Fratele meu Nicolae Arapan din satul Bălășești, Sângerei, a suferit un AVC și este țintuit la pat. Familia face cu greu față situației, întrucât soția lui este și ea în vârstă, iar copii au familiile lor, se descurcă greu. Vreau să întreb dacă statul Republica Moldova are servicii de reabilitare pentru bolnavii care au trecut printr-un AVC, întrucât dacă nu se lucrează în acest sens, oamenii acești sunt sortiți să se chinuie și ei și familiile lor. 

Este adevărat că atunci când el a suferit AVC-ul, Ambulanța a venit foarte repede și medicii de la Bălți au acționat foarte repede.

După acesta însă a fost externat acasă și practic nu a beneficiat de cure de reabilitare, a fost lăsat în grija familiei care nu poate oferi tratamentul de care el are nevoie. Omul a muncit toată viața la stat, 20 de ani dându-i domeniului sănătății - el a fost șeofer de ambulanță. 

În Germania unde muncesc eu, acestor bolnavi li se acordă atenție și după ce sunt externați. Statul acordă familiei sprijin, nu o lasă cu toate greutățile, dar cel mai important că se acordă tratament și proceduri de reabilitare și foarte mulți oameni își revin și chiar devin apți de muncă și pot fi de folos societății. Dar chiar și față de pensionari există respect că acești oameni au muncit toată viața, au plătit contribuții la stat. La noi însă se uită de acești oameni.

În cazul fratelui meu familia îl ajută, dar el nu beneficiază de tratament de reabilitare. Familia ar avea un cadrul de sprijin pentru că îi este foarte greu să facă față tuturor sarcinilor.