Sute de femei, copii, adolecenți, bătrâni intră de câteva zile în Republica Moldova, căutând adăpost. Ei fug din calea războiului din Ucraina. Cei mai mulți ajung la Palanca, una dintre localitățile de la frontiera cu Ucraina, din zona sudică. Sute  de moldoveni s-au mobilizat pentru a ajuta refugiații ucraineni. Karina este una dintre voluntarii tineri care nu au stat pe gânduri când s-a începutul războiul. Ea știe nu din auzite ce înseamnă atrocitățile războiului. A trecut prin situație similară în 2014, când a trebuit să fugă împreună cu familia din Lugansk, Ucraina, în Moldova, atunci când acolo s-au început acțiunile militare. 

Karina îi servește cu ceai și cafea pe ucrainenii care trec hotarul și au nevoie să se încălzească. Chiar dacă e o duminică însorită, vântul e rece. În spatele ei sunt sute de pachetel oferite de diverse companii din Moldova cu ajutor umanitar, inclusiv haine. Karina, spune, cu un zâmbet larg deschis, că nu a stat pe gânduri, când s-a început războiul în Ucraina. S-a implicat imediat să facă voluntariat. Ea îi nțelege pe acești oameni care sunt nevoiți să-și lase casele și să fugă din calea războiului. Acum opt ani era în aceeați situație. Se începuse războiul în Lugansc și ea împreună cu mama sa au trebuit să fugă.  

Voluntara are rude în Republica Moldova și a ajuns să locuiască la Palanca acum opt ani, pentru că era aproape de hotar.

„Am venit să fac voluntariat pentru că oamenii au nevoie de ajutor, mai ales în astfel de momente grele. Noi aici suntem la hotar și nu putem fi indiferenți. Mă uit la oamenii din jur și mă văd pe mine și cu familia mea acum opt ani, când am fugit de război. Am locuit în Ucraina, dar sângele mi-e de moldoveancă”,  a spus Karina pentru Anticoruptie.md.

Karina mai spune că a venit în Republica Moldova și a sperat că situațai în regiune se va îmbunătăți. După opt ani de la războiul din Lugansk nu s-a așteptat și a sperat până în ultima clipă că nu va fi iar război.  

Tânăra zice că vede la hotar oameni obosiți cu copii mici în brațe, bătrâni la limitele puterii și mai toți sunt speriați și îngroziți de război. Cel mai complicat e seara, pentru că e frig și oamenii sunt nevoiți să traverseze hotarul după ore în șir de așteptare.

De dimineața până seara târziu, Karina, împreună cu ceilalți tineri voluntari, ajută oamenii să găsească punctul de informare, unde s-au înscris persoanele care oferă transport gratuit și cazare. Ei își împart repede responsabilitățile și se implică cât pot de mult.

Cu zâmbetul pe față, dar cu speranța că focul se va potoli, tânăra îi servește cu ceai și cafea pe refugiații ucraineni care ajung la Palanca. Ea se roagă ca războiul să înceteze, să nu mai moară maturi, copii, bătrâni...   

Reportajul a fost realizat în cadrul proiectului „Quality investigative journalism in support of citizens”, desfășurat de Centrul de Investigații Jurnalistice cu suportul Ambasadei Canadei în Republica Moldova, cu sediul la București.