Otilia Nuțu de la Expert Forum din București explică care sunt perspectivele energetice ale Republicii Moldova, ce riscuri există legate de Transnistria și dacă ar putea aceasta primi gaze în continuare dacă Gazprom oprește livrările, dar și cum contribuie România la securitatea energetică a Republicii Moldova. Am pornit discuția de la decizia Chișinăului de a transmite rețelele de distribuție a gazelor către Vestmoldtransgaz, pentru a pune în aplicare Pachetul energetic III.
 

Otilia Nuțu: Cred că ar trebui de explicat mai întâi de ce este trecută în directivele europene prevederea de separare a intereselor rețelelor de jucătorii din piețele competitive. Motivul este unul foarte simplu și ține de concurență. Dacă un furnizor are control și asupra rețelei prin care se transportă gazul, atunci ar putea să inventeze niște pretexte tehnice care să fie foarte greu de demontat pentru reglementator și care să blocheze accesul la piață pentru alți concurenți. Pe scurt: dacă Gazprom controlează și funcționarea rețelei, poate să blocheze prin tot felul de artificii tehnice intrarea gazului din altă parte. Acesta este motivul pentru care există această cerință legală de separare a intereselor rețelelor de producători și de furnizori.

Sigur că de-a lungul timpului în Republica Moldova nici nu s-a prea dorit lucrul acesta. Motivele au fost complicate și amestecate. Întotdeauna se putea da vina pe altceva: „Stai un pic, că deocamdată oricum nu avem concurență la Gazprom, deci nu are nicio importanță dacă o facem acum sau nu o facem”, „Stai un pic, că Gazprom ar putea să ne taie gazul” și tot așa. Adică exista în permanență această amenințare că dacă se pune în aplicare cerința din directiva europeană, Gazprom ar putea să aplice vreo formă de penalizare.

Acum lucrurile s-au schimbat semnificativ pentru că pe de o parte a devenit pe deplin funcțional interconectorul Iași-Ungheni, asta însemnând inclusiv finalizarea lucrărilor din România și din Republica Moldova, pentru ca țeava aceasta să ducă gaz „de undeva până undeva” și nu „de nicăieri spre nicăieri”, cum era la început cu bucățica de conductă care era doar peste graniță. Acum există posibilitatea să iei niște cantități semnificative din România, sau să le înmagazinezi în România și să le transporți iarna în Republica Moldova pentru a fi consumate.

Și atunci, devenea din ce în ce mai relevant să se clarifice și acest lucru – să ne asigurăm că nu poate fi împiedicat accesul gazului românesc la consumatorii din Republica Moldova, printr-un artificiu tehnic. Sigur că reglementatorul ar putea să penalizeze un operator de transport care face asta, însă este mult mai complicat. Și este mult mai simplu să separi aceste interese de la bun început.

Modul în care s-a făcut lucrul acesta este pur și simplu un contract de locațiune, prin care Vestmoldtransgaz folosește rețeaua și preia și contractele de întreținere a rețelei, deci practic o utilizează. Și, practic, nu poate să mai existe o interferență din partea acționarului Moldova Gaz prin MoldovatransGaz și Gazprom, pentru a împiedica accesul concurenților în piață.

Lina Grâu: În ceea ce privește angajamentul României pentru toamna și iarna care urmează, se discută cumva despre majorări de livrări, o eventuală securizare în cazul în care se ajunge în situația în care Gazprom să închidă gazul pentru Republica Moldova și atunci nu am mai avea curent nici din Transnistria? Deci, în ce măsură Republica Moldova poate miza în acest aspect pe România pentru următoarea perioadă, care ar putea fi destul de complicată?

Otilia Nuțu: Livrările de gaze pentru malul drept nu ar trebui să fie o problemă. Din câte știu, există și livrări din România, există și înmagazinare în România, adică gaz care a fost cumpărat și înmagazinat în România și va fi transportat la iarnă în Republica Moldova. Iar în acest moment malul drept al Republicii Moldova ia gaz exclusiv din alte surse, nu de la Gazprom, și doar malul stâng este cel care ia întreaga cantitate de la Gazprom.

Riscul ca Gazprom să oprească gazele pentru Transnistria este unui real, însă nu prea există alternativă în acest moment...

Acum, sigur, întrebarea care se pune este dacă Rusia o ia complet razna și taie complet gazul către Transnistria, cu intenția de a destabiliza major țara – să cauzeze o criză umanitară, în primul rând, în Transnistria și, evident, să taie prin asta și aprovizionarea cu energie electrică pentru restul teritoriului Republicii Moldova. Acesta este un risc real, însă cred că nu prea există alternative în acest moment. Și nu cred neapărat că ceva din ce face Guvernul de la Chișinău crește acest risc în acest moment.

Deci, cred că este foarte bine că „se rupe pisica” în acest moment. M-am bucurat să văd și raportul de audit în ceea ce privește datoriile către Gazprom. Lucrurile acestea trebuie să fie lămurite. Inclusiv relația cu Gazprom, care până acum doi ani a fost mereu o chestie foarte în ceață, în așa fel încât să nu existe o responsabilitate clară și întotdeauna să existe posibilitatea de șantaj, lucrurile astea se clarifică acum odată pentru totdeauna.

Lina Grâu: Care este momentul în care vom putea spune că Republica Moldova este într-adevăr independentă din punctul de vedere al securității energetice? Se poate accelera acest moment? Există acum niște proiecte în derulare de interconectare energetică cu România, însă acestea mai durează. Cât de aproape pentru Chișinău este momentul de independență reală energetică?

Otilia Nuțu: Problema cea mare este pe partea de energie electrică, adică cu ce se pot înlocui integral, în caz de forță majoră, livrările de la centrala de la Cuciurgan. Pe acest segment trebuie neapărat făcute investiții pentru a se putea importa întreaga cantitate din piața europeană – nu neapărat din România, energia electrică poate să fie importată de oriunde din Uniunea Europeană și tranzitată prin România.

La fel și pentru gaze. Cred că aici mai există o investiție foarte importantă care ar trebui să fie făcută. Și anume, rivers flow, fluxul invers, pe punctul de interconectare de la Isaccea, ca să putem să vindem noi gaz din România spre Republica Moldova prin vechea conductă prin care se vindea gaz de la Gazprom către sud-estul Europei.

Celelalte țări au făcut deja asta, spre exemplu, gazul care intră în Bulgaria poate să intre în Republica Moldova pe acest lux invers. La noi, din diverse motive, lucrurile sunt întârziate, adică pur și simplu noi nu avem partea de infrastructură fizică care o să ne permită să accesăm această conductă și să dăm gaz și pe acolo.

Iar interconectorul Iași-Ungheni ar putea acoperi doar o parte din consumul maxim. Aceasta ar putea să fie problema.

Lucrurile acestea cred că se vor rezolva în următorii câțiva ani, însă, într-adevăr problema care se va pune va fi cea de preț. În momentul în care te integrezi într-o piață europeană, vei și plăti prețuri europene. Și aceasta a fost mereu problema ceea mare. La noi s-a consumat gaz mai ieftin sau s-a consumat energie electrică pentru care nu se plătea gazul. Și acesta a fost și motivul pentru care nu a existat nici acel entuziasm pentru interconectări din partea României până acum, sau interesul furnizorilor din România să intre în piața moldovenească. Însă lucrurile acestea se schimbă.

Va fi nevoie, pe de altă parte, și de investiții de producție de energie electrică chiar în Republica Moldova – mici capacități regenerabile, poate o capacitate pe gaz, dacă va crește și se va diversifica mult mai bine infrastructura și se va putea importa gaz din altă parte.

Soluția energetică de fapt constă în interconectări mult mai bune, în deschiderea pieței și reguli care să fie foarte clare pentru toți jucătorii europeni – aceștia trebuie să știe că nu concurează pe picior de inegalitate cu Gazprom sau cu compania rusească de electricitate InterRao, așa cum era în anii trecuți.

Dacă Gazprom taie gazul la iarnă pentru a destabiliza Chișinăul, Kremlinul poate să-și ia adio de la Transnistria

Lina Grâu: Deci, spui că problema cea mare este pe segmentul de energie electrică și capacitatea de transport către Republica Moldova. Cum rămâne cu gazul pentru regiunea transnistreană? Pentru că este o discuție foarte interesantă acum, mai ales că regiunea consumă practic mai mult decât malul drept al Republicii Moldova. România poate asigura malul drept, dar nu știu dacă acest gaz poate - tehnic, politic și economic - ajunge și în regiunea transnistreană. Se discută lucrul acesta la București? Există o soluție pentru această situație?

Otilia Nuțu: În primul rând, consumul de gaze din Transnistria este pe gratis.

Lina Grâu: Este pe gratis acum, de la Gazprom. Dacă Gazprom închide țeava, lucrurile se schimbă dramatic în regiune.

Otilia Nuțu: Evident, acesta este singurul punct de vulnerabilitate pe care îl mai văd în acest moment pentru Republica Moldova. Sigur că acest lucru ar însemna dinamitarea oricărei relații între Kremlin și Transnistria, pentru că aceasta este finanțarea prin care supraviețuiește Transnistria ca regiune separatistă. Ei nu au multe alte surse de supraviețuire în afară de această energie pe gratis. Deci, dacă Gazprom taie gazul către Transnistria, într-adevăr, va fi o destabilizare majoră o perioadă de timp, și cu probleme semnificative și pentru Chișinău. Mai ales că lucrul acesta se va întâmpla probabil iarna, atunci când într-adevăr va durea.

Însă odată ce se întâmplă asta, Kremlinul poate să-și ia adio de la Transnistria. Deci, este un risc și în același timp și o oportunitate. Și cred că trebuie să existe deja la Chișinău făcute niște analize despre ce s-ar întâmpla în această eventualitate, pentru că este o eventualitate reală.

Furnizorii din România ar putea vinde gaze în Transnistria doar la prețul pieței

Lina Grâu: Deci, decizia cumva este totuși mai mult la Chișinău decât la București, Bruxelles sau la Kiev?

Otilia Nuțu: În primul rând, furnizorii sau producătorii din România ar putea să vândă în Transnistria în momentul în care ar primi bani comparabili cu ce ar primi vânzând în altă parte. Adică jucătorii noștri nu sunt motivați politic, sunt motivați comercial. Și acesta este un lucru bun până la urmă, pentru că exact asta vrei să eviți – nu schimbăm acum un șantaj cu altul, ci pur și simplu înlocuim cu niște relații comerciale pe baze contractuale și respectate de toată lumea.

O bună parte din economia transnistreană, că vorbim de consumatorii industriali sau de Centrala electrică de la Cuciurgan, probabil că nu ar putea să supraviețuiască în piață în condițiile prețului real pentru materia primă, pentru gaz. Dacă Cuciurgan ar primi acum gaz la prețul la care se tranzacționează gazul în Europa, cu siguranță că n-ar putea să vândă energia electrică atât de convenabil pe cât o vinde acum.

Deci, sigur, asta înseamnă că dacă nu se mai ia energie ieftină de la Cuciurgan, prețurile pentru energia electrică inclusiv pentru consumatorii de pe malul drept vor ajunge la nivelul prețurilor din Europa. Însă, pe de altă parte, Chișinăul nici nu se mai poate continua situația aceasta în care este șantajabil.

Ce s-ar putea face, și asta a făcut deja Uniunea Europeană anul trecut, este să ofere o schemă de protecție socială pentru consumatori, în așa fel încât să nu plătească din prima prețuri foarte mari, deci să fie o liberalizare graduală a prețurilor până când lucrurile se așează.

Mai este un aspect foarte important. În general în Europa, nu numai în Moldova sau în Europa de Est, energia a fost foarte ieftină și din cauza aceasta adesea locuințele sunt foarte ineficiente energetic. Deci, cred că soluția pe termen mai lung este eficientizarea energetică a clădirilor. Asta este ceea ce ar putea să ajute cu adevărat consumatorul casnic, în special pentru a face față unor prețuri de piață. Nu este vorba de faptul că energia este scumpă, ci de faptul că se poate consuma mult mai puțină energie la standarde de locuire mai ridicate decât acum dacă se fac investiții în eficientizarea locuințelor.

Lina Grâu: Otilia, tu ziceai că energia ieftină înseamnă de fapt niște compromisuri atunci când este vorba de libertate și democrație. Adică cine plătește puțin atunci când vine vorba de gaze, plătește mult atunci când este vorba de libertate și de putere de decizie în momente cruciale. Republica Moldova pare să facă acești pași acum în domeniul eficienței și independenței energetice. Care este punctul în care se unesc independența energetică și valorile europene pentru Republica Moldova? Care este punctul în care se intersectează libertatea, valorile europene și independența energetică?

Otilia Nuțu: Lucrul cel mai important, și aici poate nici măcar nu este cazul să discutăm despre șantajul politic, este să nu depinzi de un monopol. Și asta, din cauză că monopolul poate să te șicaneze în diferite feluri, poate să-ți crească foarte mult prețurile pentru simplul motiv că poate. Și acesta este motivul pentru care ai nevoie de o piață în care, pe de o parte, să existe mai multe surse de furnizare, pe de altă parte să existe și interesul investitorilor să vină și să facă noi capacități de producție. Cel puțin pe energie electrică lucrul acesta este foarte important.

 

Moldova este într-o situație de securitate energetică mult mai bună decât acum doi ani – nu mai riscă să rămână în beznă și frig...

Deci, faptul că se produce integrarea aceasta în piața europeană nu înseamnă automat că totul va exploda în niște prețuri și mult mai mari, ci pur și simplu lucrurile se echilibrează, pentru că semnalul de preț duce la investiții. Dacă există certitudinea pentru investitori că în țara respectivă se respectă niște reguli și există reglementatori puternici care veghează la respectarea regulilor de piață, este o stabilitate legislativă, este stabilitate fiscală, aceste lucruri până la urmă sunt în avantajul tuturor și în principal în avantajul consumatorilor.

Singura problema pe care o văd, și acesta este riscul pe termen scurt, este că, într-adevăr, anul trecut și anul acesta, cel puțin până se interconectează și mai bine fizic piețele de energie, pot să apară aceste momente de criză – dacă Gazprom taie complet gazul. Am văzut anul trecut cât de greu a fost, totuși, în momentul în care Gazprom a tăiat întâi cu 30 %, apoi cu 50 % livrările de gaz. Însă tocmai de asta ne îndepărtăm acum. Moldova este într-o situație de securitate energetică mult mai bună decât era acum doi ani. Dacă acum doi ani, înainte să se fi finalizat interconectorul cu România pe gaze, ar fi tăiat Gazprom complet gazul către Moldova, s-ar fi ajuns la beznă și frig. Acum nu mai există acest risc.

Există însă riscul ca prețurile la care se cumpără energia să fie mult mai mari. Și pentru asta există acele mecanisme de sprijin, prin care vin ajutoare de la Comisia Europeană ca să se poată acoperi parțial facturile la energie.

Ceea ce ne dorim este ca în timp să scadă prețurile suficient de mult, din cauza acestei competiții, în așa fel încât să nu mai fie nevoie nici de protecție socială în mod special pentru asta, nici să nu fie riscuri majore legate de ce facem la iarnă, cu agitație și panică.

Lina Grâu: Deci, la capitolul energetic putem spune că ne însănătoșim, treptat, dar că este important să continuăm tratamentul...

Otilia Nuțu: Da, și mie mi se pară absolut remarcabil ce s-a întâmplat în ultimii doi ani.

Deci, cred că „ruperea pisicii” în acest moment a fost foarte bună și s-a dovedit că am supraviețuit cu toții. Inclusiv Europa era foarte panicată în urmă cu un an legat de ce ne facem dacă ne taie Gazpromul gazul. Iată că am supraviețuit. Și am supraviețuit, până la urmă, tocmai prin solidaritatea europeană.

Apropo de întrebarea de mai devreme, unde se intersectează valorile și beneficiul consumatorului? În primul rând, în Europa, în piața asta comună, există diferite mecanisme de solidaritate. Deci, în situația în care una dintre țări are o problemă majoră cu asigurarea gazului, atunci există mecanisme prin care celelalte țări asigură o parte din consumul respectiv, în special pentru consumatorii casnici sau pentru consumatorii vulnerabili. Ceea ce nu există din partea Gazprom. Dimpotrivă, Gazprom oferea doar o vulnerabilitate exploatabilă în momente sensibile.