Nadejda Cravcenco: „Odată revenit acasă, e foarte greu să te readaptezi, te simți străin și neînțeles”

Ana Pîrțac-Potlog
2020-06-30 16:35:00

Am cunoscut-o pe Nadejda Cravcenco la Milano, la unul dintre concertele Asociaței multiculturale „Dacii din Milano”. Sta în primele rânduri și se observa pe chipul ei bucuria cu care absorbea fiecare vers spus de membrii talentați ai asociației. Înainte de emigrare, a fost profesoară de limba și literatură rusă, educatoare la mai multe grădinițe din Tiraspol și Ștefan Vodă și corespondentă la ziarul „Udarnik” din aceeași regiune. După 20 de ani petrecuți în Italia, a hotărât să revină în țară și activează în calitate de pedagog-logoped la Centrul de asistență specializată și plasament temporar „Încredere” din Ștefan Vodă. Într-un interviu pentru portalul Anticoruptie.md, Nadejda Cravcenco ne-a relatat despre provocările revenirii la baștină, dar și la ce ar trebui să se aștepte conaționalii noștri odată ce iau decizia de a se întoarce în țară.

Anticoruptie.md: Cum a început povestea dumneavoastră de emigrant?

Nadejda Cravcenco: Nu aș numi-o tocmai o „poveste”. A fost un salt într-o lume puțin cunoscută, iar motivele pentru care a trebuit să plec erau foarte seriose. Am plecat de acasă acum 20 de ani, pentru a câștiga o pâine mai mare, pentru a putea întreține doi copii. Cu un salariu mic de pedagog, și acela neplătit la timp, era foarte greu să îmi ajut copiii: fiica mai mare trebuia să meargă la universitate, iar feciorul avea o maladie la inimă, pentru care era nevoie de o intervenție care m-ar fi costat 10.000 de dolari. De unde un pedagog cinstit să aibă acea sumă de bani, când pentru a mă menține în țară eram nevoită uneori să merg la piață să schimb hainele pe produse alimentare?

După un divorț complicat, care m-a lăsat fără niciun ajutor din partea fostului soț, și multe încercări eșuate de a cere ajutor din partea statului, nu am mai avut altă ieșire din situație decât să plec peste hotare. A fost foarte greu să fac acest pas, pentru că nu îmi mai părăsisem niciodată copiii, dar am fost nevoită, iar fiica a trebuit să rămână mamă pentru fratele său mai mic. Chiar dacă au fost pe mâini bune, despărțirea a lăsat semne adânci pentru toți trei. Am pornit la drum spre Italia pentru un an, și nu știu de ce îi spusesem fiicei că voi sta un an și două luni, dar iată că trecuseră trei ani și două luni până când am reușit în sfârșit să îmi strâng copiii în brațe.

Anticoruptie.md: În perioada în care ați plecat era greu de călătorit. Cum ați reușit să ajungeți în Italia?

Nadejda Cravcenco: Nici nu îmi vine să cred prin câte obstacole am trecut și am reușit să fac față tuturor încercărilor. Să plec în Italia a fost complicat, chiar foarte complicat. Am început să pregătesc actele necesare cu ajutorul persoanelor care aveau acces direct la persoanele competente - cel puțin așa susțineau ei, însă două agenții au eșuat și abia a treia, după aproape un an, a reușit să îmi deschidă o viză turistică pentru o lună în Italia. Ar fi trebuit să reprezint, conform actelor, Republica Moldova în calitate de tehnolog în degustarea vinurilor. Ba chiar începusem să studiez serios acest domeniu, în cazul unui eventual control pe la frontiere. Avusem nevoie de 2.000 de dolari ca să plec și tare greu a fost să îi găsesc, eu, care până atunci nici nu îi văzusem în ochi, darămite să îi țin în mână.

A fost foarte dureros să mă despart de copii. Îmi amintesc că în microbuzul cu care pornisem la drum era o doamnă care citea încontinuu o carte de rugăciuni și chiar dacă nu cunoșteam bine acest domeniu, pentru că așa erau timpurile, în agonia noastră spirituală începusem toți cei prezenți să repetăm acele rugăciuni împreună, să ne fie mai ușor. Eram pregătiți moral pentru orice, chiar și să traversăm distanța pe jos. Iată așa am pornit de acasă și din turist pentru o lună am ajuns turist pentru 20 de ani.

Anticoruptie.md: Cu ce situații dificile v-ați confruntat odată ajunsă în Italia?

Nadejda Cravcenco: Când am pornit de acasă știam sigur adresa la care trebuia să ajung, aveam un cunoscut care ar fi trebuit să mă ospăteze și să mă ajute. Însă nu a fost să fie: am sunat și am tot sunat, dar timp de o lună nu am reușit să iau legătura cu el. Am avut marele noroc să întâlnesc în microbuzul cu care am plecat o doamnă care s-a oferit să mă ajute. A fost o perioadă grea - datorii până peste cap, doi copii în spate și nimic înaintea ochilor, însă am avut noroc să găsesc repede un post de muncă. Am lucrat la o bătrânică un an, zi și noapte, și a fost cel mai complicat post de muncă pe care l-am avut în toți acești 20 de ani. Mi-am promis că în ciuda a tot ce mă așteaptă, nu voi accepta nicicând să mai lucrez badantă. Mai bine mănânc pământ, decât să trăiesc din nou așa, pentru că munca de badantă este una dintre cele mai complicate. Psihologic te simți mereu sub presiune. Este ca un fel de sclavie plătită, în care ajungi să trăiești aceeași viață cu bătrânii de care trebuie să te ocupi.

Anticoruptie.md: Cum au fost acești 20 de ani? 

Nadejda Cravcenco: În acești 20 de ani am avut ocazia să fac de toate. Mi-ar fi plăcut să am mai mult contact cu copiii și uneori am reușit. Am avut posibilitatea să traduc scrisorile copiilor veniți din Belarus pentru tratament și această oportunitate a fost pentru mine o alinare sufletească. Mi-au ținut de cald sufletului și activitățile asociațiilor la care am participat cu drag.

Am lucrat timp de șase ani într-o familie de medici, unde m-am ocupat de educația copiilor și am dat o mână de ajutor prin casă. Când am călcat pragul acestei familii pentru interviul de angajare, m-am gândit că nu am nicio șansă, însă m-au ales copiii. Am reușit pe parcursul anilor să îi învăț pe copii câte ceva în rusă, limbă pe care am predat-o atâția ani, iar părinții chiar au decis să viziteze Rusia, aducându-mi un volum de poezii de acolo, știind cât de mult îmi place să le citesc, dar și să le scriu.

Mi-ar fi plăcut să îmi continui parcursul pedagogic în Italia, dar nu a fost să fie. Studiile mele erau valoroase pentru poziția mea socială și pentru postul de muncă, însă prețurile ridicate și lipsa de timp nu mi-au permis să-mi realizez visul de a continua predarea limbii și literaturii ruse.

Italienii sunt un popor excepțional: sunt foarte educați, receptivi și săritori la nevoie și nu o fac din interes. Ei au făcut foarte multe pentru mine, m-au ajutat cu locul de trai, cu actele, dar și cu copiii mei, pe care i-am luat cu mine între timp. Ba chiar datorită lor am reușit să îmi tratez fiul fără niciun fel de intervenție și chiar fără cheltuieli financiare. Tot ce ei cer în schimb este respect. Respectului i se răspunde cu respect, deoarece cultura este arma pașnică cu ajutorul căreia poți învinge orice. Este important să respectăm limba, cultura, tradițiile, dar mai ales poporul unei țări.

Anticoruptie.md: Vă considerați o emigrantă norocoasă?

Nadejda Cravcenco: Da, în pofida tuturor greutăților, mă consider o emigrantă norocoasă, deoarece am reușit să realizez multe cu propriile forțe și cu muncă cinstită. Am avut copiii cu mine, i-am ajutat să se realizeze: feciorul a făcut studii foarte bune în Italia și s-a întors în țară. Din păcate, se pare că în Moldova nu este nevoie de oameni deștepți. Fiica a rămas să locuiască în Italia împreună cu propria familie, unde o duce bine.

Anticoruptie.md: Ce v-a determinat să vă întoarceți acasă?

Nadejda Cravcenco: Dorul de țară este mereu în sufletul oricui. Mi-ar fi plăcut să rămân în țară, să ajut copiii de aici, să mă ocup de ei, mai ales de cei din familii social vulnerabile, care au nevoie de asistență psihologică și susținere morală. Am revenit cu gândul concret de a realiza acest vis, dar și de a-mi împărtăși în Moldova experiența de pedagog și nu numai. Aici însă m-am ciocnit de o cu totul altă mentalitate și nu este deloc simplu să realizezi ceva.

Acum activez într-un centru social din țară, unde am ocazia să mă ocup de copiii din familii social-vulnerabile. Acești copii au nevoie de susținere și iubire, pentru că au avut și așa destule traume în viață, atât psihice, cât și fizice. Mă simt ca o mamă pentru ei, iar împreună cu echipa de profesioniști din care fac parte, reușim să realizăm lucruri mărețe și să avem rezultate frumoase.

Anticoruptie.md: V-ați întoarce înapoi în Italia?

Nadejda Cravcenco: M-aș întoarce, pentru că acolo îmi sunt fiica și nepoțelul. M-aș întoarce, dar de această dată pentru un schimb de experiență, să fac ce știu că fac bine și ce îmi place să fac: să ajut copiii care au nevoie de susținere morală.

Ar fi frumos ca moldovenii să nu mai plece în Italia doar la lucru, dar și în vacanță sau pentru o experiență culturală. Mi-ar plăcea ca de această dată să mă întorc chiar ca turist.

Anticoruptie.md: Care este diferența dintre conaționalii noștri din Italia și cei rămași acasă?

Nadejda Cravcenco: În Moldova, societatea are nevoie de multe schimbări politice și nu numai. La guvernare se află persoane incompetente, este un lucru știut de toți.

Comparând un pic societatea noastră cu cea italiană, s-ar părea că în Moldova societatea este un pic adormită: toți așteaptă să vină cineva să rezolve problemele, dar nu înțeleg că acel cineva trebuie să fie fiecare dintre noi. Atâta timp cât nu vom conștientiza asta nu se va schimba nimic. Marea majoritate așteaptă ca cineva să facă, cineva să schimbe, cineva să aducă, dar cât timp vom aștepta?

La noi în Moldova, o parte a populației nu vrea, iar alta se teme. Se tem să își spună părerea, să își ceară cu voce tare drepturile de cetățean și de om.

Moldovenii noștri din Italia au conștientizat acest lucru, iar când se întorc la baștină se confruntă cu această problemă, observă mai ușor că nu le sunt respectate drepturile. Moldovenii din Italia și din alte țări s-au obișnuit să își ceară drepturile. Iată acest lucru trebuie să îl însușescă și cei de pe loc.

Anticoruptie.md: Care sunt impresiile dumneavoastră odată ajunsă în țară?

Nadejda Cravcenco: Inițial credeam că este doar o iluzie, însă odată cu trecerea timpului mi s-a confirmat că unii nu sunt dispuși să ne primească ca pe ai săi, ba chiar ne privesc superior. Uneori mă confrunt cu situații și comportamente negative din partea cunoscuților și a colectivului în care lucrez. Sper să fie doar o perioadă de probă.

Este foarte greu să te readaptezi, mai ales când ești de unul singur. Este foarte important când revii acasă să ai prieteni care să îți ofere susținere morală, dar de multe ori lângă acei prieteni rămași acasă, prieteni de toată viața, te simți străin, nu ești înțeles corect. La noi, la cei din diaspora, s-a schimbat modul de a vedea lucrurile și concomitent, modul de gândire.

Încercarea de a trăi împreună a celor din diaspora cu cei rămași acasă aș compara-o cu momentul când se unesc două persoane pentru a face un cuplu: este nevoie de a asculta părerile unul altuia, de a fi mai buni, mai atenți și mai sensibili la dorințele și necesitățile celor din jur. Mulți dintre conaționalii noștri au pierdut această sensibilitate. Am observat că de multe ori povestind ceva despre Italia, prietenii se enervează pur și simplu. E ca și cum ar spune: „și ce faci tu aici dacă ți-i așa dragă Italia?”.

Anticoruptie.md: Care este diferența dintre localitatea pe care ați lăsat-o acum 20 de ani și cea pe care ați găsit-o la întoarcere?

Nadejda Cravcenco: Diferența e mare. Aproape că mă simt străină. Când am plecat, aveam o mulțime de prieteni, oamenii erau mai receptivi. Acum e ca și cum ar trebui să ne readaptăm. Mă simt ca în primul an în Italia, când a trebuit să mă adaptez la o nouă societate. Cultural nu suntem departe, dar din punct de vedere social suntem departe unii de alții.

Anticoruptie.md: Credeți că v-ați schimbat dumneavoastră sau s-au schimbat ei?

Nadejda Cravcenco: Mi s-a spus de multe ori că parcă am rămas aceeași și asta vreau să cred și eu, însă modul de gândire s-a modificat mult. Acum observ mai repede neajunsurile, lucrurile făcute prost sau deloc, și apar mult mai repede semne de întrebare. Cred că din acest motiv nu reușesc să mă înțeleg cu mulți.

Problema e că cei rămași acasă s-au obișnuit să ne audă prin telefon, să ne vadă o dată în an sau și mai rar și pentru ei suntem mai comozi așa. Vedem lucrurile în mod diferit, iar pe ei îi deranjează uneori opiniile noastre. Cu calm și voce răspicată trebuie însă să le reamintim celor care au avut norocul să rămână acasă de ce și cum a fost posibil acest lucru: pentru că mama, tata sau cineva drag s-a sacrificat ca ei să aibă aici un confort financiar și moral.

Anticoruptie.md: Mai există vreo șansă pentru diaspora să se întoarcă în țară și să se readapteze la origini?

Nadejda Cravcenco: Da, sigur că este, dar trebuie să fie pregătiți moral pentru impact și să revină mulți, pentru că de unul singur este foarte complicat. Trebuie să reveniți împreună cu familia sau măcar cu cineva cu care ați împărțit din aceeași bucată de pâine a străinătății, altfel vă va fi foarte greu sufletește.

Anticoruptie.md: Ce mesaj ați transmite membrilor diasporei acum?

Nadejda Cravcenco: Reveno acasă, dragă diasporă, dar pregătește-te moral pentru o altă viață! Nu mai e deloc lumea pe care am lăsat-o. Este un alt mod de a convețui aici... Veniți cu familiile și deschideți afaceri.

Eu știu că Moldova este casa mea, precum a fost și Italia în toți acești 20 de ani. Italia m-a adăpostit pe timp de furtună, în timp ce acasă, în Moldova, statul nu m-a susținut când am avut nevoie, și pentru asta îi mulțumesc Italiei, însă totuși iubesc extrem de mult Moldova, și cred că asta simte fiecare dintre noi, indiferent de țara în care ne-a dus viața.

Diaspora este o putere foarte mare, iar când va fi o revenire masivă, aceasta va deveni prima putere în stat pentru a reconstrui Moldova.

Trebuie să fim curajoși, dragă diasporă. Așa cum am fost curajoși când am plecat, trebuie să fim curajoși și când vom reveni acasă, și să o luăm de unde am lăsat-o, din nou de la capăt.

Anticoruptie.md: Vă mulțumim!

Ana Pîrțac-Potlog
2020-06-30 16:35:00

Comentarii