De la 1 ianuarie 2015, în Republica Moldova a intrat în vigoare o nouă lege privind răspunderea disciplinară a judecătorilor. Documentul face parte din pachetul de norme pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea în faţa Parlamentului în iulie 2014. Deşi autorii au încercat să eficientizeze procesul de pedepsire a magistraţilor care admit încălcări, mai mulţi experţi şi actori din sistemul Justiţiei susţin că efectul este invers.

Actul normativ stabileşte clar procedura de răspundere disciplinară a unui magistrat: orice persoană poate depune o sesizare pe numele judecătorului la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Inspecţia Judiciară a CSM o examinează în maxim 45 de zile şi întocmeşte un raport pe care îl transmite Completului de Admisibilitate. Acesta examinează raportul şi decide dacă admite sau respinge sesizarea. În caz de admitere, cauza se examinează de Colegiul Disciplinar. Dacă se respinge, decizia poate fi contestată de către autorii sesizării în plenul Colegiului. Ulterior, orice hotărâre a Colegiului Disciplinar poate fi contestată la CSM, dar şi la Curtea Supremă de Justiţie, ultima verigă în lanţ.

Potrivit experţilor, legea vine cu o serie de îmbunătăţiri. Spre exemplu, lista abaterilor disciplinare a fost completată cu unele noi, iar termenul de tragere la răspundere s-a mărit. Sancţiunile disciplinare au devenit mai clare: un judecător poate primi avertisment, mustrare, îi poate fi tăiat din salariu sau poate fi dat afară din sistem. În plus, dacă anterior doar membrii Consiliului Superior al Magistraturii puteau intenta procedura disciplinară împotriva unui judecător, acum orice persoană poate depune o sesizare.

“Până acum, toate hotărârile Colegiului Disciplinar trebuiau validate de CSM şi noi ne întrebam pentru ce mai trebuie să existe Colegiul, dacă orice decizie trebuie confirmată de un organ superior. Reieşea că Colegiul este un fel de anexă a CSM. Acum, prevederea a fost anulată, iar Colegiul are mai multă independenţă. Hotărârea poate fi contestată de părţile din proces şi doar atunci când există decizia de eliberare din funcţie a unui judecător, dosarul se remite autorităţii judecătoreşti, care înaintează propunerea preşedintelui Moldovei”, adaugă Pavel Grecu, consilier juridic la Centrul de Resurse Juridice din Moldova (CRJM).

Angajarea răspunderii Guvernului, un pas strâmb din start

Totuşi, reprezentanţii societăţii civile spun că actul normativ are mai multe scăpări. Întâi de toate, potrivit experţilor, faptul că legea a fost adoptată prin asumarea răspunderii de către Guvern în faţa Parlamentului vorbeşte despre imperfecţiunea sa, mai ales că, la momentul aprobării au fost neglijate până şi recomandările Comisiei de la Veneţia.

“Angajarea răspunderii Guvernului trebuie să intervină doar în cazuri excepţionale. Legile esenţiale trebuie să treacă printr-un proces legislativ formal şi să fie supuse dezbaterilor pentru că tocmai atunci acestea se îmbunătăţesc”, explică Mariana Kalughin, expert la Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei (CAPC).

Potrivit ei, eliminarea etapei dezbaterilor în Parlament reduce şi din transparenţa decizională. “Societatea civilă şi organizaţiile interesate nu au cum să intervină pentru că, de obicei, noi nu cunoaştem textul care merge în Executiv şi, astfel, ne pomenim peste noapte cu un text adoptat deja, care poate să difere de cel supus dezbaterilor iniţiale”, adaugă experta.

Un element-cheie care nemulţumeşte actorii sistemului este introducerea unei noi verigi în procesul de examinare a sesizărilor – Colegiul de Admisibilitate, ceea ce transformă mecanismul în unul anevoios.

Control sporit, în locul unei reforme veritabile

“Inspecţia Judiciară primeşte sesizările, face verificările şi gata, nu are o finalitate. Nu ar fi logic ca Inspecţia, care face verificările, să vină în faţa Colegiului Disciplinar şi să prezinte învinuirea? Un proces bine stabilit cap-coadă ar însemna şi verificări mai calitative, dar şi decizii mai bine argumentate, pentru că cel care a verificat ştie cel mai bine dacă sancţiunea trebuie aplicată sau sesizarea trebuie respinsă pentru că nu există o bănuială rezonabilă”, consideră Nadejda Hriptievschi, coordonator de programe la CRJM.

Experta este de părere că mai degrabă Inspecţia trebuie reformată, decât să fie introdusă o nouă treaptă, de control al acesteia. “E nevoie de un organ independent, detaşat de CSM până şi fizic (cu un alt sediu), ales prin concurs public transparent, cu un inspector principal care să aibă competenţe reale de asigurare a acestei independenţe. În plus, nu am observat deocamdată autosesizări din partea Inspecţiei, deşi ea e competentă să verifice instanţele de judecată”, adaugă specialista.

“Impresia mea e că nu există suficientă încredere în Inspecţia Judiciară pentru că în sistemul anterior au existat numeroase critici în adresa acestui organ, care respingea multe din petiţiile depuse, potrivit legii vechi, prin forma unei scrisori. Putea aceasta fi contestată sau nu? Nu era clar. În plus, exista percepţia că prea multe sesizări erau respinse, deşi trebuiau examinate”, conchide Nadejda Hriptievschi.

Inspecţia Judiciară: “La noi, cu o mână se dă şi cu alta se ia”

Elena Gligor, inspector-judecător principal la Inspecţia Judiciară, confirmă că noua lege este costisitoare şi cu o procedură foarte complicată de examinare. “Am estimat că tot procesul – de la depunerea sesizării şi până la decizia CSJ – durează cam un an şi jumătate, bineînţeles că cel care depune sesizarea îşi pierde interesul să obţină dreptate. Varianta din România era excelentă pentru noi. Acolo Inspecţia Judiciară este un organ independent, întocmeşte raportul şi îl înaintează CSM-ului, acesta admite sau respinge, se contestă la CSJ şi gata – termen mai scurt, cale mai accesibilă şi nu atât de costisitoare. La noi, fiecare decizie emisă trebuie s-o trimitem autorului sesizării prin poştă recomandată, lucru obligatoriu la fiecare treaptă a procesului. Toate cheltuielile se fac din bugetul de stat”, explică magistrata. Ea se arată convinsă că “nu există dorinţa de a face Inspecţia Judiciară independentă”.

Doar cinci membri pentru câteva mii de sesizări pe an

Elena Gligor susţine că cei cinci membri ai Inspecţiei nu se isprăvesc fizic cu volumul de lucru pe care îl au. Doar în prima jumătate de an aici au ajuns 911 sesizări şi deja au fost întocmite circa 100 de rapoarte prin care s-a constatat vina sau lipsa ei. Potrivit notei informative cu privire la activitatea Inspecţiei Judiciare, publicată pe site-ul CSM, în anul 2014 organul a examinat 2.701 petiţii parvenite de la persoanele fizice şi juridice, cifră care nu a coborât sub 2.400 în ultimii cinci ani.

“Chiar în ziua adoptării sale, fostul ministru al Justiţiei Oleg Efrim a recunoscut că legea este imperfectă, dar că până la 1 ianuarie 2015 se vor introduce modificări. Din păcate, nu s-a întâmplat. Cum se poate pretinde că lucrul Inspecţiei s-a uşurat, dacă volumul a crescut? Noi verificăm activitatea instanţelor de judecată conform planului de lucru privitor la efectuarea Justiţiei în ţară – controale complexe cu volum mare de lucru; examinăm petiţiile cetăţenilor, sesizările, demersurile procurorului privind intentarea dosarelor penale în privinţa judecătorilor, refuzul şefului statului de numire a unei persoane în funcţia de judecător şi ne autosesizăm în cazul depistării unor încălcări în cadrul controalelor sau publicaţiilor din presă. Componenţa Inspecţiei a rămas, însă, aceeaşi. Nimeni nu a efectuat vreo analiză şi nu a determinat câţi membri sunt necesari în realitatea pentru a ne isprăvi”, mai spune judecătoarea.

Magistrata a precizat că există o hotărâre a CSM emisă încă în luna ianuarie 2015 prin care, la demersul Inspecţiei Judiciare, a fost discutată problema cu privire la numărul de inspectori. Inspecţia a propus mărirea lor până la nouă şi crearea unui secretariat sau cancelarie, care ar efectua lucrul tehnic (spre exemplu, ducerea evidenţei). Prin hotărârea CSM, s-a decis înaintarea unui demers la Ministerul Justiţiei, care are iniţiativă legislativă, dar cererea a fost respinsă de Comisia juridică a Parlamentului din lipsa banilor.

Lege bună în vremuri grele

Domnica Manole, vicepreşedinte al Colegiului Disciplinar şi preşedinte al Completului de admisibilitate 1 vede structura din care face parte “ca pe un filtru bun pentru perioada de tranziţie prin care trece ţara noastră”. “Astfel se asigură dreptul la protecţie a magistraţilor. Ulterior, când lucrurile se vor limpezi, când nu vor exista atâtea sesizări împotriva judecătorilor, se poate reveni la formatul simplificat”, a declarat Domnica Manole.

Totuşi, şi ea recunoaşte că actul normativ are multe goluri şi responsabililor le este foarte greu să urmărească buchia legii. “Rolul Inspecţiei a rămas acelaşi, de secretariat al CSM, însă noi trebuie să tindem spre statutul de persoană juridică independentă. Pentru că are un volum mare de lucru, ea nu reuşeşte să se isprăvească şi de multe ori verificările sunt superficiale. Chiar la ultima şedinţă a Completului de admisibilitate am restituit două proceduri pentru că s-au examinat superficial, fără răspunsuri clare la argumentele sesizării. De aceea, statutul Inspecţiei trebuie modificat în primul rând, dacă vrem cu adevărat judecători cu simţ al responsabilităţii faţă de sistem”, concluzionează Domnica Manole.

Reprezentanţii Centrului de Analiză şi Prevenire a Corupţiei subliniază şi alte lacune în lege. “În opinia noastră, unele fapte care se consideră abateri disciplinare nu ar trebui să fie considerate astfel. De exemplu, aplicarea în mod intenţionat, cu rea voinţă, a legislaţiei, contrar practicii judiciare. Asta contravine standardelor internaţionale care spun că nu trebuie să constituie drept temei pentru angajarea răspunderii disciplinare a judecătorilor conţinutul propriu-zis al hotărârilor. Acest lucru trebuie să constituie doar temei pentru eventuala constestare în Apel a hotărârilor şi nicidecum răspundere disciplinară. În plus, ni se pare că nu este respectat un alt principiu în partea ce ţine de reprezentativitatea Colegiului Disciplinar, unde mai numeroşi sunt reprezentanţii instanţelor judecătoreşti ierarhic superioare, pe când cele de fond sunt reprezentate foarte slab, deşi numărul acestora este esenţial pentru că şi numărul judecătorilor care activează în instanţele de fond e mult mai mare”, explică Mariana Kalughin de la CAPC.

Ea recomandă să se revină la noua lege după un an de când a fost pusă în aplicare, pentru a modifica prevederile care împiedică desfăşurarea unei proceduri eficiente.

Raportul privind repartizarea frauduloasă a dosarelor, o altă restanţă

Vorbind despre ineficienţa Inspecţiei Judiciare, expertul Nadejda Hriptievschi aminteşte şi de problemele privind repartizarea frauduloasă a dosarelor în sistemul judecătoresc, depistate după ce în decembrie 2014, preşedintele CSJ Victor Micu a sesizat Centrul Național Anticorupție invocând faptul că 22 de dosare au fost repartizate prin manipulare Svetlanei Filincova, pe atunci vicepreședinta CSJ și președinta Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții. 16 organizații neguvernamentale au semnat deja două apeluri în adresa CSM, în februarie şi mai 2015, în care cer investigarea modului de distribuire a dosarelor, menţionând mai multe cazuri de fraudare a sistemului, inclusiv la Judecătoria Centru, Curtea de Apel Chişinău şi Curtea Supremă de Justiţie.

“CSM a iniţiat o cauză penală şi a solicitat Inspecţiei Judiciare să verifice instanţele care au probleme, dar până acum nu a fost publicat niciun raport. De ce? Nu s-a reuşit? Sau CSM nu le permite să prezinte aceste rapoarte? Din momentul creării Inspecţiei, niciun raport al acesteia nu a fost făcut public până acum, ceea ce contravine legii. Asta denotă fie că Inspecţia este percepută ca un secretariat juridic al CSM, fie că este un posesor de infromaţie confidenţială, fapt care ar trebui stabilit prin lege”, comentează reprezentanta CRJM.

De cealaltă parte, Elena Gligor spune că instanţele unde existau suspiciuni au fost deja verificate, iar abateri disciplinare nu au fost constatate. “Nu întotdeauna publicaţiile din presă corespund realităţii, motivele trebuie studiate foarte atent. Noi am mers la Judecătoria Râşcani, Centru şi Buiucani, plus câteva instanţe din ţară, împreună cu specialişti IT şi reprezentanţi ai Centrului de Telecomunicaţii Speciale (CTS). Există probleme legate de programul în sine, dar cu trecerea la noua versiune, acestea vor dispărea”, precizează inspectorul-judecător.

Magistrata speră că noul sistem va fi implementat până la toamnă, “după ce vor fi înlăturate unele deficienţe, pentru că programul a fost elaborat de persoane fără studii juridice şi de aceea s-au comis unele scăpări”.