Justiţie

Cum (nu) se face justiție în cazul persoanelor cu dizabilități psihosociale

Foto: Curtea serviciului expertiză psihiatrică medico-legală a Centrului de Medicină Legală
Autor: Mariana Colun, Natalia Porubin
24/01/2018 18140

La zece ani de la adoptarea Convenției ONU cu privire la persoanele cu dizabilități, statul Republica Moldova încă nu are un mecanism de reprezentare a intereselor oamenilor cu nevoi speciale în justiție. Fie că interacționează cu polițiști, procurori sau judecători, de multe ori spusele acestor persoane nu sunt luate în serios de oamenii legii, iar cazuri grave de abuz nu mai ajung în justiție. Ca să demonstreze că mint sau nu pot depune declarații, instituțiile de drept trimit persoanele cu dizabilități cu zecile la expertize psihiatrice, spun avocații.

Ion are 22 de ani și suferă de schizofrenie. Cazul acestuia ne-a fost semnalat pe Harta Corupției a Centrului de Investigații Jurnalistice. În urmă cu câteva luni tânărul a ajuns în custodia statului, după ce a fost reținut de poliție în urma unui banal conflict cu vecinii. Bărbatul s-a plâns că ar fi fost violat în penitenciarul unde a fost plasat în arest, după ce a fost bătut de mai mulți deținuți, care îi erau colegi de celulă. Povestea a început la 1 aprilie 2017, perioadă în care Ion locuia în apartamentul prietenei sale, care era plecată peste hotarele țării. În una din zile bărbatul a intrat într-un conflict cu vecinii, iar aceștia au chemat Poliția. Tânărul susține că polițistul ajuns la fața locului ar fi vrut să intre în casă, pentru a întocmi proces-verbal pentru încălcarea ordinii publice, iar el l-a lovit cu umbrela pentru a-l împiedica să pătrundă în apartament. În urma acestui incident, a fost intentat dosar penal pentru aplicarea violenței asupra unei persoane cu funcții de răspundere, Ion fiind reținut pentru 72 de ore, iar ulterior fiind arestat și plasat în penitenciar, unde a stat până la începutul lunii iulie. El afirmă că în această perioadă ar fi fost maltratat de colegii de cameră, cu acordul tacit al gardienilor. Avocatul tânărului a scris o cerere prin care a solicitat plasarea lui Ion într-o instituție psihiatrică, întrucât acesta suferă de o maladie psihică, cererea însă a fost respinsă de judecătorul Iurie Obadă, cel care l-a trimis în penitenciar și pe Andrei Brăguță.

Între timp, Ion a fost supus și unei expertize psihologico-psihiatrice, motiv pentru care a fost internat, timp de o lună, la Spitalul de Psihiatrie. După ce i-a fost confirmată diagnoza, tânărul s-a întors la Penitenciarul nr. 13, pentru a-și încheia ultimul termen de arest de 30 de zile, perioadă în care ar fi fost violat de unul din colegii de celulă. Contactat telefonic de reporterii Centrului de Investigații Jurnalistice, Oleg Pantea, șeful Direcției Publice, Mass-media și Secretariat a Departamentului Instituțiilor Penitenciare, susține că instituția pe care o reprezintă s-a autosesizat și a efectuat o anchetă internă. „Ancheta internă s-a finalizat la sfârșitul verii, 2017 și din investigațiile noastre nu s-a constatat că persoana respectivă ar fi fost bătută sau ar fi fost agresată în vreun fel sexual. Concomitent cu ancheta noastră internă, documentele au fost expediate în organele Procuraturii”, ne-a declarat Oleg Pantea. În prezent, presupusul viol este examinat de Procuratură. Potrivit sentinței din 14 august 2017, Ion a fost recunoscut iresponsabil de comiterea infracțiunii de care a fost acuzat și forțat să facă tratament la Spitalul de Psihiatrie.

Avocatul Dumitru Sliusarenco. Foto: CIJM

Dumitru Sliusarenco, jurist la Asociația Promo-LEX, unul dintre avocații tânărului, consideră că procedurile penale existente în prezent în Moldova nu pot răspunde necesităților care apar în cazurile în care sunt implicate persoane cu dizabilități psihosociale. „Până în prezent, persoanele cu dizabilități psihosociale sunt plasate în locuri de detenție ordinare, fără asigurarea acomodării necesare și a tratamentului special. Aceste proceduri și practici nu sunt în stare să asigure respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor. Efectul este expunerea la tortură și tratamente inumane și degradante. Dacă mai adăugăm aici și aplicarea abuzivă a arestului, vedem un anturaj deloc favorabil drepturilor omului. În afară de legi și practici, pentru a schimba situația, trebuie să mai schimbăm și atitudinea oamenilor din sistem (procurori, polițiști, judecători, avocați). Pentru ei, oamenii cu care interacționează nu ar trebui să fie doar cifre și statistici, ci persoane cu demnitate și drepturi”, subliniază apărătorul.

„Poliția nu reacționează”

Și dacă deținuții au posibilitatea să semnaleze abuzurile prin intermediul avocaților, în cazul pacienților internatelor psihoneurologice lucrurile sunt și mai grave. Deseori poliția pur și simpu refuză să înregistreze anumite abuzuri, motivând că persoanele vizate suferă de dizabilități. La internatul din Cocieri (situat în stânga Nistrului), unde locuiesc peste 350 de persoane, poliția vine mult mai rar decât este chemată de beneficiarii instituției sau de administrație.

„Poliția nu reacționează. Mai ales dacă sesizăm postul de poliție de aici, de pe loc, ei se străduie să nu vină. Dar dacă vin, au răspunsul gata scris în care este indicat că beneficiarii noștri sunt cu certificat. Reacțiile vin atunci când facem sesizări la Inspectoratul cu sediul în satul Ustia (situat în dreapta Nistrului)”, spune Veronica Verlan, managera instituției.

Directoarea povestește că în instituție a fost un caz când unul dintre beneficiari l-a bătut pe un alt bărbat din instituție, iar poliția a refuzat să se implice motivând că persoanele sunt cu dizabilități. „Am sesizat poliția deoarece atunci când apar leziuni noi trebuie să dovedim de unde provin acestea și rămânem noi responsabili pentru sănătatea lor atâta timp cât ei se află în custodia statului”, spune directoarea.

Într-un răspuns oferit de Inspectoratul de Poliție Dubăsari administrației internatului, este menționat faptul că, deși cererea „a fost examinată minuțios”, cercetarea a încetat întrucât persoana nu poate fi trasă la răspundere, din motiv că „nu este pasibilă de răspundere contravențională persoana care săvârșește o faptă în stare de iresponsabilitate de a conștientiza sau a dirija acțiunile sale din cauza unei boli psihice cronice”.

Potrivit directoarei, într-un alt caz, când una din femeile din internat a încercat să își taie venele după ce a consumat alcool, poliția a venit și a luat declarații de la asistentul social, a înregistrat explicațiile și a plecat. „Orice persoană cu dizabilități are specificul său. Și chiar dacă ne pare că spune niște aberații, trebuie să le protocolezi așa cum sunt, după care să faci o analiză. Eu bănuiesc că încă nu au suficientă instruire pentru astfel de cazuri”, afirmă Veronica Verlan. 

Un studiu publicat în 2015 de Oficiul ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR), intitulat „Drepturile persoanelor cu dizabilități mintale și intelectuale în Republica Moldova” arată că o mare parte din persoanele cu dizabilități psihosociale nu au acces la justiție, fiind lipsite de capacitate. „Persoanele lipsite de capacitate juridică nu pot înainta cauze civile instanțelor de judecată. Toate actele de procedură efectuate de persoanele lipsite de capacitate juridică sunt considerate nule. Cauzele civile, în numele persoanelor private de capacitate juridică pot fi introduse în instanță numai de către procuror sau de către tutorele persoanei. Atunci când sunt victime ale infracțiunilor, persoanele cu dizabilități pot adresa petiții direct autorităților competente. Procurorul este responsabil pentru efectuarea urmăririi penale în aceste cazuri și, de asemenea, pentru reprezentarea victimei în instanța de judecată. Însă deseori procurorii au propriile prejudecăți împotriva persoanelor cu dizabilități, ceea ce influențează asupra eficienței anchetelor și făptașilor implicați în proces”, se arată în raport. Autorii acestuia fac trimitere și la cazul internatului psihoneurologic de la Bălți, unde 18 femei ar fi fost violate de un medic. „Procedurile penale inițiate la Judecătoria Bălți au fost tergiversate și prelungite deoarece se referă la zece victime presupusele victime (aprilie 2014 - prezent). Dovezi materiale inclusiv testarea ADN-ul nu au fost colectate sau au fost omise”, se arată în raportul OHCHR.

Experții menționează că persoanele cu dizabilități psihosociale și persoanele cu dizabilități intelectuale pot fi numite doar în calitate de martori în procedurile penale în urma unei evaluări de către o Comisie medico-legală psihiatrică. „Evaluarea testează capacitatea lor de a înțelege informațiile relevante pentru caz și de a face declarații «corecte» în raport cu acestea. Scopul testelor în loc să urmărească acordarea sprijinului sau identificarea nevoilor potențiale pentru adaptările procedurale, subminează rolul instanțelor în evaluarea probelor”, mai scriau experții de la OHCHR.

„Cu cât e mai severă dizabilitatea, cu atât mai puțin se implică poliția”

Avocata Doina Străisteanu. Foto: CIJM

Avocata Doina Ioana Străisteanu, care anterior a ocupat funcția de ombudsman în psihiatrie, și în 2012-2013 a publicat câteva rapoarte privind respectarea drepturilor pacienților în spitalele de psihiatrie și în internatele psihoneurologice ale Republicii Moldova, susține că în cazul persoanelor cu dizabilități psihosociale victime și martore la diferite infracțiuni, problemele cu oamenii legii încep chiar de la depunerea plângerii și darea explicațiilor.

„O persoană cu dizabilități rareori merge la poliție să depună o plângere formală. Ei fac apel la 902, la care, în mod obligatoriu, un angajat al poliției trebuie să vină și să verifice informația și acea plângere sau explicație. Și iată aici sunt impedimente, pentru că angajații poliției nu sunt pregătiți sau instruiți să ia declarații de la persoanele cu dizabilități, nemaivorbind de persoane cu dizabilități auditive sau de vorbire. Astfel, deseori, ei sumează plângerea ca fiind neîntemeiată, până nu intervine un avocat”, afirmă apărătoarea

Anul trecut Doina Străisteanu a examinat un posibil caz de viol al unei beneficiare de la un internat din partea unui angajat care asigură paza, caz care nu ar fi fost luat în serios de oamenii legii anume din motivul că victima avea o dizabilitate gravă.

„Eu am discutat cu acea pacientă, ea comunică foarte greu. Dacă mie mi-a fost dificil să înțeleg ce voia ea să comunice, eu ulterior întrebând la poliție dacă a fost înregistrată vreo sesizare, am constatat că ei nu au nicio plângere pentru că, potrivit diagnozei, este o persoană incapabilă să relateze, cum zic ofițerii de urmărire penală, adevărul, adică ceea ce s-ar fi întâmplat”, povestește avocata. Potrivit ei, deși abuzul a fost văzut de alți beneficiari ai instituției, care relatează liber despre cele întâmplate, nu s-a ajuns la audierea lor ca martori pentru că nu a fost luată nici plângerea inițială cu explicații de la victimă.

„Pot să afirm cu certitudine, cu cât mai severă este dizabilitatea fizică și intelectuală sau mintală a femeii sau a bărbatului, cu atât mai puțin se examinează aceste infracțiuni. Nu pentru că nu ar fi posibil, dar pentru că ofițerii de urmărire penală nu sunt instruiți și, respectiv, dotați cu aceste instrumente care ar asigura acomodarea rezonabilă, un psiholog care să faciliteze această comunicare cu victimele cu dizabilități”, afirmă Doina Străisteanu.

„Oamenii legii sunt instruiți cum trebuie să interacționeze cu persoanele cu dizabilități”

Solicitați de reporterii Centrului de Investigații Jurnalistice, reprezentanții Inspectoratului General de Poliție au menționat că problema persoanelor cu dizabilități este pusă în discuție în cadrul unor seminare și mese rotunde pe care le organizează poliția. Într-un răspuns oficial semnat de comisarul-șef, Alexandru Pînzari, se mai spune că viitorii polițiști fac cunoștință cu drepturile persoanelor cu dizabilități psihosociale în cadrul unui modul de specialitate și a unei teme întitulate „Organizarea și desfășurarea urmăririi penale în cazul săvârșirii infracțiunii de persoane iresponsabile”. „În cadrul disciplinei corecte «Drept procesul penal» este prevăzută tema «Participanții la proces», care aduce la cunoștință studenților prevederile în care este reglementată procedura de recunoaștere a persoanei incapabile, precum și procedura de recunoaștere în calitate de reprezentant legal al persoanelor incapabile, la fel și drepturile și obligațiile acestora”, se mai arată în răspuns.  

De partea cealaltă, procurorii de asemenea ar fi instruiți cum să interacționeze cu persoanele cu dizabilități psihosociale în cadrul unui proces penal. „Avem un ghid pe care l-am elaborat în 2013, care într-un fel ajută procurorii pentru a investiga cazurile de rele tratamente care s-au întâmplat în spitale sau internate psihoneurologice”, ne-a asigurat Ion Caracuian, procuror şef-interimar al Secției combatere tortură din cadrul Direcției urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale.

Unde a dispărut funcția de avocat al pacientului

În afară de faptul că nu sunt auzite de poliție, persoanele care trăiesc în internatele psihoneurologice nu dispun de un mecanism prin care să sesizeze cazurile în care drepturile lor sunt încălcate. Legea cu privire la sănătatea mintală prevede că persoanele care consideră că li s-a încălcat un drept în internat sau în spitalul de psihiatrie pot depune o plângere la administrația internatului. Potrivit avocatului Dumitru Sliusarenco, acest mecanism este unul ineficient și nu poate preveni abuzurile. „În 90% din cazuri e de vină administrația, fie că ea însăși încalcă drepturile persoanelor, fie că e vorba de un coleg de spital/internat și tot administrația trebuie să intervină. Dacă o să ridicați registrul de plângeri din aceste instituții o să vedeți că numărul acestora este practic egal cu zero. Și oamenii care stau acolo nu au cui să se plângă, mai ales că ei au dificultăți în comunicare”, spune avocatul.

Veaceslav Balan, coordonator național al OHCHR. Foto: CIJM

Cu câțiva ani în urmă autoritățile au incercat să instituie un mecanism de prevenire a cazurilor de abuz și violență în instituțiile destinate persoanelor cu dizabilități psihosociale. Instituția, intitulată avocatul pacientului sau ombudsman în psihiatrie, a fost la început finanțată de organisme internaționale. Aceasta a dispărut treptat în momentul când a fost preluată de autoritățile de stat, finanțarea urmând să se facă din bani publici.

Veaceslav Balan, coordonator național al Oficiului ONU pentru Drepturile Omului, susține că funcția a dispărut din mai multe motive, iar faptul că aceasta se subordona unei instituții de stat știrbea din eficiența acesteia. „Fiind integrată în Ministerul Sănătății și, într-o oarecare măsură, fiind dependentă financiar de Minister, persoana care ocupă această funcție s-ar putea să nu fie foarte interesată să scoată în public probleme mari din sistemul medical. Astfel, și statutul acestei funcții este problematic.” Potrivit lui Balan, o soluție ar fi ca funcția respectivă să fie absorbită de Avocatul Poporului, care, afirmă el, ar trebui să se ocupe de toate tipurile de încălcări, inclusiv de încălcarea drepturilor pacientului. „Fiind o instituție independentă, separată, nu va avea acea problemă de legătură instituțională cu Ministerul Sănătății, care s-ar putea să-i încurce la îndeplinirea mandatului”, a menționat Veaceslav Balan.

Un raport din 2013 al Institutului pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM) arăta că în instituțiile psihoneurologice din țară au loc încălcări frecvente ale drepturilor beneficiarilor. Astfel, între altele, cei de la IDOM au înregistrat plângeri ale beneficiarilor de la internatul psihoneurologic de la Cocieri despre aplicarea forței fizice de către personalul instituției, existența izolatorului unde erau încarcerați pentru o anumită perioadă decisă de personalul inferior, precum și condiții nesatisfăcătoare în blocurile alimentar și sanitar. La internatul de la Bădiceni avocații IDOM au găsit substanțe psihotrope în păstrarea și gestionarea infirmierelor, au depistat cazarea unor persoane în afara dormitoarelor și lipsa unei ospătării propriu-zise, precum și deposedarea de pensii ale beneficiarilor de către infirmiere. La internatul psihoneurolorgic de la Bădiceni reprezentanții IDOM au identificat faptul că sistemul de încălzire este nefuncțional, astfel că în instituție temperatura era foarte joasă, iar condițiile igienice – nesatisfăcătoare. În același timp, au fost constatate persoane cu leziuni corporale vizibile. La Bălți au fost depistate încadrarea în munci fizice a beneficiarilor, în afara internatului, cazarea a două persoane pe un singur pat, lipsa saltelelor sau înlocuirea acestora cu niște bucăți de burete. Majoritatea internatelor nu erau adaptate pentru persoanele cu dizabilități locomotorii.

Victimele cu dizabilități, trimise la expertize ca să se demonstreze că ar minți

Vasile Cazacu, șeful serviciului expertiză psihiatrică medico-legală a Centrului de Medicină Legală.
Foto: CIJM

Avocații cu care am discutat afirmă că uneori procurorii nu sunt suficient de pregătiți să interacționeze cu persoanele cu dizabilități psihosociale. Mai mult, aceștia ar abuza de dreptul de a supune victimele cu dizabilități unor expertize psihiatrice, în unele cazuri pentru a încerca să demonstreze că acestea mint. Vasile Cazacu, șeful serviciului expertiză psihiatrică medico-legală a Centrului de Medicină Legală, susține că nu ar fi vorba despre un fenomen. „De regulă, noi recepționăm dosarul, dar dacă procurorul nu argumentează conform legii necesitatea unei expertize (contradicțiile între mărturiile inițiale și cele ulterioare sau că nu reflectă datele evident obiective), suntem în drept să refuzăm expertiza”, susține Vasile Cazacu.

Expertul spune, totuși, că o parte din persoanele care se află în internate nu ar avea aptitudinea de a depune mărturii obiective, expertiza fiind un mijloc prin care poate fi probat adevărul. „Asta nu înseamnă că se înlătură caracterul penal, se șterge cu buretele violul care a avut loc... nu, desigur. Se ia individualizat și sub aspect critic fiecare pacient în parte, fiindcă aceeași persoană la un anumit interval poate să fie și responsabilă, iar la altă perioadă de timp - iresponsabilă”, spune Vasile Cazacu. Acesta ne-a declarat că participă la procese de judecată în cazul în care este citat de judecător sau de una dintre părți.

Acesta afirmă că nici judecătorii nu au tot timpul pregătirea necesară pentru a lua decizii corecte în cauzele cu implicarea persoanelor cu dizabilități psihosociale. „Uneori, judecătorii, probabil din considerente umane, iau decizii greșite în procedura de alegere a măsurii preventive aplicate acestor persoane și a procedurii de dispunere și efectuare a expertizei psihiatrice.

În cazurile persoanelor bolnave mintal, care nu au avut discernământ la momentul faptei și recunoscute iresponsabile de fapta comisă pe motiv de boală psihică, există lacune și în perioada postexpertiză. Astfel, în perioada asta, de la declararea iresponsabilității până la emiterea unei sentințe persoana care are o dizabilitate psihosocială nu poate fi supusă forțat tratamentului, dar, totodată, deși prezintă pericol pentru sine și/sau societate pe motiv de boală psihică, totuși, nu este binevenită deținerea ei în arest preventiv. Există un vid legislativ în acest sens”, mărturisește Vasile Cazacu.

Într-un răspuns remis în adresa Centrului de Investigații Jurnalistice, semnat de Nicolae Clima, șeful Inspecției Judiciare (IJ) din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), se arată că instituția nu are competențe de a da apreciere hotărârilor adoptate de instanțele judecătorești. „Conform art. 114-115 din Constituție, justiția se înfăptuiește de către instanțele judecătorești, Curțile de Apel și Curtea Supremă de Justiție. Competențe de a da apreciere hotărârilor au instanțele ierarhic superioare în ordinea respectării căilor de atac”, subliniază Nicolae Clima. Totuși, acesta spune că în privința a două dintre cele mai răsunătoare cazuri cu implicarea unor persoane cu dizabilități psihosociale, IJ s-a autosesizat. „Referitor la cazul Brăguță, vă comunicăm că Inspecția a contestat hotărârea în privința judecătorului Iurie Obadă, chestiune care va fi examinată în cadrul ședintei plenare a CSM-ului. Vizavi de cazul femeilor violate la internatul psihoneurologic din Bălți, IJ s-a autosesizat și a făcut verificări. Dosarul în prezent se află în proces de examinare la Curtea de Apel Bălți”, se mai arată în răspunsul șefului IJ.

Probleme grave și în cazul justiției pentru persoanelor cu dizabilități psihosociale suspectate de săvârșirea unor infracțiuni

În această celulă sunt ținuți inculpații care vin să treacă expertiza psihologico-psihiatrică. Foto: CIJM

Codul de Procedură Penală stipulează că, dacă este suspectată o maladie psihică în cazul unei persoane în privinţa căreia se efectuează urmărirea penală şi care se află în stare de arest, judecătorul de instrucţie dispune, în temeiul demersului procurorului, internarea ei în instituţia psihiatrică, adaptată pentru deţinerea persoanelor arestate. În același timp, arestul preventiv trebuie revocat fiind dispusă efectuarea unei expertize psihologico-psihiatrice.

Deși legea spune că pentru efectuarea expertizei psihiatrice, persoanele cărora le-a fost aplicată măsura preventivă sub formă de arest preventiv sunt spitalizate în secţiile instituţiei publice de expertiză judiciară special utilate în acest scop, în Republica Moldova astfel de instituții nu există.

În același timp, avocatul Dumitru Sliusarenco susține că la această etapă intervine un vid legislativ. „Atunci când ești lipsit de libertate, trebuie să existe un mecanism de control. În cazul persoanelor cu dizabilități psihosociale, Codul de Procedură Penală indică faptul că despre ameliorarea stării sănătăţii persoanei internate în instituţia psihiatrică, administraţia instituţiei înştiinţează imediat procurorul care conduce urmărirea penală în cauza respectivă. Dar ce se întâmplă dacă boala de care suferă persoana este pe toată viața? Mai mult ca atât, în instituția psihiatrică nu poți să-i administrezi tratament forțat până nu există sentință, dar poate dura mai mult timp până aceasta este pronunțată. Și ne pomenim că un om potențial periculos este plasat cu alte persoane cu dizabilități psihosociale care nu sunt periculoase, și el prezintă pericol pentru toți acolo, nu primește niciun fel de tratament și stă pe un termen nedeterminat. E un nonsens total”, subliniază apărătorul.

Fără pază de jumătate de an

Atât în cazul victimelor, cât și în cazul suspecților, expertiza psihologico-psihiatrică este efectuată la Serviciul expertiză psihiatrică medico-legală. Sediul acestuia se află în orășelul Codru, într-un imobil luat în arendă de la Spitalul de Psihiatrie. Porțile sunt ruginite, tavanul din hol este găurit, iar edificiul nu a fost reparat niciodată în ultimii 28 de ani. Aici au avut loc doar lucrări de reparație cosmetică.

Intrarea în incinta Serviciului expertiză psihiatrică medico-legală. Foto: CIJM

Odată cu intrarea în vigoare a legii cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, adoptată la sfârșitul anului 2016, la instituția respectivă a dispărut paza, asta deși unii din cei care vin aici au comportament extrem de agresiv. „Când a intrat în vigoare legea au zis că poliția nu mai păzește. În lege e scris că nu trebuie poliția să păzească, instituțiile publice vor fi păzite de serviciul Paza de Stat. Poliția și-a luat «geamantanul» și automatele și a plecat. Însă, conform atribuțiilor, Paza de Stat are dreptul să păzească numai obiectivele comerciale. Dar legiuitorul din Parlament nu a luat în considerație acest fapt. Timp de două luni a fost închisă secția, a fost sistată activitatea. Abia după ce am fost în audiență la ex-viceministrul Anatolie Munteanu au fost trimiși aici angajați de la Departamentul Instituțiilor Penitenciare (DIP). De jumătate de an ei se află provizoriu aici”, spune Vasile Cazacu, șeful instituției.

Cu toate acestea, reprezentanții DIP-ului nu au dreptul să intervină în cazul în care vreun inculpat ar avea un comportament violent. „Ei păzesc doar o secție, unde sunt arestații, înainte carabinierii păzeau întreg teritoriul. În prezent aici sunt două persoane, dar dacă au un comportament ostil, agresiv, chiar dacă este atacat cineva din personalul medical-sanitar, ei nu vor să intervină motivând, că nu au împuterniciri de a aplica forța fizică, inclusiv de a curma acțiunile violente și agresive, pentru că ei pot doar să sune la 902. Poliția o să vină peste cinci ore, între timp pe câți îi omoară aici în secție? DIP-ul nu are dreptul să aplice forța fizică. În același timp, nici medicii nu au posibilitatea să imobilizeze pacienții, nu avem tranchilizante, pentru că legea ne interzice să-i tratăm aici. Încercăm să evităm astfel de cazuri”, a conchis Vasile Cazacu.

Un vacuum legislativ pune în pericol viața unor oameni

Dacă în urma expertizei inculpatul a fost declarat iresponsabil, el este absolvit de pedeapsă și plasat într-o instituție psihiatrică, unde este silit să facă tratament. În instituția respectivă acesta este ținut sub pază, deoarece, fiind în faza acută a bolii, prezintă un pericol social sporit. Dacă însă inculpatul nu a fost declarat iresponsabil după efectuarea expertizei, dar are totuși o dizabilitate psihosocială, acesta se întoarce înapoi în penitenciar, ceea ce îi poate agrava situația. „Omul revine într-un mediu criminal cel puțin până la prima ședință de judecată. În cazul în care sentința este atacată la  instanțele superioare asta durează luni și în timpul ăsta persoana respectivă se află în mediul criminal de ordin comun. Este un vacuum legislativ. Chiar și după ce se întorc în locurile de detenție noi recomandăm măsuri de reabilitare, din păcate însă nu este doar un vid legislativ, dar și lipsă de posibilități, fiindcă ani în șir instituțiile penitenciare nu aveau măcar un psihiatru la zeci de mii de deținuți, dintre care multe mii sufereau de tulburări psihice care nu exclud responsabilitatea”, recunoaște Vasile Cazacu, șeful Serviciului expertiză psihiatrică medico-legală.

Andrei Brăguţă. Captură: BTV

Ce a schimbat cazul Brăguță

Hibele sistemului au fost scoase la iveală de cazul lui Andrei Brăguță, tânărul cu dizabilități psihosociale, care a decedat după ce a fost bătut în izolator.

Potrivit șefului serviciului expertiză psihiatrică medico-legală, cazul Brăguță a schimbat modul în care acționează actorii implicați în actul justiției.

„Între inițierea anchetei și dispunerea expertizei poate trece între o săptămână și șase luni. Asta ține de poliție, Procuratură și instanța de judecată. Părerea mea ca expert este că până la acest caz exista o tendință ca procurorii sau ofițerii de urmărire penală să solicite dispunerea unei expertize la o perioadă tardive a anchetei, chiar dacă existau dubii vizavi de integritatea psihică a persoanelor cercetate. Acest fapt defavoriza acest contingent cu nevoi speciale, pentru că un bolnav psihic este periculos și pentru ceilalți deținuți, și totodată este nociv însuși anturajul interlop pentru el. O persoană cu dizabilități psihosociale nu poate fi abordată ca un om care are tendințe antisociale prin personalitatea sa și nu din cauza maladiei. Mai mult decât atât, atunci când un bolnav este plasat într-un mediu atât de agresiv, aproape inevitabil aceasta îi agravează boala care poate până atunci a fost într-o formă latentă. Acum foarte prompt reacționează, în primul rând procurorii – la cel mai mic dubiu vizavi de integritatea psihică merg la judecătorul de instrucție și ridică mandatul de arestare și persoana este internată în spitalul de psihiatrie până la momentul dispunerii expertizei. Pe de altă parte, mi se creează impresia că până la Brăguță a fost o atitudine mai pasivă sau mai puțin interesată față de cazurile respective și din partea judecătorilor”, menționează Vasile Cazacu.

 

Investigaţia a fost realizată în cadrul proiectului „Mobilizarea societății civile cu scopul de a susține integritatea în sectorul Justiţiei în Republica Moldova”, desfășurat de Centrul de Investigații Jurnalistice şi Freedom House, cu susţinerea financiară a Departamentului de Stat al SUA.

Investigaţii din aceeaşi categorie:

Articolul precedent la aceeaşi temă

Articolul următor la aceeaşi temă

Materialele de pe platforma www.anticoruptie.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Articolele publicate pe portalul www.anticoruptie.md sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Comentarii