Robert Herman, Freedom House: “Dacă în Rusia ar exista o guvernare cu adevărat democratică, acest lucru ar avea un impact uluitor la nivel mondial”

Victoria Dodon
2015-12-21 11:05:00
Robert Herman, vicepreşedinte pentru programe regionale la Freedom House. Foto: CIJM

Ceea ce se întâmplă în Moldova nu are un impact extraordinar în regiune. Dacă în Rusia ar exista o guvernare cu adevărat democratică, asta ar avea un impact uluitor la nivel mondial. Părerea a fost expusă în cadrul unui interviu acordat portalului Anticoruptie.md de Robert Herman, vicepreşedinte al Freedom House, care de aproape 25 de ani coordonează programe de promovare a valorilor democratice în diferite părţi ale lumii. Prezent la Şcoala de iarnă pentru schimb de experiență în jurnalismul de investigaţie transfrontalier MUTE@Corruption, desfăşurată la Odesa, Ucraina, expertul a vorbit despre importanţa presei libere într-o societate democratică, cum vede Freedom House situaţia din țara noastră şi ce priorităţi are institutul de cercetare cu sediul la Washington pentru statele din regiune.

Anticoruptie.md: Domnule Herman, aveţi o experienţă bogată în promovarea democraţiei şi a drepturilor omului în lume. Cât de important este rolul presei în acest sens?

Robert Herman: Presa are un rol critic! Nu poţi avea democraţie fără presă din mai multe motive. În primul rând, o democraţie funcţională depinde de o societate inteligentă şi informată. Desigur, aici nu doar presa îşi joacă rolul. Mai contează educaţia primită în familie, la şcoală, dar mass-media creionează evenimentele şi le plasează în context, nu doar transmiţând fapte, dar ajutând oamenii să înţeleagă ceea ce se întâmplă. Totodată, jurnaliştii sunt câinii de pază care-i presează pe cei de la putere, luând în calcul şi raportând diferenţele dintre ceea ce ei declară că fac, ceea ce fac în realitate, ceea ce legea spune că ar trebui să facă. Nu aş spune că e un rol antagonist, dar jurnaliştii sunt cei care trebuie să ţină funcţionarii şi demnitarii din scurt. Ei sunt un fel de reprezentanţi ai cetăţenilor pentru că poporul nu are acces la politicieni, în special la cei de nivel înalt, în timp jurnaliştii au. Iată de ce cetăţenii depind de jurnalişti, aşteaptă de la aceştia întrebări dificile, investigaţii, lucruri pe care ei înşişi nu le-ar putea face.

Cum apreciați starea presei în lume şi, în special, în Europa de Est?

Cred că presa liberă în prezent se ciocneşte cu multe dificultăţi, în toată lumea, inclusiv în democraţiile avansate. Clasificarea infromaţiei, încercări de a face lucrul jurnaliştilor cât mai dificil, presiuni pentru a-i face pe reporteri să-şi divulge sursele, hărţuire, intimidare, arestări, tortură şi omor, sunt doar câteva dintre ele. Aceste presiuni vin atât din partea unor guverne, cât și a unor actori non-statali, ca răspuns la intenţiile jurnaliştilor de a demasca corupţia, traficul de droguri şi persoane, dar şi multe altele. Dacă priveşti în lume, la starea presei, aş spune că nu e cea mai bună. Chiar acolo unde nu există represiuni dure, vedem că instituţiile media ajung tot mai mult sub controlul a unui grup restrâns de oameni - oligarhi, corporaţii. Și acest lucru înseamnă presiuni pentru breaslă. Mă refer în mod special la autocenzură.

Mass-media la nivel internaţional e într-o stare fragilă, iar jurnaliştii nu trec printr-o perioadă uşoară. Avantajele de a fi la putere n-au fost niciodată mai mari ca acum - deţinerea puterii executive, accesul la resurse enorme, şi nu doar financiare. Acest lucru face activitatea jurnalistică tot mai grea.

 

Un alt fenomen care a luat proporţii în regiune este propaganda și manipularea care vin din Rusia, în special în fostul spaţiu sovietic şi mai ales după evenimentele din Ucraina. Cum o putem contracara?

Aş dori să încep cu ceea ce nu trebuie făcut. În opinia mea, nu trebuie să ne angajăm în acelaşi tip de cenzură care se întâmplă în Rusia şi în alte ţări generatoare de propagandă, pentru că asta ar însemna victorie pentru ei. Chiar dacă dorinţa de a stopa propaganda poate fi înţeleasă, pentru că scopul ei este să intensifice tensiunea din societate şi să pună cetăţenii ţării unul împotriva altuia, trebuie să fim foarte atenţi. Dacă răspunsul nostru la propagandă este angajarea în acelaşi tip de discurs, asta ar însemna să nu fim fideli principiilor democratice pe care Moldova sau Ucraina declară că doreşte să le practice. Totodată, există riscul ca cetăţenii să piardă încrederea în propriile instituţii, dacă vor vedea că există dorinţa de a represa anumite viziuni. Propagandei trebuie oferit un răspuns şi ştiu că este dificil s-o faci când nu ai resurse. În contextul în care Rusia este originea acestei propagande, cu siguranţă, ţărilor mai mici le este mai dificil să o combată. Este uşor să spui “Nu trebuie să recurgi la cenzură, trebuie să lupţi cu ea!”. Dar cea mai importantă şi eficientă defensivă împotriva propagandei, până la urmă, este să ai un public educat, care să nu se lase afectat, ci să înţeleagă că scopul ei este să sporească tensiunea în societate. Da, necesită mult timp, e adevărat. Pe termen scurt, oamenilor trebuie să li se ofere o platformă - mass-media independentă, echidistantă, care ştie să comunice eficient - prin care se se infirme anumite idei care pătrund din exterior, care să aducă contraargumente, să explice de ce o anumită informaţie este propagandă, cine o spune şi de ce o spune. Ştiu că o bună parte din această propagandă e şmecheră, făcută cu îndemânare, deci e nevoie de un discurs la fel de şmecher şi convingător. Foarte important, această platformă trebuie să fie accesibilă publicului simplu. Discursul academicienilor şi al experţilor nu este suficient, oamenilor trebuie să le vorbeşti pe limba lor. Doar aşa poţi construi o societate ce poate gândi critic, indiferent de etnie, religie sau alte afilieri.

Nu poţi combate propaganda cu mai multă propagandă, ci cu adevăr.

Ucraina şi unele state baltice au interzis retransmiterea unor canale ruseşti. Să înţelegem că, în opinia Dumneavoastră, asta nu e o soluţie?

Desigur, pentru mine, care vin din alt capăt al lumii, este uşor să fiu categoric şi să spun că nu trebuie să existe niciun fel de cenzură, pentru că azi interzici ceea ce este propagandă, iar mâine n-o să-ţi mai placă o simplă viziune de alternativă şi o vei interzice şi pe ea. Există riscul ca, dacă porneşti pe acest drum, să dai de-o pantă lunecoasă, iată de ce trebuie să fim foarte atenţi. Din afară, pot să spun că stoparea retransmisiunii unor canale este o decizie greşită, dar şi acceptarea ei este riscantă. E nevoie de o cale de mijloc. Mai este şi un alt aspect. În SUA, dacă pledez pro Adolf Hitler sau neg Holocaustul, asta nu este o crimă. În Europa - este, şi eu înţeleg cauzele istorice ale acestui fapt. Aş spune că dacă aceste canale nu fac nimic ce să contravină legii, atunci trebuie lăsate. Orice violare a libertăţii trebuie făcută cu foarte multă atenție. E dificil să ştii unde exat trebuie trasă linia. Probabil, asta vine cu timpul.

Care este imaginea Republicii Moldova în exterior?

Comunitatea din afara Europei nu se interesează prea mult de Moldova, reieşind din realităţile geografice. Totuşi, cei care se implică în promovarea democraţiei în lume - o fac, pentru că înţelegem că progresul care s-a făcut în a vă îndepărta de autoritarism trebuie celebrat şi susţinut. Trebuie să recunoaştem că ceea ce se întâmplă în Moldova nu are un impact extraordinar în regiune. Iată dacă în Rusia ar exista o guvernare cu adevărat democratică, asta ar avea un impact uluitor, cu consecinţe de nivel global. Acelaşi lucru în Egipt. Dar ştim, de asemenea, că ţări mici ca Moldova, Tunisia, Kârgâzstan pot fi exemple inspiraţionale pentru activişti din alte state ale regiunii. Deci nu este corect să le neglijăm.

Freedom House a arătat că în ultimii zece ani s-a văzut o recesiune a democraţiei şi a libertăţilor omului în toată lumea, mai mult declin decât avansare. Pe acest fundal, orice poveste de succes trebuie susţinută.

Freedom House a urmărit schimbările din Moldova, de la independenţă până acum. Guvernul SUA urmăreşte atent evoluţia lucrurilor la Chişinău. Ţara voastră a reuşit să înregistreze progrese la capitolul democraţie, apoi regrese. Acest lucru nu este surprinzător pentru că drumul de la un regim autoritar la unul democratic nu este liniar, ci zigzagat - un pas înainte, doi înapoi şi tot aşa. Suntem martorii unei răzvrătiri şi în Ungaria, spre exemplu, o ţară pe care o percepeam ca pe o democraţie consolidată. Chiar şi acolo se întâmplă anumite lucruri, ceea ce demonstrează că e nevoie de generaţii întregi pentru a creşte o cultură politică democratică, cu rădăcini adânci.

În ultimii ani, în Moldova au ajuns sume mari de bani pentru reformarea unor domenii importante. Totuşi, lucrurile bat pasul pe loc. Bunăoară, lupta cu corupţia sau reforma justiţiei. Ce putem face ca să urnim carul din loc?

Sunt două probleme ce țin de acest aspect. În multe părți ale lumii se întâmplă așa: cineva vede că există nişte bani din afară și își spune "Hai să creăm un ONG!”. Nu este neapărat cazul Moldovei. Chiar dacă aici nu e vorba de corupţie, asta hrăneşte dependenţa de bani externi, de aceea donatorii trebuie să coordoneze ca să înțeleagă ce se întâmplă cu banii pe care îi dau. De cealaltă parte, schimbările care se pot întâmpla în societate, în domenii precum libertăţile democratice, drepturile omului, legislaţie, lupta cu corupţie etc. sunt limitate la maxim dacă nu există voinţă politică. În acest sens, fie alegi o guvernare care s-a angajat să producă schimbări sistemice necesare pentru lupta cu corupţia şi care se ţine cu adevărat de înfăptuirea acestor schimbări, fie disloci guvernarea prin suport popular, cu speranţa că unii din cei care au făcut parte din acele campanii pentru mai multă transparenţă vor găsi calea spre a ajunge la guvernare. Probabil, unii reprezentanţi ai societăţii civile ar trebui să se reorienteze atunci când apare oportunitatea şi să ajungă în domeniul public. Experienţa lor, relaţiile pe care le au cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile sau jurnalişti i-ar ajuta să-şi consolideze mesajul pe care vor să-l transmită. Nu există soluţii de aur. Trebuie să alegeţi o guvernare care-şi respectă angajamentele, care ştie că în spatele ei se află oameni care pun presiune. Nu e vorba doar de banii pe care îi oferă comunitatea internaţională, este vorba şi de a cere ridicarea la anumite standarde pe care le setează comunitatea internaţională. Dacă eu aş reprezenta instituţii financiare internaţionale, precum Banca Mondială, eu aş favoriza ţările care fac progrese semnificative în democraţie. Asta nu s-a întâmplat nici pe departe aşa  cum ar fi trebuit să se întâmple. Astfel de ţări trebuie să fie privilegiate este atât de important pentru ele să aibă succes. Un exemplu este Fondul Provocările Mileniumului (Millenium Challenge Account, prin intermediul căruia în Moldova a fost implementat Programul Compact, n.r.), la baza căruia stă logica că vom răsplăti acele ţări care înregistrează progrese vizibile în guvernare eficientă, politici economice, investiţii în proprii cetăţeni la nivel de educaţie şi sănătate, precum şi lupta cu corupţia. Dacă nu au îndeplinit cerinţele - nu mai sunt eligibili pentru finanţare. În această formulă, societatea civilă este investită cu abilitatea de a supravegherea procesului. Una dintre recomandările programului este ca guvernarea să consulte societatea civilă, în timp ce aceştia pot semnala Fondului că cei de la guvernare nu-şi îndeplinesc angajamentele.

Care sunt priorităţile Freedom House pentru anii următorii, în Europa de Est şi în Rusia?

Vom continua să acordăm asistenţă activiştilor pentru drepturilor omului şi celor care luptă pentru democraţie, în toate regiunile, începând cu Europa Centrală şi de Est şi Asia Centrală, până în ţări unde accesul este mai dificil, bunăoară Belarus. Trebuie să recunosc că desfăşurarea activităţii în Rusia este dificilă. Cel mai trist este că organizaţii ca Freedom House şi altele şi-ar dori să acorde suportul într-un mod deschis, pentru că nu avem ce ascunde, vrem să fim transparenţi. Unele guverne autoritare se simt însă atât de ameninţate de susţinătorii libertăţilor omului şi a unui stat de drept democratic, încât implementează strategii de hărţuire, intimidare, întemniţare sau omor. Este de necrezut pentru mine că, în anul 2015, în Rusia se revine la încarcerarea disidenţilor în psihiatrii, o practică a celor mai negre zile ale perioadei sovietice. Într-o astfel de realitate este dificil să lucrăm deschis şi transparent, așa cum ne dorim. Nu e doar cazul Rusiei, se întâmplă în multe ţări din lume, dar noi vom continua. Internetul este foarte important aici, chiar dacă guvernele autoritare găsesc metode nu doar să blocheze conţinuturi, dar şi să urmărească activitatea utilizatorilor. Freedom House luptă cu asta, cu închiderea spaţiilor, şi încearcă să încurajeze guvernele democratice să arate la fel de multă solidaritate precum o demonstrează cele autoritare. Între aceste guverne circulă intens un schimb de aşa-numite “rele practici”, în timp ce guvernele democratice nu au fost nici pe departe la fel de receptive pe cât ar trebui să fie, în special în contracararea practicilor negative care vin din aceste state.

 

 

Victoria Dodon
2015-12-21 11:05:00

Comentarii