După lansarea de acum două luni a Raportului libertății presei la nivel mondial în anul 2015, unde concluziona că mass-media din ţara noastră a rămas parţial liberă, Freedom House a publicat recent o analiză detaliată în care relevă evoluțiile-cheie ce au avut loc anul trecut în mediul jurnalistic din Moldova.

“În ciuda eforturilor continue ale organizațiilor societății civile de a încuraja modificări în legislație și politici, libertatea presei în Moldova rămâne constrânsă de partizanat și presiunea exercitată atât de guvernare, cât și de proprietarii de media. Concentrarea proprietății este, de asemenea, o problemă, iar accesul la informațiile publice este mai dificil”, constată experții organizației internaționale, care lansează astfel de rapoarte an de an, încă din 1980.

Oligarhizarea presei, evidentă deja și pe hârtie

Printre schimbările relevante, Freedom House amintește că, în martie 2015, Parlamentul a adoptat amendamente la Codul Audiovizualului care, printre altele, a obligat posturile radio și TV să dezvăluie numele proprietarilor, a membrilor Consiliului de administrație și cotele-părți deținute în afacere. Astfel, ne-am convins de faptul că majoritatea difuzorilor de radio și TV cu emisie națională sunt în mâini private, iar în fruntea clasamentului s-a poziționat controversatul Vlad Plahotniuc care deține patru televiziuni şi trei posturi de radio pe care le-a ascuns, de-a lungul anilor, în spatele unor companii off-shore.

De cealaltă parte, legislatorii nu s-au sinchisit să încerce modificarea Codului Audiovizualului și a Legii cu privire la libertatea de exprimare în detrimentul jurnaliștilor, dar sub pretextul nobilului scop de a contracara propaganda și a proteja spațiul informațional moldovenesc. Este vorba despre două proiecte de legi promovate de deputații democrați și liberal-democrați și contestate fervent de comunitatea media locală. 

“Într-o analiză juridică a modificărilor propuse, Oficiul reprezentantului pentru libertatea presei al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) a avertizat că restricțiile, formulate vag la nivel lingvistic și de conținut, se poziționează sub standardele internaționale și ar putea fi utilizate pentru a limita libertatea jurnaliștilor, încurajând autocenzura. Deși nu este menționată în mod explicit, necesitatea de a contracara dezinformarea și propaganda rusească părea să fie un impuls major pentru elaborarea propunerilor. Însă, proiectul final a generat reacții negative din partea grupurilor de apărare a drepturilor jurnaliștilor și nu trecut în Legislativ, în cele din urmă”, se arată în raport.

Înăsprirea accesului la informații, tot mai resimțit

În 2015, agențiile guvernamentale și mai mulți oficiali au depus eforturi vizibile ca să împiedice accesul presei la informațiile de interes public, mai scriu cei de la Freedom House în analiza lor. Pe bună dreptate, mai mulți jurnaliști de la noi pot confirma presiunile. Bunăoară, Centrul de Investigații Jurnalistice din Moldova a acționat în judecată Președinția pentru refuzul de a oferi informații despre persoanele decorate cu distincții de stat, precum și deciziile motivate prin care au fost respinse candidaturile judecătorilor propuși spre numire în funcție. Totodată, în luna aprilie, publicația Ziarul de Gardă a pierdut în prima instanță un proces împotriva Procuraturii Generale, privind încălcarea accesului la informație. Procesul a fost inițiat de echipa ziarului după ce PG a refuzat să ofere informații despre procedura prin care mai mulți procurori au beneficiat de spațiu locativ.

“În 2015, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a făcut o serie de mișcări de obstrucționare a procesării cererilor de informații privind fondatorii și proprietarii de companii, invocând vagi temeri cu privire la confidențialitate și abuzul de date cu caracter personal. Pe fondul rezistenței Centrului, Consiliul economic de pe lângă prim-ministru a avansat o inițiativă de a publica numele fondatorilor companiilor înregistrate în Moldova; informațiile au fost puse la dispoziție gratuit, online, în luna august. Oricum, cei interesați de informații complete despre fondatorii firmelor au fost obligați să achite o taxă. În 2015, costurile pentru a obține această informație s-au dublat.”

Freedom House nu a trecut cu vederea nici faptul că autoritățile de la Chișinău au interzis mai multor jurnaliști ruși accesul pe teritoriul Republicii Moldova: “De exemplu, corespondenților de la TV Zvezda li s-a refuzat intrarea la sosire, pe Aeroportul din Chișinău, în luna aprilie, iar jurnaliștii de la NTV și Rossia 24 s-au confruntat cu un tratament similar în luna octombrie. Oficialii moldoveni au invocat motive legate de securitate, propagandă, sau neclaritate privind scopul vizitelor jurnaliștilor. În mai multe rânduri, jurnaliști au fost agresați de manifestanți în timpul adunărilor publice.”

Nu în ultimul rând, autorii raportului amintesc că, în cadrul unui acord internațional, Moldova s-a angajat să finalizeze tranziția la televiziunea digitală terestră până la mijlocul lunii iunie 2015, fapt care nu s-a mai întâmplat. Asta chiar dacă ONG-urile de mdia și-au exprimat de numeroase ori îngrijorarea cu privire la lipsa unei strategii clare de trecere la televiziunea digitală. În iulie a aceluiași an, Parlamentul a extins calendarul tranziției până la sfârșitul anului 2017. Rămâne să vedem dacă oficialii se vor ține sau nu de cuvânt.

P. S. La capitolul libertatea presei, conform Freedom House, Moldova s-a clasat anul trecut pe locul 119, cu o poziţie mai jos faţă de anul 2014. Asta în timp ce România, Ucraina sau Rusia au avansat simțitor în clasament. Accentuez că datele nu reliefează o stare de lucruri ca atare, ci trebuie judecate în comparație cu cele din alți ani.