Ambasadorul UE în Republica Moldova, despre acordul cu FMI, politizarea instituțiilor de stat și decizia Curții Constituționale privind alegerea șefului statului

Anastasia Nani
2016-03-14 14:06:00
Pirkka Tapiola, ambasadorul UE în Republica Moldova. Foto: CIJM

Domnule Ambasador, se face în curând un an de când partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova au înaintat Guvernului, pe atunci în frunte cu Chiril Gaburici, un set de note de politici. În cele 80 de pagini au fost înserate capitole privind necesitatea combaterii corupției, dar și reformarea mai multor sectoare cum ar fi Justiția sau sistemul bancar. În ce măsură s-a ținut cont de acele recomandări?

Au fost începuturi bune și cu Guvernul Gaburici, și cu Guvernul Streleț. Nici dialogul pe care l-am inițiat cu Pavel Filip nu a început rău. Dacă e să vorbim despre discuțiile referitoare la aceste recomandări de politici și dacă au fost luate în considerare, vreau să vă spun că este un punct de pornire. Înseși aceste note sunt un punct de pornire și recent discutam cu colegii despre ceea ce ar trebui să facem ca să actualizăm acele note de politici propuse de partenerii de dezvoltare și, ca să răspund la întrebare dumneavoastră, nu prea avem ce actualiza.

Ați putea preciza?

S-a sperat că atunci când urma să se facă o revizuire a acestor note de politici împreună cu Banca Mondială și alți parteneri de dezvoltare cheie să putem spune că într-un anumit domeniu s-au făcut anumite progrese, în alt domeniu altele. Cu regret, în prezent nu putem face asta, deși s-au făcut anumite lucruri. De exemplu, în domeniul financiar principalul lucru care a fost realizat este lichidarea celor trei bănci aflate în miezul acelui furt de un miliard de euro. Totuși, rămân încă multe de făcut. Acum avem alte trei bănci aflate sub supraveghere specială și FMI a solicitat să fie efectuate audite de evaluare a acestor bănci pentru a vedea care este situația lor. Nu vreau să zic că aceste trei bănci presupun o altă Bancă de Economii, Bancă Socială sau Unibank. Intenționăm însă să vedem care este situația financiară reală în aceste instituții bancare.   

Din punctul Dumneavoastră de vedere, cât de repede se mișcă lucrurile așa încât Guvernul să poată încheia un acord cu FMI, necesar pentru a scoate țara din criza economică?

Ar trebui să se miște pe cât de repede posibil. Am vorbit despre necesitatea încheierii unui acord cu FMI încă în vara anului trecut. De fapt, am menționat acest lucru în discuțiile cu reprezentanții Guvernului mai devreme decât vara anului trecut. Am făcut o legătură între existența unui acord și suportul la buget debursat de către Uniunea Europeană. FMI a încercat să inițieze negocierile de trei ori, dar știm cu toții de ce nu s-a întâmplat acest lucru.  Acum trebuie întreprinse toate eforturile ca să fie încheiat un acord cu FMI, iar acesta să reprezinte un punct de pornire. Programul FMI este unul al reformelor. Există o concepție eronată precum că UE ar urmări vreun interes ca Moldova să aibă un acord cu FMI. Este vorba despre acel pachet financiar de care Republica Moldova ar beneficia în acest caz, care ar ajuta țara să progreseze din punct de vedere economic. Țin să explic de ce UE este interesată ca Moldova să aibă încheiat un acord cu FMI: acest lucru ar pune în aplicare mecanisme de implementare a unor reforme absolut stringente pentru a aduce stabilitatea macroeconomică, ar asigura o țară funcțională. Totodată, ar aduce mai multă transparență și stabilitate care ar ajuta ca Republica Moldova să devină o țară unde partenerii de dezvoltare și alți donatori ar dori să contribuie financiar.

Câtă încredere pot avea cetățenii, dar și partenerii de dezvoltare în actuala guvernare care a obținut votul de încredere în 30 de minute, pe fundalul protestelor și care și-a depus jurământul, pe furiș, la miez de noapte?

Dacă ne uităm la concluziile Consiliului UE și decizia care a fost luată prin intermediul acelor concluzii referitor la relația noastră cu Guvernul Republicii Moldova veți vedea că noi de fapt am chemat toate părțile interesate din Moldova să se unească într-un dialog și să discute. Accentul principal pe care l-am pus e că trebuie să ne uităm spre viitor și să nu ne axăm pe trecut. Condițiile în care a fost învestit Executivul este o relație ce ține de Guvern și electorat. Nu este o situație pe care noi, partenerii de dezvoltare, am putea să o comentăm. Dacă ne uităm la concluziile Consiliului și la lista lungă de priorități, vedem o promisiune de sprijin pe care UE a condiționat-o foarte bine. Este vorba despre încrederea care trebuie restabilită prin reforme concrete. Am convenit ca împreună cu Guvernul să fie elaborată o foaie de parcurs, cu niște termene-limită bine determinate. Chiar astăzi (vineri, 11 martie – n.r.) Guvernul a publicat-o. Pe de altă parte, aceasta ar trebui să fie bine implementată. Nu este vorba doar de bifarea unor boxe: asta s-a făcut, asta nu. E vorba despre o implementare reală și punerea în aplicare a legii. Poți să ai cea mai bună lege, dar dacă nu există supremația legii pe care se bazează implementarea acesteia, atunci schimbările nu sunt văzute atât de bine.

După o lungă așteptare, Legea cu privire la Procuratură a fost adoptată în a doua lectură. Totuși au existat încercări de a introduce amendamente care, potrivit experților, ar fi putut da peste cap reforma instituției. Se vorbește că ați purtat discuții cu deputații sugerându-le că o lege denaturată nu va fi acceptată. Ce mesaj mai exact le-ați transmis? 

Nu este ceva obișnuit să divulgăm ceea ce discutăm în ședințe de acest fel și eu cu siguranță nu voi încălca regula. Într-adevăr, am observat că acele amendamente controversate au fost înlăturate. Acest lucru s-a întâmplat grație implicării foarte active a societății civile, în special ONG-urilor care activează în domeniul juridic. Mesajul pe care l-am lansat atât în public, cât și în discuții private cu un anumit număr de oameni a fost că am atras o atenție deosebită Legii cu privire la Procuratură. Legea a fost expertizată de Comisia de la Veneția, iar noi am insistat ca ea să fie adoptată în corespundere cu toate recomandările Comisiei de la Veneția. Ea se încadrează și în strategia de reformă a sectorului Justiției. Acum legea este pe cale de a fi promulgată. Noi știm că pentru implementarea acestei legi, adoptarea căreia o așteptăm de multă vreme, e nevoie de câteva lucruri: modificări la Constituție, precum și adaptarea legislației secundare care însoțește legea. Acum acestea ar trebui să fie adoptate în mod prioritar.  

În ce măsură credeți că se ține cont de recomandările miniștrilor de Externe ai UE, făcute recent în rezoluția pe care ați amintit-o mai sus, privind necesitatea unei Justiții independente în condițiile în care pentru șefia Curții Supreme de Justiție a candidat doar Mihai Poalelungi, iar în sistem sunt promovați judecători integritatea cărora este pusă la îndoială de societatea civilă?

Cu toții am fost surprinși de faptul că pentru acesată funcție a candidat o singură persoană, dar și de modul în care s-a desfășurat concursul, deși, trebuie să remarc că a existat un anunț public privind acest concurs. Este important ca procedurile și criteriile de selectare a judecătorilor să fie clare. Nu este vorba doar despre Curtea Supremă de Justiție, ci de tot sistemul: cum sunt selectați și promovați judecătorii, care sunt calificările lor etc. Toate aceste criterii trebuie să fie foarte clare, să fie aplicate într-un mod profesionist și transparent și, prin urmare, să consolideze încrederea în sistemul judecătoresc. Nu voi comenta integritatea domnului Mihai Poalelungi, nu sunt un anchetator. Oamenii sunt nevinovați atât timp cât este prezumția nevinovăției și în calitatea mea de diplomat nu voi intra în astfel de discuții. Voi sublinia totuși că subiectul politizării instituțiilor de stat a fost abordat în lista de recomandări ale Consiliului UE.    

Domnule Ambasador, raportorii APCE au recomandat recent ca ședințele în dosarul Filat să fie publice. Acest lucru, cel mai probabil, nu se va întâmpla. Câtă încredere pot avea cetățenii că judecarea cauzei va fi una obiectivă?

Urmărim îndeaproape atât cazul Filat, cât și cazul Petrenco. Considerăm că audierile în ședințele de judecată trebuie să fie deschise, corecte și transparente. În general, în toată lumea, regula e ca ședințele de judecată să fie deschise, cu excepția cazurilor când e vorba de securitatea națională, participă minori sau este vorba despre un caz de viol, iar ședințele sunt închise pentru a proteja intimitatea subiecților.  

Dar în ancheta propriu-zisă privind fraudele bancare câtă încredere pot avea cetățenii, ținând cont că doar Vlad Filat continuă să rămână după gratii, iar un alt actor important Ilan Shor rămâne la conducerea Primăriei Orhei?

Precum am mai spus – nu judec persoane, nici pe cele care participă în instanță, nici pe cele alese în urma scrutinului electoral. Totodată, aș vrea să mă refer la câteva subiecte care sunt foarte importante și în acest context voi face din nou referire la concluziile Consiliului. Sunt atât de cuprinzătoare și poți găsi răspunsul la aproape orice poziție a UE. Uniune Europeană a menționat în acele concluzii că este important ca cei responsabili de fraudele bancare să fie aduși în fața instanței de judecată. Când spun cei responsabili, îi am în vedere pe toți. Unul dintre motivele pentru care nu aș vrea să ne axăm pe nume este că dacă dăm un nume, două sau trei atunci discuțiile încep să se axeze pe aceste persoane, ceea ce nu înseamnă toți cei implicați. Deci, unul la mână, avem prezumția nevinovăției până la proba contrarie și, pe de altă parte, nu vreau să limitez numărul persoanelor. Cum spuneam, toți cei responsabili trebuie aduși în fața instanței de judecată.

Recenta decizie a Curții Constituționale, cea prin care șeful statului ar urma să fie ales de cetățeni, a contrariat oarecum opinia publică. Pe de o parte hotărârea a fost salutată, pe de alta se vorbește că aceasta ar fi parte a unei conspirații și că ar fi convenabilă Partidului Democrat, mai exact lui Vlad Plahotniuc. Cum vedeți Dumneavoastră decizia Curții Constituționale?

Nu sunt expert constituțional. Totodată vreau să spun că am reprezentat Uniunea Europeană la Comisia de la Veneția. Ceea ce am învățat atunci când mă ocupam de aceste subiecte este că nici Comisia de la Veneția nu se pronunță că ar respecta decizia unei curți constituționale dintr-un stat. Pe de altă parte, nu putem spune care modalitate de alegere a șefului statului este mai democratică: cea a alegerii președintelui de către Parlament sau alegerea de către popor. Ambele sunt democratice, depinde foarte mult de la o țară la alta. Am observat că din partea societății a venit o insistență privind alegerea șefului statului direct de către populație. Vreau să revin la ceva ce am mai menționat în timpul acestei discuții și anume politizarea instituțiilor de stat, subiect abordat de UE. Indiferent de circumstanțele reale în care a fost adoptată această decizie, politizarea instituțiilor de stat a dus la lipsa de încredere din partea societății din Moldova. Prima întrebare care vine în gând oamenilor, iar noi, diplomații acreditați aici, nu suntem o excepție, este: “Ce se ascunde în spatele acestei decizii?” sau “Cine stă în spatele acestei decizii?”. În acest context oamenii vor să știe dacă Constituția este folosită în scopuri tactice sau asigură niște reguli de bază ale jocului în viața politică. După o astfel de decizie, dacă apar astfel de întrebări cred că este foarte important pentru actorii politici să se privească în oglindă și să se întrebe: “Cum am ajuns în această situație?” și “Cum ieșim din această situație?”. Atunci când instituțiile sunt cu adevărat independente, nu ajungi să abordezi astfel de discuții și, respectiv, nici noi nu mai atragem atragem atenția.

Anastasia Nani
2016-03-14 14:06:00

Comentarii