

Este nevoie de stimularea unei concurențe corecte în toate sectoarele economice. Pentru acest lucru avem nevoie și de un Consiliu al Concurenței care să fie funcțional. Acesta este primul bloc de măsuri - dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii prin prisma fortificării organizațiilor pentru dezvoltarea antreprenoriatului și liberalizării sectoarelor economice.

Al doilea bloc se referă la întreprinderile de stat. Aici avem nevoie de îmbunătățirea guvernanței corporative, creșterea transparenței companiilor, profesionalizarea consiliilor de administrare și pregătirea companiilor de stat care concurează cu sectorul privat - fie prin privatizare deplină sau parțială, respectiv emisiuni de acțiuni. Acest lucru ar permite și impulsionarea bursei de valori.

Al treia lucru ține de măsurile de stabilizare macrofinanciară. Aici mă refer, cu precădere, la două probleme care trebuie soluționate în anii următori. În primul rând, vorbim de deficitul bugetar și al în al doilea rând, de deficitul de cont curent. Guvernul trebuie să se concentreze pe consolidarea fiscală. Aici mă refer la creșterea spațiului fiscal prin două măsuri: combaterea evaziunii fiscale și ocupării informale și a doua – uniformizarea spațiului fiscal prin eliminarea graduală a facilităților fiscale. Pentru că avem o problema în Republica Moldova ce ține de un Cod Fiscal destul de neuniform ca rezultat al influențelor anumitor grupuri de interese și lobby.

Noi trebuie să stimulăm consolidarea fiscală anume prin creșterea spațiului fiscal, și nu prin creșterea presiunii fiscale. Înainte de a aplica majorări fiscale, trebui să epuizăm potențialul acestor două surse amintite.

În ceea ce privește deficitul de cont curent, acest lucru ține de o politică de îmbunătățire a cooperării dintre politica economică a guvernului și cea monetară și valutară a Băncii Naționale a Moldovei care trebuie să fie mai bine coordonate. Intervențiile BNM trebuie să urmeze și obiective de creștere economică, atunci când nu avem riscuri inflaționiste, iar pentru aceasta BNM, împreună cu Guvernul, trebuie să comunice mai mult fără a prejudicia independența BNM. Avem nevoie de o cooperare mai bună între politica economică și politica monetară.

Deficitul de cont curent trebuie soluționat și prin creșterea competitivității economiei naționale, așa cum spuneam, prin dezvoltarea IMM-urilor și susținerea valorificării potențialului de export al IMM-urilor.

Cum să atragem investitorii străini

Poate face ceva Republica Moldova pentru a atrage investitori străini în 2024? Care ar fi cea mai potrivită strategie în acest sens?

În primul rând, trebuie să convingem investitorii că, în Republica Moldova, deciziile de politică economică se iau în mod disciplinat, transparent și cu viziune pe termen lung, că acestea nu se iau în mod arbitrar, în funcție de interese limitate sau interese de lobby și în funcție de conjunctură.

Avem nevoie de o guvernanță economică adecvată care să inspire încredere pe termen lung investitorilor. Pentru acest lucru, nu cred că trebuie să inventăm ceva super sofisticat. Pur și simplu, politica fiscală, politica economică, politica bugetară trebuie să urmeze standardele de
bună guvernanță, de transparență, de incluziune.

Cu alte cuvinte, guvernarea trebuie să convingă potențialii investitori că, în Republica Moldova, Guvernul urmează interesul public și nu interese obscure, iar influența grupurilor de lobby este una limitată. De acest lucru este nevoie din partea Guvernului ca să convingă potențialii investitori.

În plan secund, dar la fel de important, vorbim de calitatea birocrației, reglementărilor, legilor, dar întâi și întâi, investitorii trebuie să fie siguri că guvernarea este binevoitoare și chiar în mod sincer este orientată spre atragerea investițiilor pentru dezvoltarea economică și nu este influențată de diferite grupări de lobby.

La fel de importantă este demonopolizarea diferitor segmente ale pieței. Noi avem multe sectoare economice unde există un nivel înalt de concentrare economică. Adică, sunt diferite holdinguri
sau companii care sunt afiliate unei persoane sau unui grup de persoane apropiate și aceasta creează bariere de intrare pentru investitori. De fapt, anume acest lucru sperie investitorii și aici reiterez importanța unui Consiliu al Concurenței funcțional care să convingă investitorii că în Republica Moldova asemenea aranjamentele anticoncurențiale sunt reduse la minim și avem o piață liberă funcțională.

Vă mulțumim!

Interviurile au fost realizate de Mădălin Necșuțu pentru buletinul de politică externă al FES/APE