Interviu acordat pentru Buletinul de politică externă al FES/APE

Domnule Viorel Furdui, care este principala problemă structurală a actualului sistem de administrație publică locală din Republica Moldova și de ce modelul pe care îl propuneți răspunde mai bine acestei probleme decât alternativele existente, în contextul procesului de integrare europeană și al necesității alinierii la standardele europene de guvernanță locală?

Cea mai mare problemă este centralizarea administrativă excesivă, lipsa unei autonomii financiare reale a autorităților publice locale și necorelarea competențelor și responsabilităților acestora cu resursele de care dispun. În practică, au existat numeroase cazuri de transfer al unor competențe către administrația publică locală fără asigurarea resurselor financiare și instituționale necesare pentru exercitarea lor.

Actualul sistem nu oferă comunităților locale capacitatea de a decide și de a gestiona în mod autonom propriile resurse. Modelul propus de Congresul Autorităților Locale din Moldova (CALM) – bazat pe descentralizare veritabilă, autonomie financiară și consolidarea capacităților administrative – răspunde acestei carențe prin alinierea la principiile Cartei Europene a Autonomiei Locale și prin crearea unui parteneriat real între stat și comunități.

Reforma administrației publice locale presupune inevitabil un echilibru dificil între eficiența administrativă și reprezentarea democratică locală. Unde considerați că trebuie trasată această linie de echilibru?

Linia de echilibru trebuie trasată în favoarea păstrării reprezentării democratice la nivel local. Eficiența administrativă nu poate fi obținută prin sacrificarea democrației, ci prin consolidarea capacităților administrative și prin dezvoltarea mecanismelor de cooperare intercomunitară. Reforma trebuie să asigure servicii publice eficiente, fără a diminua vocea și reprezentarea comunităților locale.

Soluția propusă de CALM pornește de la necesitatea delimitării clare dintre reprezentarea politică și eficiența economică. Reforma nu constă în lichidarea primăriilor sau a comunităților, ci într-o soluție flexibilă, care poate fi rezumată prin formula: „independenți juridic, dar uniți funcțional”. Sau, și mai simplu: nu lichidării primăriilor, ci unirii serviciilor.

În cadrul acestei abordări, satele trebuie să își păstreze statutul juridic, primarul și consiliul local, asigurând astfel legătura directă dintre cetățean și stat. În același timp, pentru a crește eficiența administrativă și capacitatea de dezvoltare, localitățile trebuie stimulate prin lege să coopereze în structuri intercomunitare pentru gestionarea serviciilor complexe, precum alimentarea cu apă, gestionarea deșeurilor sau transportul public, precum și pentru atragerea unor fonduri de investiții de anvergură.

În ce condiții poate funcționa amalgamarea voluntară în Republica Moldova? Sunt suficiente stimulentele financiare sau este nevoie, la un anumit moment, și de intervenții mai ferme ale statului?

Amalgamarea voluntară poate funcționa doar dacă există încredere, stimulente reale și respect pentru identitatea comunităților locale. Procesul trebuie să se desfășoare fără presiuni de ordin politic, administrativ sau financiar. Stimulentele financiare sunt necesare, dar nu și suficiente. Este nevoie de consultări autentice, de garanții privind păstrarea patrimoniului și a identității culturale locale, precum și de un cadru legislativ clar și predictibil.

Intervențiile mai ferme ale statului pot fi acceptabile doar atunci când sunt rezultatul unui consens larg și nu al unei abordări bazate pe impunere.

Cât de realistă este autonomia financiară reală a autorităților locale în condițiile actuale ale Republicii Moldova și ce schimbări concrete considerați prioritare în sistemul fiscal și de redistribuire a resurselor?

Astăzi, autonomia financiară locală este mai degrabă teoretică decât practică. Pentru ca aceasta să devină una reală, sunt necesare mai multe măsuri prioritare. În primul rând, este nevoie de reformarea sistemului de redistribuire a resurselor și de creșterea ponderii veniturilor proprii ale comunităților locale.

De asemenea, este necesar transferul unor surse de venit fiscal către nivelul local, cu statut de venit propriu. Un exemplu în acest sens ar fi alocarea unei cote din TVA către bugetele locale. Totodată, trebuie eliminate practicile de alocare a resurselor pe criterii politice. Doar în aceste condiții autoritățile publice locale vor putea planifica strategic și asigura o dezvoltare durabilă a comunităților pe care le reprezintă.

Aproape toți actorii implicați în dezbaterea organizată de Fundația „Friedrich Ebert” în parteneriat cu Școala de Administrare Publică a USM au vorbit despre necesitatea unui consens politic larg pentru ca reforma să fie ireversibilă. Ce compromisuri considerați posibile și unde vedeți liniile roșii ale propriului concept de reformă?

Compromisurile posibile țin de ritmul și etapele reformei, dar nu de principiile fundamentale. Liniile roșii sunt: autonomia locală, ireversibilitatea procesului, descentralizarea financiară și consultarea obligatorie a comunităților. Fără acestea, reforma riscă să fie reversibilă și să compromită integrarea europeană.

La masa rotundă din 26 mai, foarte mulți participanți au susținut ideea că actualul nivel raional este depășit și nu mai răspunde eficient nevoilor administrative actuale. Cum vedeți viitorul raioanelor în arhitectura administrativă a Republicii Moldova?

Nivelul raional, în forma sa actuală, este depășit. CALM consideră că viitorul constă în reorganizarea acestui nivel într-o structură regională mai eficientă, cu competențe clare și adaptate realităților actuale, în conformitate cu standardul NUTS 2.

Raioanele trebuie transformate în unități de coordonare regională, fără a substitui însă rolul primăriilor și al comunităților locale. CALM consideră că menținerea a 10 raioane de dimensiuni mai mari riscă să accentueze problemele existente legate de politizarea repartizării resurselor și a fondurilor publice.

În viziunea CALM, cea mai potrivită opțiune pentru Republica Moldova este organizarea administrativă în maximum cinci regiuni, în conformitate cu standardul european NUTS 2. Acesta este nivelul la care Uniunea Europeană își implementează politica de dezvoltare regională și gestionează fondurile structurale și de coeziune.

Vă mulțumim!