Retorica Federației Ruse care justifică deschiderea secțiilor de votare în stânga Nistrului prin „apărarea drepturilor și intereselor celor 250.000 de cetățeni ruși din Moldova”, este una manipulatoare și cinică. Opinia este prezentată într-o analiză făcută de experta în politici în domeniul drepturilor omului, asociația Promo-LEX, Mihaela Șerpi, prin care sunt aduse argumente ce indică asupra faptului că adevăratul scop al autorităților ruse este de fapt „atingerea unor avantaje politice”. Analiza a fost prezentată în contextul scrutinului prezidențial din Federația Rusă ce va avea loc duminică, 17 martie. 

Chiar dacă deschiderea celor 6 secții de votare în stânga Nistrului este făcută în lipsa acceptului din partea autorităților consituționale de la Chișinău, autoarea analizei precizează că acest lucru nu ar trebui să ne mire. Mai ales că acest lucru se tot întâmplă începând cu 2008. 

La scrutinul prezidențial din 2008 în regiunea transnistreană au fost deschise 23 de secții de votare. La următoarele alegeri din 2012 - 24 de secții, iar în 2018 - 24 de secții pentru alegerea președintelui Federației Ruse. Cei mai mulți participanți la vot au fost înregistrați la ultimul scrutin prezidențial din 2018, când și-au exercitat dreptul de vot 947 de persoane. 96,4% dintre alegători au votat pentru Vladimir Putin. 

Promo-LEX consideră că retorica Rusiei lagată de „apărarea drepturilor și intereselor” celor 250.000 de cetățeni ruși din regiunea transnistreană, inclusiv dreptul la vot, este manipulatoare și cinică, pentru care a venit și cu argumentele necesare:

1. În regiunea transnistreană a Republicii Moldova locuiesc 357.534 de cetățeni moldoveni (peste 90% din populația regiunii) ale căror drepturi și libertăți sunt încălcate sistematic de structurile transnistrene, controlate de autoritățile Federației Ruse din 1992. Pentru ca locuitorii regiunii să se bucure de un climat democratic și de respectarea drepturilor omului, Federația Rusă trebuie să renunțe la prezența sa militară în stânga Nistrului, la controlul substanțial exercitat asupra structurilor transnistrene, la campaniile de dezinformare și mașinăria de propagandă.

2. Deși autoritățile ruse au declarat că poartă răspundere pentru cetățenii ruși din regiunea transnistreană, atunci când structurile transnistrene, controlate de Federația Rusă, comit încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv în raport cu cetățenii ruși din regiune, acestea se eschivează de responsabilitate și declară că e problema voastră internă. Această discrepanță subliniază duplicitatea autorităților ruse în ceea ce privește problematica transnistreană.

3. Din 2004 până în prezent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a găsit Federația Rusă responsabilă de abuzuri și violări grave ale drepturilor omului în 52 de hotărâri, care vizează cauze din regiunea transnistreană. Neexecutarea principială a acestor hotărâri evidențiază că interesul Federației Ruse în ceea ce privește apărarea drepturilor locuitorilor regiunii transnistrene este mai degrabă un instrument de manipulare, decât o preocupare reală și autentică pentru drepturile fundamentale ale omului.

4. Deși ambasadorul rus la Chișinău a afirmat că dreptul la vot este inalienabil și sarcina misiunii diplomatice rusești este să acționeze în concordanță cu drepturile și interesele cetățenilor ruși, nu a condamnat niciodată acțiunile ilegale întreprinse de structurile transnistrene pentru a împiedica desfășurarea scrutinelor electorale moldovenești în Zona de Securitate și regiunea transnistreană, la care participă alegători care dețin atât cetățenia rusă, cât și pe cea moldovenească.

5. Emiterea pașapoartelor rusești locuitorilor regiunii transnistrene, printr-o procedură simplificată, face parte din obiectivele de politică externă ale Federației Ruse. Pașapoartele rusești au fost oferite rapid, pe bandă rulantă, inclusiv locuitorilor din teritoriile temporar ocupate ale Ucrainei și Georgiei. Existența a zeci/sute de mii de cetățeni ruși în aceste teritorii servește drept pretext pentru acțiuni de destabilizare, sau chiar militare, împotriva țărilor vecine. Totul sub pretextul „apărării drepturilor și intereselor cetățenilor ruși” din afara granițelor Rusiei.

6. În final, autoritățile ruse nu pot pretinde că scopul pe care-l urmăresc este asigurarea dreptului la vot, pentru că scrutinele electorale rusești nu reprezintă procese democratice, libere, transparente și incluzive (a se vedea Election Vulnerability Index publicat de Freedom House). La fel, locuitorilor regiunii transnistrene nu le este garantat dreptul la alegeri libere și corecte de structurile transnistrene, controlate de Federația Rusă.

În concluzie, sursa citată precizează că argumentele prezentate indică faptul că „organizarea alegerilor prezidențiale ruse în regiunea transnistreană, urmărește de fapt atingerea unor avantaje politice”.

„Analizând atent modul în care a fost prezentată participarea alegătorilor din stânga Nistrului și mun. Bender, precum și rezultatele voturilor, devine evident că scopul acestor alegeri este legitimarea următoarelor idei: (1) populația regiunii este o națiune temeinic rusească și, firesc, își dorește cu înverșunare să facă parte din Federația Rusă, (2) este legitim ca Rusia să pretindă la o sferă de influență în Republica Moldova și (3) populația de pe malul stâng al Nistrului are viziuni, interese și opțiuni politice ireconciliabile, fundamental diferite de cele ale locuitorilor de pe malul drept, motiv pentru care trebuie să-i fie asigurat dreptul de a-și decide soarta independent”, concluzionează autoarea analizei, Mihaela Șerpi, Promo-LEX.