Republica Moldova se află în fața unei decizii europene istorice de a primi undă verde pentru deschiderea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană împreună cu Ucraina. Decizia urmează a fi luată de Consiliu European, la summitul din 14-15 decembrie, și este un moment cheie pentru Republica Moldova, aflată într-un proces de aderare accelerat de invazia Ucrainei de către Rusia în februarie 2022. Expertul român Alexandru Damian, director de programe în cadrul Centrului Român de Politici Europene (CRPE), face o amplă analiză, pe contributors.ro, despre cine poate ajuta și cine poate bloca drumul Republicii Moldova spre UE.  

„Este însă nevoie de un vot în unanimitate în Consiliul European, iar decizia se anunță tensionată. Ungaria, principalul aliat al Kremlinului în spațiul european, vehiculează obiecții dure față de deschiderea negocierilor cu Ucraina, la fel cum a blocat pentru ceva timp un pachet de asistență financiară pentru Kyiv ori un altul de sancțiuni împotriva Rusiei. La Bruxelles, mai mulți diplomați de rang înalt afirmă că premierul ungar care flutură dreptul de veto s-ar putea răzgândi, așa cum a mai făcut-o, având interese în a debloca dosare care îl privesc pentru Budapesta. Însă asta nu înseamnă că Ungaria sau oricare alt regim de extremă dreapta/stânga, populist sau eurosceptic nu poate ține captive negocierile cu Ucraina și Republica Moldova din diverse motive”, scrie expertul. 

Menținerea Chișinăului pe orbita europeană după cele două runde de alegeri din 2024 și 2025 și asigurarea unui sprijin important al populației, care momentan este relativ ridicat, dar sub asaltul propagandei proruse și a unor condiții economice dificile, reprezintă etape cheie. Aderarea Republicii Moldova la UE are nevoie de aliați și de sprijin consistent. E nevoie și de un context favorabil, atât în privința războiului Rusiei împotriva Ucrainei, cât și în politica internă din statele membre UE și Statele Unite.

„Ne-am uitat cu atenție la pașii, direcțiile și actorii care pot influența succesul aderării Chișinăului la Uniunea Europeană. Sunt actori importanți care pot accelera, întârzia sau deraia parcursul european al Republicii Moldova, la fel cum contexte regionale și evoluții politice externe, de la războiul din Ucraina la alegerile din SUA, pot avea impact semnificativ. La cum arată acum harta influențelor, înaintea startului negocierilor Republicii Moldova pentru aderarea la UE, arătăm, pe scurt, ce poate și trebuie să facă Chișinăul pentru UE2030, ce și cât poate face România (și unde poate face (mult) mai bine), ce depinde de Bruxelles și de UE-27, scrie Alexandru Damian. 

În continuare, expertul menționează care ar fi etapele principale pentru ca Republica Moldova să încheie cu succes fiecare capitol de aderare și a beneficia din plin de avantajele și puterea transformatoare a UE: 

1. Păstrarea credibilității politice. Fie că este vorba despre acțiuni din timpul guvernării, fie despre noi alegeri, prezidențialele de la sfârșitul anului 2024 și alegerile parlamentare din 2025, credibilitatea politică este esențială pentru a avansa reformele și dialogul cu UE. Maia Sandu reprezintă în acest moment cel mai important garant al parcursului european al Republicii Moldova și beneficiază de o imagine foarte bună la Bruxelles și în multe capitale europene, însă vulnerabilitățile Partidului Acțiune și Solidaritate pot afecta o majoritate proeuropeană și proreformă și după 2025.

2. Susținerea populației. Este nevoie de sprijinul populației pentru reforme. Una din cele mai dificile provocări legate de aderare: Cum percepe populația acest proces. Nu ca pe ceva birocratic, nu pentru că “așa vrea UE”. Cum sunt înțelese și mai apoi explicate – de politicieni, comunicatori, mass media – informațiile legate de reforme, de necesitatea lor, de impactul aderării și de beneficii devine esențial. Conform ultimelor sondaje publice, 6 din 10 moldoveni susțin aderarea la UE, dar suportul este divizat, cu zona de nord a țării, Găgăuzia și Transnistria afectate puternic de propaganda prorusă. În 2007, 75% dintre români susțineau integrarea europeană.

3. Capacitatea Chișinăului de a face față războiului hibrid declanșat de Federația Rusă. Kremlinul menține o influență sporită asupra peisajului media de la Chișinău (în special audiovizual, dar în ultimii ani și online și rețele sociale), finanțează numeroși actori locali (inclusiv partide politice) și a susținut activ protestele împotriva Maiei Sandu. Capacitatea Kremlinului de a influența societatea moldovenească rămâne, de asemenea, ridicată. Propaganda antieuropeană vizează discreditarea UE, preluând narativele Kremlinului (“UE nu are viitor” sau “UE este dezbinată”, pierderea suveranității sau aderarea va duce Moldova în război), dar și discreditarea procesului în sine.

4. Justiția și statul de drept. Vor fi  constante ale negocierilor și aderării, reforme ce vor fi urmărite și monitorizate de Bruxelles, dar și de țări influențe din UE-27. Reforma justiției va fi esențială, dar de durată. România, după ce a aderat la UE (2007) a avut monitorizare și presiune constructive, direct de la Bruxelles, timp de 16 ani, prin MCV. Încă nu avem garanții privind caracterul ireversibil al reformei în justiție, dar avem o societate mult mai activă, proreformă, și un număr suficient de magistrați profesioniști și integri. Cu bune și cu rele, lupta anticorupție are în România cel mai bun exemplu al ultimelor decenii din Europa Centrală și de Est. Este foarte important însă și de la cine alege Republica Moldova să-și ia lecțiile din expertiza românească anticorupție. 

5. Atragerea capitalului european. Dezvoltarea economică depinde în mare măsură de progresul reformelor, însă atracția pentru investiții străine este mult mai mare într-o țară candidată la aderare. Astfel, investițiile în capital și atragerea lor sunt esențiale pentru că aduc bune practici, joburi, dezvoltare economică. 

6. Transnistria. Pentru mulți ani, problema Transnistriei părea de nedepășit în eventualitatea extinderii UE către Est. Cu Rusia în război convențional la granițele sale și în război hibrid în vecinătatea sa estică, UE a înțeles că este nevoie să treacă rapid la dezghețarea procesului de extindere. Scenariile privind aderarea Republicii Moldova cu tot cu așa-zisa “problemă transnistreană” au apărut pe masă și se discută și se caută soluții. Cu o Transnistria izolată, dependentă de exporturile în UE (⅔ în 2022) și scăderea puterii de negociere odată cu diversificarea surselor de energie de la Chișinău, pârghiile guvernului de la Chișinău cresc considerabil inclusiv pentru reintegrarea regiunii.

Analiza detaliată, semnată de Alexandru Damian, poate fi citită pe Contributors.ro.