INTERVIU// Vasile Șoimaru: „Noi credeam că scăpăm de puterea sovietică, dar nu am scăpat nici pentru o clipă, deoarece „Imperiul” era în noi”

Mădălin Necșuțu
2021-08-27 09:24:00

Parlamentarul Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), Vasile Șoimaru, a avut amabilitatea să ne împărtășească o serie de amintiri legate de momemtul declarării independenției Republicii Moldova față de Uniunea Sovietică. În calitate de deputat al primului Parlament al Republicii Moldova și semnatar al Declarației de Independență, Vasile Șoimaru a făcut un arc peste timp și a vorbit pentru buletinul de politică externă al APE/FES despre culisele și contextul general al zilei de 27 august 1991. Astăzi, Vasile Șoimaru, a revenit în politică și are ca țeluri politice multe dintre visurile pe care le-a avut și acum 30 de ani. Vă invităm să citiți în continuare cele mai importante fragmente discutate cu dânsul:

Ce amintiri aveți despre ziua de 27 august 1991 și dacă ne puteți explica un pic despre contextul în care a avut loc această rupere de URSS?

Ar fi trebuit să fie un moment înălțător, dar nu știu de ce noi, cei din Republica Moldova, am ajuns să votăm printre ultimii din URSS această declarație de independență. Puciul de la Moscova a început la 19 august 1991, iar noi am votat independența atunci abia peste cinci zile. Doar câteva țări au mai votat independența după noi. Chiar și Ucraina a votat cu o zi înainea noastră.

La noi au fost indicate mai multe cauze, dar cred că principala chestiune era că nu prea avea cine scrie proiectul Declarației de Independență. Până nu a venit diplomatul de la București, Aurel Preda, acest lucru nu s-a întâmplat. Dânsul a fost un mare diplomat și patriot. El ar fi trebuit să rămână primul ambasador al României la Chișinău, dar nu știu de ce nu era pe placul autorităților de la București, probabil că era un om foarte direct.

Au tot fost încercări de redactare a proiectului Declarației de Independență. Nu s-a reușit, dar diplomatul Aurel Preda a salvat situația. Cu toate acestea, alții și-au atribuit „drepturile de autor” ale acestei Declarații de Independență.

Aurel Preda a redactat Declarația de Independență, încât în baza ei poți face unirea cu România chiar mâine. Unirea nu s-a realizat atunci din cauza președintelui de atunci de la București, Ion Iliescu. În această chestiune, Snegur era pe locul doi. Dacă Iliescu nu avea frica aceasta de Gorbaciov, lucrurile ar fi putut fi altele. Iar Iliescu nu a putut să facă acest lucru, deoarece de la Moscova nu îi dădeau voie.

Tranziție și oportunism

Cum era atmosfera atunci, ce năzuințe aveau oamenii atunci?

Noi credeam că scăpăm de puterea sovietică, dar nu am scăpat nici pentru o clipă de ea. Nu am scăpat, deoarece „Imperiul” era în noi. Declarația de independență a fost votată și semnată de 277 de deputați, iar imnul „Deșteaptă-te, române!” a fost votat de 304 deputați.

Imnul a fost votat atunci inclusiv de cei care erau împotriva declarării independenței. Nu au votat neapărat pentru că știau semnificația versurilor, dar le-a plăcut pur și simplu. Așa cum vă ziceam, Declarația de Independență a fost votat de 277 de oameni, dar apoi a apărut o cifră stranie de 278. Atunci, președintele ședinței Parlamentului, Alexandru Moșanu, a anunțat 277 de oameni care au votat, dar acum în toate sursele deschise se atesta cifra de 278, care nu este reală. Probabil putem înțelege un adaos de un om prin faptul că, mai târziu, acestor deputați care au votat declarația li s-a oferit Ordinul Republicii, cea mai înaltă distincție în stat.

Unii dintre cei care au semnat atunci Declarația de Independență au devenit și membri de onoare ai Academiei Române, directori la Institutul Cultural Român, etc. Ații s-au îmbogățit, unii s-au făcut comuniști și așa mai departe. Aceștia toți sunt oamenii care au făcut Independența. Alții, așa cum a fost și cazul lui Igor Dodon mai târziu, au continuat să trăiască bine cu Moscova și de acolo au avut mai beneficii. Mai există și o categorie de oameni care au avut beneficii simultan și de la Moscova și de la București. Unii dintre ei sunt cei care l-am votat pe președintele Vladimir Voronin în aprilie 2005.

În concluzie, mare lucru nu s-a ales din acel moment. Noi ne considerăm independenți, dar nu suntem din punct de vedere economic. Astăzi, suntem încă foarte dependenți de gazele rusești pentru care plătim către Gazprom prețuri mai mari decât Germania sau orice altă țară din UE. Totuși, eu cred că indepedența Republicii Moldova a fost ulterior de două ori furată. Prima dată în 1994, atunci când au venit la putere agrarienii, un fel de comuniști mascați. Ei au fost cei care au băgat în Constituție articolul 13 ce face referire la „limba moldovenească” și au divizat societatea. Chiar și până astăzi se văd consecințele acestei decizii.

Rămânem divizați și astăzi, deoarece nu este schimbat acest articol 13. Dacă am mai fi avut cinci voturi, pe lângă cele 63, puteam schimba Constituția. Din păcate, aceste cinci voturi au fost smulse PAS-ului de așa-numiții naționaliști de la București. Astfel, am fi putut rezolva această problemă odată și pentru totodeauna, deoarece atunci când vin alegerile ea reapare automat și divizează oamenii.

La ce sperau oamenii acum 30 de ani, domnule Șoimaru? De ce nu s-a reușit și cine ar fi actori care nu au putut face mai mult pentru Republica Moldova?

Sperau la o viață mai bună și că o să fim mai liberi. O bună parte din oameni erau convinși că în sfârșit va avea loc unirea cu România. Dar, cred că mulți dintre liderii politici de atunci nu erau curați și asta s-a văzut mai târziu, nu atunci la 27 august 1991.

În 1994, ne-au încetinit agro-comuniștii care făceau jocul „Imperiului”, iar a doua oară a fost furată independența la 2001, atunci când la putere a venit Voronin. Cu toate acestea, cele mai rele lucruri s-au întâmplat pentru Republica Moldova în 2011-2012, atunci când a venit la putere Alianța pentru Integrare Europeană (AIE), în frunte cu Plahotniuc, Filat și Ghimpu. Aceasta este a treia grupare politică care a furat independența Republicii Moldova. Nopți în șir votau scheme de corupție.

Probleme economice și cauzele pauperizării Republicii Moldova

Ce s-a întâmplat cu economia în ultimii 30 de ani?

A fost distrusă toată. Nu s-a întâmplat nimic bun. În 1989, noi am atins cel mai înalt nivel economic. Apoi au urmat căderi uriașe în economie. Produsul Intern Brut s-a micșorat de trei ori ca volum până în 1999. În circa 10 ani, a scăzut, așa cum vă spuneam, s-a redus de trei ori.

Cauzele se regăsesc în perioada de tranziție, dar în primul rând este vorba de liderii care au condus. În iunie 1992 a fost alungat Guvernul lui Valeriu Muravschi, iar de la Moscova a fost parașutat alt guvern în frunte cu Andrei Sangheli. Acesta era un guvern mediocru, care avea în componență doar patru intelectuali, dar aceștia nu au putut schimba nimic. Astfel, până în 1997-1998, acest guvern a avut un efect dezastruos pentru economia țării. A avut loc o scădere drastică după care nu ne putem reveni nici astăzi. Astăzi, în 30 de ani, noi nu au atins nici măcar nivelul pe care îl aveam în 1989.

Noua guvernare are nevoie de o creștere anuală de 12% ca în următorii patru ani să se ajungă la nivelul anilor 1989. Din păcate, suntem cel mai sărac stat din Europa. Suntem la nivelul Ucrainei, dar aceasta este totuși puternică ca stat. Cândva eram de două ori mai bogați decât Albania, dar acum și ei ne-au lăsat în urmă. Acolo am ajuns. Ei au două-trei autostrăzi, iar noi de abia reparăm drumurile aici. Suntem menținuți în sărăcie, deoarece în sărăcie se votează trecutul. Oamenii votează comunismul în situația aceasta grea în care ne aflăm acum.

Dacă vom reuși în acești patru ani să facem ceva serios, să pornim proiecte pentru populație, să schimbăm poate ecartamentul căilor ferate măcar până la Chișinău pentru a lega aceste căi ferate de Europa, atunci lucrurile se vor schimba în bine. Noi avem nevoie de cale ferată, care este cel mai ieftin mijloc de transport. Noi nu avem nicio perspectivă economică ca să avem mărfuri.

Hobby-ul meu este statistica. Am terminat facultatea cu 50 de ani în urmă, exact în 1971, și de atunci urmăresc aceste statistici.

Există o oază de speranță azi în privința economiei, ținând cont că exporturile Republicii Moldova merg peste 66% spre UE, asta după ce Rusia a impus un emabrgo economic Chișinăului în 2013?

Tot răul a fost cumva spre bine. Norocul nostru a fost că UE ne-a întins o mână de ajutor, iar România în primul rând. Dacă nu se întâmpla acest lucru, atunci chiar ne era rău. Rusia ne-a lovit nu doar prin interzicerea importurilor din Republica Moldova, dar și cu prețul la gaze și curentul electric de la centrala de la Cuciurgan.

Transnistria la masa marilor negocieri

Ce înseamnă acești 30 de ani pentru dosarul transnistrean? Mai aveți vreo speranță că această regiune de dincolo de Nistru se va mai alipi de facto Republicii Moldova?

Există mai mulți factori în acest dosar, iar noi nu ne putem dezice de această „coadă de șopârlă”. În cel mai rău caz, noi am putea să participăm la un schimb cu Ucraina. Eu cred că UE ar putea convinge cumva Ucraina să facă niște cedări.

Totuși, noi nu ne putem dezice de această regiune. Există acolo încă un potențial economic și industrial mare. Sunt acolo, de asemenea, terenuri agricole foarte bune. Este câmpie dreaptă și mult cernoziom. Soluția cred că trebuie „cumpărată”. Nu știu dacă cu bani sau altfel. Poate dacă nu ar fi Germania atât de prietenoasă cu Kremlinul, s-ar găsi mai ușor o soluție pe acest dosar.

Problema este că Rusia menține cu gaze primite gratis această regiune. Și noi plătim pentru asta. Acolo, peste Nistru, gazul este gratis, iar nouă la Chișinău, Gazpromul ne livrează gaz cu unul dintre cele mai mari prețuri din Europa.

În cadrul vizitei recente efectuate la Chișinău, șeful adjunct al Administrației Prezidențiale de la Moscova, Dmitri Kozak, a afirmat că dosarul transnistrean este o chestiune internă a Republici Moldova. Întrebarea mea este cum poate fi doar una internă a Republicii Moldova, când Rusia are mii de militari în Transnistria. Problema constă și în munițiile sovietice depozitate la Cobasna. În caz de accident, acolo sare totul în aer. Vor ajunge schije până la București. Cheia pentru acest dosar este la puterile mari.

Ce veți face în continuare în această guvernare?

Acum este ultima șansă a noastră. Nu ne va mai crede nimeni dacă nu se schimbă lucrurile în următorii patru ani de zile. S-a terminat cu democrația. Este o hoție inimaginabilă în țară. În 2001, fostul președinte Mircea Snegur a atacat electoratul spunând că electoratul a ales greșit votându-l pe Voronin. Dar atunci a fost vorba de un vot de blam dat celor de dinaintea lui Voronin.

Acum au fost date 63 de mandate Maiei Sandu în care lumea are încredere. Nu vom ceda niciun pas cu acest Procuror General și mergem până la capăt. Pot să ne critice toți, dar noi trebuie să scăpăm de el, deoarece el este frâna numărul unu. În spatele lui s-au așezat toate personajele oneroase din Republica Moldova. Stau acum socialiștii și comuniști și toți hoții care acum se ascund prin alte țări. Și de aceea el nu poate renunța.

Cât de grav este acest fenomen al emigrației din Republica Moldova? De ce credeți că a plecat lumea din Republica Moldova și dacă mai sunt speranțe ca ei să se întoarcă?

Dacă s-ar porni niște lucruri pozitive, o parte din diaspora se va întoarce. Unii dintre ei așteaptă să fie chemați la posturi. Au fost aduși mulți specialiști moldoveni pe la mai multe ministere și în Parlament. Trebuie și un pic de răbdare.

Da, fenomenul migrației există. Și din România au plecat cinci milioane, iar de aici din Republica Moldova au plecat circa un milion de oameni. În procente, de aici au plecat totuși mai mulți. Dintr-un punct de vedere, asta nu e cel mai rău lucru. Să vedeți și acei oameni care au plecat cum anume se uită la diverse lucruri. Probabil ați văzut cum s-au organizat la alegerile prezidențiale și parlamentare. Ei vor să schimbe lucrurile. Dar în același timp, observ că ei nu se aventurează să investească aici, deoarece există o lipsă de încredere, dar ar fi tare bine dacă ar face acest lucru. Mai ales în agricultură.

Vă mulțumim!

 

Mădălin Necșuțu
2021-08-27 09:24:00

Comentarii