Armenia acuză Azerbaidjanul de „epurare etnică” a armenilor din regiunea separatiste azeră Nagorno Karabah, unde locuiește preponderent populație de etnie armeană. Procesul dintre cele două țări din Caucaz, foste republici sovietice, care în ultimii 30 de ani au purtat două războie, a început luni, cu audieri la Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ). Ambele state au făcut apel la CIJ, cea mai înaltă instanţă ONU, cu sediul la Haga, căreia-i cer să intervină în conflict.

Începând de la mijlocul lui decembrie, azerii se prezintă ca apărători ai mediului care manifestează împotriva unor mine ilegale care blochează Culoarul Lachin - un drum crucial care asigură o legătură între Armenia şi enclava separatistă azeră. Din cauza acestei blocade, regiunea muntoasă, în care trăiesc aproximativ 120.000 de oameni, duce lipsă de hrană, medicamente şi carburant.

„Asemenea fapte flagrante de epurare etnică nu au ce să caute în era noastră modernă, iar această Curte este o ultimă speranţă a persoanelor de origine armeană din Nagorno Karabah”, a declarat reprezentantul Erevanului la CIJ, Yeghishe Kirakosyan, citat de AFP. „Se pare că Azerbaidjanul are intenţia fermă de a strangula persoanele de originea armeană, cu orice preţ”, a acuzat el în faţa judecătorilor CIJ.

Armenia cere CIJ să pronunţe măsuri prin care să oblige Azerbaidjanul să pună capăt blocării drumului.

Azerbaidjanul urma să se adreseze tot luni, în răspuns, Curţii.

Armenia, în mod tradiţional o aliată a Rusiei, iar Azerbaidjanul, susţinut de către Turcia, au purtat două războaie în ultimii 30 de ani, pentru a prelua controlul enclavei Nagorno Karabah.

Ultimul război, care a avut loc în toamna lui 2020, s-a soldat cu 6.500 de morţi şi s-a încheiat cu un armistiţiu mediat de Moscova.

CIJ le-a somat în decembrie 2021 pe cele două ţări să oprească ura rasială şi să evite să-şi agraveze diferendul.

Curtea Internaţională de Justiţie, cu sediul la Haga, tranşează diferende între state. Împotriva hotărârilor pe care le pronunţă nu se poate face apel, însă Curtea nu are mijloacele - în afara diplomaţiei - cu care să-şi pună hotărârile în aplicare.