Cum e să înveți româna în șase luni: Experiența unei tinere din centrul continentului african, venită la Chișinău pentru studii

Irina Odobescu
31/08/2020
Foto: Arhiva personală

Sarah Jordane Bayiza Ntsoki sau Sarah, cum îi spun prietenii, este o studentă care a venit din centrul continentului african ca să învețe în Republica Moldova. A ales un program internațional la Chișinău pentru că procedura de perfectare a actelor era mai simplă, iar suma contractului mai accesibilă decât în alte capitale ale Europei. A luat această decizie chiar dacă Republica Democratică Congo, țara sa de baștină, are relații diplomatice de lungă durată cu multe state, iar tatăl și fratele ei au învățat în Rusia. Necunoașterea limbii române și, în unele cazuri, neacceptarea celor din jur, au fost cele mai mari probleme cu care s-a confruntat la Chișinău. Și dacă prima a rezolvat-o în doar șase luni, pentru cea de-a doua nu a reușit să găsească soluții.

Numărul mic de profesori universitari

Decizia de a-și face studiile în Republica Moldova a luat-o după ce a învățat șase luni la Universitatea de Stat în capitala - Brazaville. „După examenul de bacalaureat am vrut să învăț acasă. La noi e mai complicat cu studiile superioare, adică avem profesori puțini. Am renunțat atunci când am văzut că sunt multe zile când profesorul nu vine să ne predea lecția”.

În Brazaville sunt și universități private, dar Sarah nu a mers acolo pentru că nivelul de corupție e înalt, spune ea. Astfel că tânăra a căutat o țară unde să aibă siguranța că va putea învăța și că va putea obține diploma, după absolvire.

Iernile din Moldova și limba română

Sarah își amintește în detalii ziua de 31 decembrie 2017 când a ajuns la Chișinău. Pentru prima dată, la ai săi 22 de ani, a văzut zăpada și a îmbrăcat scurtă și cizme de iarnă, ca să se încălzească. „Îmi doream să mă obișnuiesc cât mai repede cu timpul rece de afară și să învăț româna”.

Limba română, la fel ca și cea franceză, limbă de stat în Congo, fac parte din grupul limbilor romanice, așa că Sarah a însușit rapid regulile de vorbire și de scriere.

Arhiva personală

După două luni, din cele șase preconizate pentru studierea limbii, Sarah se simțea mai încrezută când vorbea limba română și nu mai auzea chicoteli la piață sau în transportul public atunci când adresa întrebări. De altfel, Sarah cunoaște trei din cele patru limbi vorbite în Congo - Lingala, Kituba și Lari.

După jumătate de an de studiere a limbii române, la 1 septembrie a mers la studii. A ales Universitatea Liberă Internațională din Moldova, facultatea Relații Internaționale, Științe Politice și Jurnalism, specialitatea Jurnalism. A fost impresionată de multitudinea de limbi vorbite la universitate și de diversitatea studenților, veniți din toate colțurile lumii. În mediul academic, spune Sarah, nu s-a confruntat  cu discriminarea, dar în stradă auzea deseori cuvinte vulgare în adresa ei. Cu timpul a învățat să nu atragă atenție lucrurilor și oamenilor care-i influențează starea de bine. S-a întrebat de multe ori  de ce oamenii folosesc cuvinte necenzurate și a ajuns la concluzia că asta se întâmplă din lipsa de educație.

Își făcea griji în ce măsură va înțelege materia predată în limba română, dar a reușit să susțină cu brio examenul de licență. Orele de curs erau diferite, la fel ca și debitul verbal al profesorului și modalitățile de explicare a materiei. Cu ajutorul colegilor, dar și a muncii depuse zilnic, a reușit să treacă peste toate obstacolele. 

Arhiva personală

Diferențe de cultură

Sarah poartă cu mult drag hainele tradiționale africane la universitate, la muncă și când iese la plimbare cu colegii. Coloristica lor îi face pe oameni să o urmărească cu privirea. „Oamenii se uitau permanent la mine și nu mă simțeam comod. Primul an a fost mai complicat pentru mine, nu-mi plăcea, dar m-am obișnuit. Totuși e incomod. De multe ori doream să-i întreb de ce mă privesc așa și vorbesc despre mine, pentru că înțelegeam deja limba română, dar nu m-am mai apropiat ca să discut cu ei. Probabil din frica ca să nu se întâmple ceva grav. Unii oameni se apropiau în stradă ca să facă fotografii cu mine. Eu nu înțelegeam de ce ei vor să se fotografieze, credeam că ei râd de mine, apoi îi vedeam binevoitori și m-am obișnuit și cu asta, am acceptat”.

S-a obișnuit cu privirile care o urmăreau, dar i-a trebuit un an de zile pentru asta. Totuși, Sarah spune că nu au fost incidente violente cât timp s-a aflat în Moldova și asta o bucură mult. „Am mulți prieteni și mă simt în Moldova ca acasă”. 

Sarah spune că în acești trei ani pe care i-a petrecut în Moldova a învățat să vadă doar partea plină a paharului. Când a venit la Chișinău cunoștea de câteva zile doar câțiva studenți cu care a venit de pe continentul african, dar fiind comunicabilă de fire a reușit să se integreze ușor. Și-a făcut prieteni și a cutreierat toată Moldova, mergând în ospeție pe la colegi. Cel mai mult au fascinat-o satele de la nordul Moldovei și Nistrul. Colțunașii cu brânză și plăcintele au fost cea mai mare descoperire culinară pe care a făcut-o.

Chiar dacă are în curtea casei părintești palmieri, mango și banane, nu le duce dorul. În schimb, ar lua cu ea pe continentul african livezile cu mere din Moldova - în Congo aceste fructe sunt foarte scumpe și se găsesc rar prin magazine, la fel ca strugurii și nectarinele sau alte delicii care cresc la noi.

Anul acesta și-a luat diploma de licență. A avut și unele neplăceri din cauza coronavirusului de tip nou, dar în zile numărate se vor deschide hotarele în Congo și Sarah va reveni acasă. Nu știe dacă va activa în Congo sau în altă țară, dar e sigură că va face jurnalism. Și-a făcut prieteni în Republica Moldova și speră să revină aici în ospeție.

Irina Odobescu
31/08/2020

Comentarii