Asociația Judecătorilor din Moldova: Reglementarea la nivel constituțional a imunității funcționale a magistraților prezintă grave riscuri pentru independența acestora

Crina Dumitriu
28/07/2020

Asociației Judecătorilor din Moldova consideră că reglementarea la nivel constituțional a imunității funcționale a magistraților la această etapă este prematură și ar putea produce riscuri grave pentru independența, securitatea și reputația judecătorilor, dar și asupra calității actului de justiție și protecției efective a justițiabilului. Asociația și-a expus opinia într-o  declarație făcută publică marți, pe marginea proiectului de modificare a Constituției. 

Asociația Judecătorilor mai declară că susține inițiativa de consolidare a independenței autorității judecătorești și ajustarea Constituției la standardele internaționale care vizează independența justiției și buna fucționare a organului de autoadministrare judecătorească, dar consideră oportun, în special, de a atrage atenția asupra unor aspecte de principiu: 

1. Una din modificările esențiale vizate de proiect, pe care o apreciem ca fiind prematură și inoportună la etapa actuală, ține de limitarea imunității judecătorilor. În acest sens autorul propune completarea art. 116 cu alin.(51) cu următorul cuprins: „Judecătorii au doar imunitate funcțională în condițiile legii”.

Chestiunea privind imunitatea judecătorilor a fost abordată în repetate rânduri anterior. Reper în acest sens poate servi Hotărârea Curții Constituționale nr. 22 din 05.09.2013 pentru controlul constituționalității unor prevederi referitoare la imunitatea judecătorului. Cu acest prilej a fost emisă și Amicus Curiae din 11 martie 2013. Din nota informativă la proiect rezultă că autorii operează în principal cu argumente anume din actele nominalizate, inclusiv alte acte la care acestea fac referință.

Comisia de la Veneția a subliniat existența a două riscuri împotriva cărora imunitatea judecătorească ar putea să-i protejeze pe judecători: a) acuzațiile false ale unui particular, și b) intimidarea din partea Procuraturii. Gestionarea riscurilor menționate este la latitudinea legiuitorului, fiind dictată de existența și gravitatea acestora. Totodată, se remarcă lipsa unei practici universale în ceea ce privește imunitatea judecătorilor și întinderea acesteia.

În aceeași ordine de idei, Curtea Constituțională a reținut:
[54. Principiul independenţei judecătorilor presupune că judecătorii trebuie să ia decizii în deplină libertate şi să acţioneze fără restricţii şi fără a fi obiectul unor influenţe, presiuni, ameninţări sau intervenţii nelegale, directe sau indirecte, indiferent din partea cărei persoane vin şi sub ce motiv. Judecătorul, în calitate de deţinător al autorităţii judecătoreşti, trebuie să-şi poată exercita funcţia sa în deplină independenţă, în raport cu toate constrângerile, forţele de natură socială, economică şi politică şi chiar în raport cu alţi judecători şi în raport cu administraţia judecătorească].

Este lesne de înțeles că judecătorii nu pot fi protejați de imunitate împotriva acțiunilor culpabile, indiferent de faptul dacă acestea sunt sau nu săvârșite în exercițiul funcției. Problema rezidă în protecția judecătorilor împotriva unor acuzații false formulate în scop de intimidare sau denigrare. Sistemul judecătoresc din Republica Moldova la fel ca și alte sisteme judecătorești din țările est-europene se află într-o situație sensibilă, fapt remarcat în repetate rânduri și de către organismele internaționale. Această situație se datorează fragilității principiilor democratice și lipsei unor tradiții și practici statornicite în acest sens. Prin urmare, oportunitatea limitării imunității judecătorilor poate fi apreciată doar în raport cu gradul de expunere a judecătorilor presiunilor, intimidărilor și denigrării ca urmare a riscului acuzațiilor false. În acest context, comparațiile cu alte state trebuie abordate cu prudență ținînd cont de realitățile sociale Republica Moldova.

La etapa actuală, garanțiile procesuale instituite la art. 19 din Legea 544/1995 privind statutul judecătorului asigură un just echilibru între eficacitatea atragerii la răspundere a judecătorilor pentru pretinse acțiuni culpabile și protecția împotriva acuzațiilor false. Prim urmare, consfințirea imunității funcționale în Constituție este prematură. În condițiile actuale, ca efect al unei asemenea reglementări, intimidările și denigrările la adresa judecătorilor nu vor întârzia să apară deoarece soluțiile pronunțate de instanțe a priori nu pot satisface toate părțile litigante, indiferent de natura procesului.

Dintr-un alt punct de vedere, limitarea imunității judecătorilor prin introducerea în Constituție a art. 116 alin.(51) în redacția proiectului crează premise pentru o viitoare limitare și mai mare prin modificarea legilor organice. Din acest punct de vedere, dezvoltarea conceptului de „imunitate funcțională” la nivelul legilor organice capătă o importanță cardinală. Impactul real al unei asemenea norme poate fi apreciat doar prin raportare la prevederile infraconstituționale subsecvente. Consfințirea la nivel constituțional a imunității funcționale nu poate fi promovată în mod izolat ci doar în coroborare cu modificările legislative dezvoltatoare.

Asociația Judecătorilor mai consideră că limitarea imunității ca fiind o discriminare a judecătorilor în rapot cu alte persoane cu funcții de demnitate publică care se bucură de imunitate. Puterea judecătorească este una din cele trei puteri în stat, iar intervențiile asurpa statutului judecătorilor urmează a fi raportat la statutul reprezentanților celorlalte două puteri.

Crina Dumitriu
28/07/2020

Comentarii