Justiţie

Revelionul negru: Atacul raider la Calea Ferată din Moldova

Calea Ferată din Moldova. Foto: cfm.md
Autor: Ilie Gulca, Mădălin Necșuțu
27/01/2022 15757

O schemă de îndatorare cu 70 de milioane de euro a fost pusă la cale pentru a pune pe butuci Calea Ferată din Moldova 

Atacul raider a urmat pașii simpli ai unui contract dubios semnat în ziua de Revelion în 1997, care a continuat cu acorduri și semnături false și acțiuni în justiție în Germania, Rusia și Ucraina până în 2021

Firma unui om de afaceri din Ucraina, consilier al mai multor deputați din Rada Supremă a Ucrainei, Nicolae Sambojuk, fost cetățean al Republicii Moldova, a demarat o serie amplă de acțiuni în justiție în 2002, în Moldova, Germania, Rusia și Ucraina pentru a obține de la Calea Ferată din Moldova (CFM) peste 70 de milioane de euro în calitate de venit ratat pentru niște vagoane care nu au ajuns la o firmă ucraineană. Creanța a fost mutată la firme din trei state ca în cele din urmă să ajungă în Ucraina, unde, în 2017, magistrații au obligat CFM, în primă instanță, să plătească această datorie fictivă imensă. 

În iunie 2016, reprezentanții unei firme din Ucraina, Transzalizniciservis, călcau pragul Judecătoriei Economice din Kiev cu o cerere împotriva CFM, a întreprinderii CFM-Expediție și a SRL Ivolga-2.

Societatea ucraineană pretindea 70 milioane de euro drept venit ratat de la CFM și 8.837 de euro din partea CFM-Expediție și SRL Ivolga-2 în calitate de garanți (fidejusori). Motivul invocat de Transzalizniciservis era o pretinsă obligație a CFM pe care aceasta din urmă nu și-ar fi îndeplinit-o. 

Societatea Transzalizniciservis, conform documentelor obținute de Centrul de Investigații Jurnalistice din Moldova cu ajutorul Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP), a fost deschisă la Kiev cu aproape un an mai devreme înainte de transmiterea creanței, pe 23 iunie 2011, de către Volodimir Kapanelli. Firma avea un capital social de 1.000 de grivne. Beneficiarul final al companiei este Magamedov Zuriko Valentynovici.

Astfel, pe 5 octombrie 2017, Curtea Economică din Kiev a satisfăcut integral cererea Transzalizniciservis. Calea Ferată din Moldova era bună de plată. 

Magistrații ucraineni au decis „să recupereze” de la Ivolga-2 și CFM-Expediție, în calitate de garanți, peste 8.800 de euro plus taxe de judecată. În același timp, instanța de fond din Ucraina a obligat CFM să plătească Transzalizniciservis peste 70 de milioane de euro.

Calea Ferată din Moldova, bună de plată

După ce Calea Ferată din Moldova a pierdut procesul la Curtea Economică din Kiev, reprezentanții autorităților moldovenești l-au contractat pe avocatul ucrainean, Egor Moisa.

„Până atunci, au încercat să execute CFM în Germania și în Rusia, la Rostov pe Don. Toate aceste acțiuni au fost pierdute”, susține avocatul, fapt menționat și în raportul Parlamentului despre situația financiară la CFM. 

Potrivit fostului director al CFM, Anatolie Topală, este vorba de niște firme care și-au cedat o creanță de la una la alta. „Asta a început în Germania. Sunt firme speciale ca să judece cu Republica Moldova. Mai mult nu au nimic. Nici bani, nici capital”, a explicat fostul manager al CFM.

În Ucraina, strategia celor care au pornit acțiunile în justiție a fost alta – datoria CFM a fost trecută pe o firmă ucraineană, Transzalizniciservis, iar suma – împărțită în două părți. Peste 70 de milioane de euro au fost pretinse ca prejudiciu direct, iar cea de-a doua parte o constituiau penalitățile. 

În timpul disputei în instanțele din Federația Rusă, autoritățile moldovenești au deschis încă în 2013 cauza penală nr. 2013970488 (rețineți numărul!) pentru tentativă de escrocherie săvârșită de către întreprinderile Эс. Эй. Консалт din Federația Rusă, Nistas GmbH și altele, cu concursul instanțelor judecătorești din Rusia și Ucraina împotriva CFM.

În Federația Rusă a funcționat o firmă apropiată ca denumire, ЭС. ЭЙ. КОНСАЛТ МАРКЕТ, deschisă 11 octombrie 2002, în care a figurat ca beneficiar același personaj Magamedov Zuriko Valentinovici, care apare ca beneficiar final al Transzalizniciservis.    


Presiuni asupra magistraților din Ucraina

Din cauza pretenției exorbitante a Transzalizniciservis față de CFM, examinarea acestei cauze s-a desfășurat în condiții de maximă tensiune. 

La începutul lui 2020, judecătorii Curții de Casație Economică din Kiyv, Igor Tkaci, Ludmila Stratienko și Vladimir Studeneț au sesizat Consiliul Superior al Magistraturii din Ucraina că în ajunul audierilor în cazul litigiului Тranszalizniciservis–CFM au primit o scrisoare cu semnătura administratorului reclamantei la care era anexată un articol anonim.

Articolul cu pricina făcea trimitere la solicitări ale unor deputați ucraineni către Biroul de Stat de Investigații și Procurorului General al Ucrainei, răspunsuri ale celor două instituții cu privire la deschiderea unor dosare pentru abuz în serviciu și ingerință în actul justiției, la o scrisoare a Procuraturii Generale din Frankfurt despre demararea unui dosar penal pentru corupție și presiune asupra instanței etc.

Mesaje similare au fost recepționare și în ajunul următoarelor audieri în același caz. Magistrații au interpretat aceste acțiuni drept tentativă a Тranszalizniciservis de a da de înțeles judecătorilor că o decizie care nu îi va conveni ar putea să aibă consecințe negative asupra magistraților curții respective.

„Instanțele erau supuse unei presiuni la vedere din partea reclamanților. Acest lucru se observă limpede din registrul deciziilor judecătorești. În instanțele de apel, colegiul a fost schimbat de cinci ori”, relatează avocatul Egor Moisa.

Nicolae Sambojuk (stânga)

Pe 11 iunie 2019, în timpul crizei politice de la Chișinău, în care democrații oligarhului Vladimir Plahotniuc nu voiau să renunțe la putere, misteriosul organizator al acțiunilor în justiție împotriva CFM a apărut din culise.  

Omul de afaceri din Ucraina, Nicolae Sambojuk, a depus o reclamație în Ucraina pe numele fostului premier Pavel Filip și fostului vicepreședinte al PDM, Serghei Iaralov. 

Sambojuk i-a acuzat pe cei doi că în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din februarie 2019 aceștia ar fi pretins de la el 4 milioane de dolari în schimbul închiderii cauzei penale nr. 2013970488 deschise pentru atacul raider împotriva CFM și ștergerea numelui său din lista persoanelor căutate prin Interpol.

Prin urmare, după autoritățile moldovenești, organizatorul atacului raider este însuși Sambojuk. O decizie a Curții Supreme de Justiție din 2018 arată că pe numele lui a fost chiar emis un mandat de arest preventiv pentru 30 de zile.

 

Nicolae Sambojuk, poreclit, „Kolea Haholul”, s-a născut pe 31 iulie 1962, în satul Krasnoe, raionul Guseatinsk, regiunea Ternopol, Ucraina. A deținut și cetățenia Republicii Moldova până în 2004, apoi a renunțat la această calitate. 

Începând cu mijlocul anilor 2000, a fost consilier a patru deputați din Rada Supremă a Ucrainei. În 2014, a candidat el însuși la funcția de deputat, dar a eșuat.

În 2012–2013, a deschis o serie de întreprinderi și în Rusia. Una dintre aceste companii, controlate de Sambojuk, Эс.Эй. Консалт, figurează în dosarul deschis de autoritățile moldovenești pentru atacul raider împotriva CFM. 

Deși a renunțat la cetățenia Republicii Moldova, Nicolae Sambojuk are afaceril cu case de amanet și schimb valutar din Chișinău. 

 

În vara lui 2021, magistrații au pus capăt litigiului dintre CFM și Transzalizniciservis. Curtea de Casație a Curții Supreme a Ucrainei a dat câștig de cauză Căii Ferate din Moldova, invocând caracterul fictiv al pretențiilor Transzalizniciservis.

Avocatul din Republica Moldova al lui Sambojuk, Vitalie Caldîba, a negat presiunile făcute de clientul său asupra magistraților ucraineni. 

„Este o aberație totală. Dânsul nu a avut nici puterea și nici intenția să influențeze procesul. Dovadă a acestui fapt este însăși pierderea totală a tuturor litigiilor în care a fost implicat. Toate au fost pierdute. Cum putem vorbi de influențarea lor?”, a spus apărătorul. 

Fostul director al CFM, Anatolie Topală, a declarat că Nicolae Sambojuk, poreclit „Colea haholul”, nu este singurul personaj implicat în această schemă. „În falimentarea CFM sunt implicate persoane de la cel mai înalt nivel”, a subliniat el, ezitând să ofere nume precise.

Cum a apărut datoria de 70 de milioane de euro

Pretențiile companiei ucrainene au avut la bază un contract semnat în 1997 în ziua de Revelion, pe 31 decembrie, între CFM și o companie germană, Nistas, condusă de omul de afaceri Nicolae Sambojuk. 

Nistas GmbH a fost deschisă în orașul german Frankfurt pe 17 octombrie 1996, cu un capital social de 55.000 de euro. Firma avea ca obiect de activitate comerțul cu ridicata și activități de import-export. Nicolae Sambojuk figurează ca director al companiei. 

Întreprinderea de Transport și Expediere CFM-Expediție, condusă de recentul candidat la șefia CFM, Vladislav Fateev, a fost fondată în 1994 în calitate de filială a acesteia. Fateev a indicat în CV-ul său că CFM-Expediție a asigurat finanțarea CFM în condițiile de criză în 1996–1999.   

 

Atunci, compania germană Nistas GmbH și Întreprinderea de Transport și Expediere CFM-Expediție, o societate subordonată CFM, au semnat un contract care prevedea inițial împrumutul a 128 de vagoane-container pentru o perioadă de cinci ani.    

Ulterior, contractul de chirie a fost modificat într-un contract de leasing cu o valoare totală de circa 4,7 milioane de dolari.

„Problema constă în faptul că unuia dintre conducătorii întreprinderii – CFM – i-a venit în cap să falsifice documentele sau ștampila pentru a semna un contract absolut dezavantajos (кабальный договор) pentru CFM”, a explicat avocatul CFM în instanțele din Ucraina, Egor Moisa, precizând că cele 128 de vagoane-container nu erau absolut necesare întreprinderii moldovenești.

Fostul director al CFM-Expediție, Vladislav Fateev, are o altă opinie despre cât de profitabil a fost acest contract. După spusele lui, în perioada semnării contractului, Republica Moldova se confrunta cu problema transportării materiei prime pentru vin, a vinului și a concentratului de suc de mere. Calea Ferată din Moldova nu avea containerele necesare pentru transportarea acestor produse alimentare. 

„În urma închirierii acestor containere agenților economici și după prestarea de servicii de transport, CFM Expediție a înregistrat un profit de peste 1,1 milioane de dolari în 1995–1997. În condițiile penuriei de containere și profitului obținut în urma exploatării acestora, am propus modificarea contractului din chirie în leasing”, se menționează într-un document oferit de Vladislav Fateev reporterilor (CIJM).  

De unde a apărut datoria de 70 de milioane de euro 

Până în martie 2001, CFM a achitat regulat plăţile datorate Nistas. În perioada martie 2001–septembrie 2002, întreprinderea moldovenească nu a mai efectuat plăți către NISTAS, acumulând o datorie de circa 1,5 milioane de dolari și penalități de 111.614 dolari. 

NISTAS a putut să obțină recuperarea datoriilor și penalităților în urma bătăliilor din instanțele moldovenești și la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. 

Vladislav Fateev a candidat recent la funcția de membru în Consiliul Administrativ al CFM din partea societății civile după ce a pierdut concursul pentru șefia acestei întreprinderi. În decembrie 2021, el a abandonat cursa pentru membru în Consiliu în perioada în care reporterii CIJM încercau să afle organizația neguvernamentală care l-a înaintat. 

În martie 2016 – septembrie 2018, Fateev a fost reprezentant permanent al Căilor Ferate ale Ucrainei în Republica Moldova și România. 

În 2014–2015, a deținut o funcție înaltă în cadrul Ministerului Infrastructurii al Ucrainei. În 2011, a fost delegat al Administrației de Stat a Căilor Ferate ale Ucrainei în Republica Moldova și România. Între 1994 și 1998, și apoi în 2001, a fost șef al întreprinderii CFM-Expediție. 

Conform CV-ului său, în perioada 2002 și 2003, Fateev nu a mai deținut nicio calitate în cadrul CFM, perioadă ce coincide cu semnarea acordurilor adiționale dintre Nistas și CFM.  

 

În perioada litigiilor disputate în instanțele din Moldova, din nou de Revelion, pe 31 decembrie 2002, de data aceasta, Nistas GmbH a trimis o scrisoare CFM și a informat-o că contractul de bază semnat pe 31 decembrie 1997 expiră pe 5 ianuarie 2003.

În aceeași scrisoare, Nistas GmbH a notificat CFM că intenționează, pe 10 ianuarie 2003, să încheie un alt contract cu o întreprindere ucraineană, Теrrа, privind împrumutarea acelorași containere. 

Prin urmare, compania germană îi solicita întreprinderii moldovenești să îi restituie containerele nu mai târziu de 10 ianuarie 2003, mai precis în cinci zile, urmând ca acestea să fie transportate la Kiev. 

Cronologia atacului raider. Infografic de Mădălin Necșuțu și Ilie Gulca

La rândul său, pe 3 ianuarie 2003, CFM a trimis o scrisoare de garanție către Nistas GmbH, în care a confirmat restituirea containerelor pe 10 ianuarie 2003 conform solicitării din notificarea din 31 decembrie 2002.

Pe 10 ianuarie 2003, la Kiev, Nistas GmbH și Terra au semnat un contract de împrumut pe șapte ani а acelorași containere în valoare de 70.080.000 de euro. 

Pe 13 ianuarie 2003, conform deciziilor instanțelor ucrainene, Nistas GmbH și Terra au mai semnat un acord suplimentar, modificând conținutul inițial al contractului. 

Potrivit noii redacții, în cazul în care Nistas GmbH încălca termenul de livrare a containerelor cu o perioada ce depășește șase luni, se obliga să plătească o penalitate de zece ori mai mare decât însăși valoarea containerelor.  

Creanța se mută la o firmă din Ucraina

Calea Ferată din Moldova nu a mai restituit containerele și așa – între Nistas și Теrrа – a apărut datoria fictivă de 70 milioane de euro. În deciziile instanțelor ucrainene se menționează că pe 1 aprilie 2010, Judecătoria Economică din Kiev a obligat-o pe Nistas GmbH să plătească firmei Terra 70.080.000 de euro conform contractului din 10 ianuarie 2003.

Între cele două companii a fost încheiat un acord amiabil, însă pentru Nistas a apărut temeiul să ceară de la CFM o despăgubire de peste 70 de milioane de euro.

Ulterior, pe 20 octombrie 2012, Nistas GmbH a cedat sub formă de creanță cele 70 de milioane de euro firmei ucrainene, Transzalizniciservis, care urmau să fie obținute de la CFM sub pretextul venitului ratat.

După semnarea contractului dintre Nistas și Transzalizniciservis, aceasta din urmă a obținut drepturile de creditor ce decurgeau din contractul de chirie a containerelor dintre Nistas și CFM, precum și dintr-un contract de garanție din 22 iulie 2002 încheiat între CFM-Expediție și SRL Ivolga-2.

Procuratura Generală a Republicii Moldova i-a informat pe deputații Comisiei Parlamentare care au investigat situația precară de la CFM că este vorba de responsabilii de la Calea Ferată, care și-au pus semnăturile pe acordurile adiționale semnate cu Nistas.

Fostul șef al CFM-Expediție în perioada semnării contractului de bază cu Nistas, Vladislav Fateev, a refuzat să discute despre acest detaliu cu reporterii CIJM, motivând că este „un lucru neplăcut, care s-a întâmplat acum peste 20 de ani”.  

Avocatul CFM în instanțele din Ucraina, Egor Moisa. Foto: Медіа-Інформ

Potrivit avocatului CFM, Egor Moisa, Fateev și-a recunoscut semnătura doar pe contractul de bază cu Nistas. Semnătura sa pe acordurile adiționale a fost falsificată.

„Eu am fost de mai multe ori la administrația CFM și am discutat inclusiv cu el [Vladislav Fateev]. Se vedea limpede că semnătura lui a fost falsificată. Când am luat din arhivă dosarul său, al lui Fateev [am observat – n.a.], când a fost angajat și când a fost dat afară. Semnătura lui a fost falsificată atunci când nu era angajat și nu avea cum să semneze aceste documente”, a relatat Egor Moisa episodul cu Fateev. 

Reporterii CIJM au încercat din nou vorbească cu Fateev, dar acesta a insistat că nu mai oferă „niciun comentariu” despre episodul cu semnătura. În cele din urmă, el a spus că l-a cunoscut pe Sambojuk ca pe orice alt manager de companie care a beneficiat de serviciile Căii Ferate din Moldova pentru transportarea mărfurilor. 

În prezent, Nicolae Sambojuk are în continuare statut de învinuit în aceeași cauză penală și este dat în urmărire interstatală, dar nu prin Interpol.  

De partea cealaltă, avocatul lui Nicolae Sambojuk, Vitalie Caldîba, susține că clientul său este nevinovat. „El [Sambojuk] nu a făcut niciun atac raider. A declarat asta în câteva runde de convorbiri organelor de urmărire penală, autoritățile statului Republica Moldova”, a afirmat avocatul Vitalie Caldîba. 

În același timp, acesta a declarat reporterilor CIJM că acuzarea a comis o serie de greșeli de procedură majore în acest caz. El a spus că instanța de fond, cât și Curtea de Apel Chișinău au menținut încheierea de aplicare a măsurii preventive în pofida mai multor încălcări.

„Organul de urmărire penală avea adresa lui de la domiciliul din Kiev, deținea și informații despre locul lui de muncă din Ucraina și nu a întreprins nicio măsură pentru citarea lui. Mai mult, a fost desemnat un avocat din oficiu, în pofida faptului că el avea deja un avocat contractat”, a mai spus acesta. 

Nu în ultimul rând, avocatul a declarat că procurorul a spus în fața instanței doar că Sambojuk s-ar face vinovat de o infracțiune cu un prejudiciu de 70 de milioane de euro, dar nu a putut argumenta sau prezenta cazul pe îndelete. 

Investigația este realizată în cadrul proiectului „Jurnalism de investigație pentru transparență și bună guvernare”,  desfășurat de Centrul de Investigații Jurnalistice, cu sprijinul financiar al Ambasadei SUA în Moldova.  Conținutul investigației este responsabilitatea exclusivă a autorilor și nu corespunde neapărat cu punctul de vedere al Ambasadei SUA în Moldova.

Pentru a deconspira mai multe scheme de corupție și delapidare a banilor publici, încălcări ale drepturilor omului avem nevoie de susținere. Ne poți ajuta cu o contribuție pentru echipa Centrului de Investigații Jurnalistice din Moldova prin Patreon sau poți redirecționa anual 2% din impozitul pe venit, pentru jurnalismul de investigație, cod fiscal al Centrului de Investigații Jurnalistice – 1019620008889.

Investigaţii din aceeaşi categorie:

Articolul precedent la aceeaşi temă

Articolul următor la aceeaşi temă

Materialele de pe platforma www.anticoruptie.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Articolele publicate pe portalul www.anticoruptie.md sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Comentarii