Editorial de Mădălin Necșuțu, jurnalist TVR Moldova, pentru buletinul de politică externă al FES/APE.

Reforma administrației publice locale a pus pe jar discuțiile politice din agora fizică și virtuală din Republica Moldova. Ea este una dintre acele teme care par tehnice doar la prima vedere. În realitate, ea atinge direct felul în care statul ajunge la cetățean, cum sunt distribuiți banii publici, cine decide dezvoltarea localităților și cât de pregătită este Republica Moldova să funcționeze ca un stat european. Din acest motiv, discuția despre reducerea numărului de raioane, comasarea primăriilor și reorganizarea serviciilor publice nu este doar o dezbatere administrativă. Este o dezbatere despre viitorul acestui stat.

Autoritățile au prezentat conceptul reformei administrației publice locale pe 8 aprilie 2026. Acesta prevede reducerea numărului de raioane de la 32 la 10 și un prag minim de 3.000 de locuitori pentru primării. În paralel, procesul de amalgamare voluntară ar urma să fie simplificat, iar stimulentele financiare pentru localitățile care acceptă comasarea ar urma să fie majorate. Potrivit Guvernului, am avea deja peste 320 de decizii de inițiere a amalgamării voluntare care ar fi fost deja aprobate.

De ce reforma este necesară

Republica Moldova are astăzi o administrație locală excesiv de fragmentată. Multe primării mici gestionează comunități cu populație redusă, bugete limitate și capacitate administrativă minimă. În astfel de condiții, administrația locală ajunge adesea să funcționeze mai degrabă ca un ghișeu de supraviețuire instituțională decât ca un motor real de dezvoltare.

O primărie mică poate cunoaște foarte bine nevoile oamenilor, dar nu are întotdeauna specialiști, re surse sau capacitate de proiectare pentru investiții serioase. Nu poate angaja ușor experți în achiziții, urbanism, atragere de fonduri, digitalizare sau servicii sociale. Nu poate pregăti proiecte mari și nu poate asigura cofinanțări consistente. În multe localități, primarul și câțiva angajați duc pe umeri aproape tot aparatul administrativ.

Din această perspectivă, reforma are o logică solidă. Unități administrative mai mari pot însemna bugete mai puternice, personal mai calificat, servicii publice comune și o capacitate mai bună de absorbție a fondurilor. În loc de zeci sau sute de primării care concurează pentru resurse mici, statul ar putea construi comunități administrative mai puternice, capabile să planifice dezvoltarea pe termen lung.

Argumentul european

Necesitatea reformei devine și mai clară dacă este privită prin prisma aderării la Uniunea Europeană. Integrarea europeană nu se face doar prin votarea legilor la Chișinău sau prin negocieri la Bruxelles.

Ea se face și prin capacitatea administrației locale de a implementa politici publice, de a gestiona fonduri europene și de a oferi servicii comparabile cu cele din statele membre.

În UE, dezvoltarea regională și absorbția fondurilor sunt strâns legate de capacitatea administrativă locală și regională. Republica Moldova nu poate intra în logica fondurilor europene cu o administrație locală pulverizată, slab finanțată și adesea nepregătită tehnic.

Tocmai de aceea, reforma APL este legată de procesul de aderare nu doar simbolic, ci practic. Uniunea Europeană sprijină modernizarea administrației locale din Republica Moldova, inclusiv pentru servicii publice mai bune și capacitate instituțională mai solidă.

Dacă Republica Moldova vrea să beneficieze real de apropierea de UE, localitățile trebuie să poată pregăti proiecte, să respecte proceduri, să administreze investiții și să livreze rezultate. Altfel, riscul este ca fondurile europene să existe pe hârtie, dar să nu poată fi absorbite eficient în teritoriu.

Beneficiile posibile

Principalul beneficiu al reformei ar fi creșterea capacității administrative. Primării mai mari și raioane mai puține pot permite o mai bună coordonare a serviciilor publice. Apa, canalizarea, drumurile locale, iluminatul, transportul, salubrizarea, serviciile sociale sau digitalizarea pot fi gestionate mai eficient la scară mai mare.

Un al doilea beneficiu este profesionalizarea administrației. O unitate administrativă mai mare poate atrage specialiști mai buni, poate avea departamente funcționale și poate lucra mai profesionist cu finanțările externe. În prezent, multe primării mici nu au nici personal suficient, nici competențele necesare pentru proiecte complexe.

Un al treilea beneficiu ține de echitate. În forma actuală, calitatea serviciilor publice depinde foarte mult de capacitatea locală. Unele comunități au primari activi și proiecte, altele rămân blocate în lipsă de bani și personal. O reorganizare bine făcută ar putea reduce aceste decalaje și ar putea oferi cetățenilor servicii mai apropiate ca standard, indiferent de localitatea în care trăiesc.

Argumentele contra

Totuși, reforma nu este lipsită de riscuri. Primul argument contra este legat de distanța dintre cetățean și administrație. În satele mici, primăria este adesea singura instituție a statului care mai are contact direct cu oamenii. Dacă reforma este percepută ca o mutare a deciziei mai departe de cetățean, atunci ea va produce frustrare și rezistență.

Pentru un locuitor dintr-o comunitate mică, nu este suficient să i se spună că noua administrație va fi mai eficientă. El va întreba simplu: unde merg pentru un act? cine îmi repară drumul? cine mă ascultă când am o problemă? Dacă răspunsurile nu sunt clare, reforma va fi văzută ca o pierdere, nu ca un progres.

Al doilea argument contra este riscul de depopulare simbolică a satelor. În multe comunități, dispariția primăriei poate fi percepută ca dispariția statutului localității. Chiar dacă satul rămâne pe hartă, oamenii pot simți că localitatea lor devine o anexă administrativă a unei comune mai mari.

Al treilea risc este politizarea reformei. Orice re desenare administrativă schimbă echilibre locale, influențe electorale și centre de putere. Faptul că reforma este discutată înaintea alegerilor locale din 2027 poate alimenta suspiciuni politice. Potrivit informațiilor publice, noua structură administrativ teritorială ar urma să fie aprobată în 2026, dar să intre în vigoare după alegerile locale din 2027, iar unele schimbări privind finanțele publice locale ar urma să se aplice din 2028.

Această etapizare poate fi rațională administrativ, dar politic va fi inevitabil contestată. De aceea, Guvernul trebuie să explice foarte clar criteriile reformei și să evite orice impresie că harta administrativă este redesenată pentru avantaje electorale.

Riscul unei reforme doar pe hârtie

Cea mai mare capcană este ca reforma să fie redusă la o schimbare de hartă. Dacă Republica Moldova trece de la 32 la 10 raioane, dar păstrează aceleași practici birocratice, aceeași lipsă de personal și aceeași dependență de centru, atunci reforma va fi mai mult cosmetică decât structurală.

Comasarea nu produce automat eficiență. O primărie mai mare nu devine imediat mai competentă. Un raion mai mare nu înseamnă automat servicii mai bune. Pentru ca reforma să funcționeze, ea trebuie însoțită de descentralizare reală, finanțare predictibilă, digitalizare, formare profesională și mecanisme clare de responsabilitate.

Altfel, există riscul ca cetățenii să piardă proximitatea vechii administrații fără să câștige calitatea noii administrații. Aceasta ar fi cea mai periculoasă variantă: o reformă care produce costuri politice și sociale, dar nu livrează beneficii vizibile.

Ce trebuie garantat cetățeanului

Pentru ca reforma să fie acceptată, Guvernul trebuie să pornească nu de la hartă, ci de la cetățean. Oamenii trebuie să știe ce servicii vor primi mai aproape, nu mai departe. Trebuie să existe ghișee locale, servicii digitale funcționale, transport administrativ acolo unde este nevoie și mecanisme prin care satele mai mici să nu fie ignorate de noile centre administrative.

În plus, trebuie protejată identitatea comunităților. Reforma administrativă nu trebuie să însemne dispariția simbolică a satelor. Localitățile pot fi par te din structuri mai mari fără să-și piardă numele, memoria, tradițiile și reprezentarea.

La fel de importantă este transparența financiară. Dacă statul promite stimulente pentru amalgama re, oamenii trebuie să vadă clar câți bani vin, pentru ce proiecte, cine îi gestionează și ce rezultate se obțin. Fără rezultate rapide și vizibile, reforma va fi vulnerabilă la manipulare politică.

O reformă necesară, dar nu suficientă

Reforma administrației locale este necesară. Republica Moldova nu poate construi un stat european cu o administrație locală fragmentată, subfinanțată și inegală. Nu poate absorbi eficient fonduri europene cu primării care nu au specialiști. Nu poate reduce decalajele dintre localități fără o capacitate administrativă mai solidă.

Dar reforma nu este suficientă prin ea însăși. Ea nu va rezolva automat corupția locală, lipsa investițiilor, migrația sau depopularea rurală. Nu va transforma peste noapte primăriile în instituții europene. Va crea doar cadrul. Conținutul va depinde de felul în care statul va investi în oameni, reguli, bani și servicii.

Concluzie: testul adevărat al europenizării

Republica Moldova are nevoie de această reformă nu pentru că o cere Bruxelles-ul, ci pentru că actualul model administrativ nu mai poate susține dezvoltarea țării. Aderarea la UE cere un stat funcțional până în ultima localitate, nu doar instituții centrale reformate.

Miza este uriașă. Dacă reforma va fi făcută transparent, gradual și cu grijă față de comunități, ea poate deveni una dintre cele mai importante modernizări ale Republicii Moldova. Poate crea administrații locale mai puternice, servi cii mai bune și o capacitate reală de a folosi oportunitățile europene.

Dacă va fi făcută în grabă, politic sau fără garanții pentru cetățeni, ea poate produce efectul invers: neîncredere, rezistență locală și sentimentul că integrarea europeană înseamnă decizii impuse de sus.

Adevărata întrebare nu este dacă Republica Moldova are nevoie de reforma administrației locale. Are. Întrebarea este dacă statul va reuși să o facă în așa fel încât cetățeanul să simtă că Europa vine mai aproape de el, nu că primăria, în plenitudinea funcțiilor sale, se îndepărtează de el.