„Condamnarea deputatului Alexandr Nesterovschi la 12 ani de închisoare pentru corupere pasivă și dispariția sa chiar în ziua pronunțării sentinței au stârnit un val de critici la adresa judecătorilor și procurorilor de caz. Dar este corect să-i facem vinovați pe cei care aplică legea pentru deciziile celor care o încalcă?”, se întreabă Alexandru Tănase, fost președinte al Curții Constituționale și ministru al Justiției, într-o postare, pe pagina sa de Facebook. „Judecătorii nu sunt gardieni, iar justiția nu trebuie să transforme țara într-o pușcărie, doar pentru că unii infractori se eschivează de la ispășirea unei pedepse penale...Instanțele au respectat legea și au acționat corect”, precizează juristul, analizând cazul Nesterovschi. 

„În urma cercetării judecătorești, instanța a stabilit că Alexandr Nesterovschi a acceptat o mită de 35.000 de dolari, iar procesul său a durat 16 luni. În acest timp, instanța a analizat zeci de ore de înregistrări, a audiat martori și a examinat probele din cele 11 volume ale dosarului. Inculpatul a fost plasat sub control judiciar și i s-a interzis să părăsească țara, măsură comunicată Poliției de Frontieră. De ce nu a fost arestat preventiv pe toată durata procesului? Pentru că ar fi fost o măsură disproporționată. Legea nu permite acest lucru pe o perioadă nelimitată. Constituția Republicii Moldova stabilește un termen maxim de 12 luni pentru arestul preventiv (judecarea în fond a cauzei a durat 16 luni). Astfel, instanțele au respectat legea și au acționat corect”, scrie fostul președinte al CC pe pagina sa de Facebook. 

Făcând referire la „jurisprudența amplă împotriva Republicii Moldova la CEDO”, expertul spune că „reținerea preventivă trebuie aplicată doar în cazuri excepționale, când există riscuri majore – cum ar fi influențarea martorilor sau pericolul public. Principiul de bază, stabilit și de Curtea Constituțională a Republicii Moldova este că că inculpații trebuie judecați în libertate, cu măsuri de supraveghere adecvate. În cazul Nesterovschi, instanțele au respectat această normă și i-au garantat drepturile procesuale”.

„Când a venit ziua sentinței, instanța a constatat că riscul de eschivare era real și a dispus imediat „arestarea preventivă”, dându-l în urmărire generală. Dacă nu ar fi fugit în Transnistria sau nu s-ar fi refugiat pe teritoriul Ambasadei Federației Ruse, ar fi fost reținut chiar în sala de judecată și plasat în detenție preventivă până la soluționarea apelului. Nesterovschi nu avea voie să părăsească Moldova și era obligat să se prezinte la proces. Cine este responsabil pentru dispariția sa?, se întreabă juristul. 

„Responsabilitatea justiției este să emită sentințe corecte. Judecătorul nu-i milițian. Există alte instituții care ar fi trebuit să monitorizeze inculpatul și să anticipeze eventualele sale planuri de fugă in Transnistria sau Ambasada Rusiei, dar cu siguranță această sarcină nu revine judecătorului sau procurorului de caz. Faptul că un inculpat (deputat in Parlament) dispare nu înseamnă că sistemul este greșit, ci că există persoane dispuse să încalce legea până la capăt. Judecătorii nu sunt gardieni, iar justiția nu trebuie să transforme țara într-o pușcărie, doar pentru că unii a infractori se eschivează de la ispășirea unei pedepse penale. Legea oferă inculpaților dreptul de a fi judecați în stare de libertate sub control judiciar, dar și responsabilitatea de a respecta cerința de bază: de a se prezenta neîntârziat la prima solicitare a procurorului sau judecătorului. Cei care fug, în realitate nu scapă de pedeapsă, ci doar își înrăutățesc situația, alegând să trăiască în frică pentru tot restul vieții. Încă nu se știe ce e mai rău”.

„Poate că ar trebui să ne întrebăm: ce fel de sistem electoral și politic avem, dacă un astfel de personaj a fost ales deputat în Parlament timp de mai multe legislaturi, iar de existența lui n-am fi auzit niciodată dacă nu ar fi luat o șpagă de 35.000?”, îți încheie mesajul Alexandru Tănase.